Au plecat fetele la școală. Nici nu ieșiseră bine pe ușă, că mă trezesc cu apel video de la Ioana. Pentru o secundă mi-a stat inima, automat m-am gândit că n-are de ce să mă sune imediat ce-a ieșit pe ușă, deci mai mult ca sigur au pățit ceva.

Cu pulsul urcat rapid în 200 și deja pornind spre ieșire, răspund. Doar ca să aud din partea cealaltă:

– Mi s-a așezat un fluture rănit pe deget și nu vrea să mai plece.

Nu știu voi, dar eu când am auzit „fluture rănit” m-am făcut moale și m-am pus înapoi pe scaun. Arată-i orice Ioanei, dar nu o ființă care suferă.

Am vrut să-i explic că nu e rănit și că fluturii trăiesc doar o zi, dar mi-a închis apelul video în nas:

– Nu vreau s-aud așa ceva!

Și nu glumesc, Mara mi-e martor.

Bănene, și-avea test la fizică la prima oră. Am serioase îndoieli că mai ajunge să-l dea, bănuiala mea e c-o să rămână pe-o bancă să îngrijească fluturele ăla rănit…

P.S. Am postat pe Facebook ce-am scris mai sus și-am primit un comentariu cu acest video care m-a făcut pe loc să-mi dea lacrimile. În viața mea nu m-aș fi gândit că poți să repari o aripă de fluture. Băi, dacă există raiul, cu siguranță există doar pentru astfel de oameni.