4,601 cititori

Cam așa se face o surpriză

Mai știți voi articolul ăla de-acum câteva zile în care vă propuneam să facem ceva ce nu credeam că s-a mai făcut?

Ei bine, după ce l-au citit, m-au contactat cei de la Lidl și mi-au zis că nu mai schimbă scriptul sub nicio formă. Au dat și-o motivație din aia gen „am muncit cam mult la el ca să-l mai schimbăm acum” pe care nu știu de ce, dar tind s-o cred.

În schimb, mi-au zis altceva mult mai tare. Mi-au zis că s-au tăvălit pe jos de râs citindu-vă comentariile și numai politica de companie i-a ținut să nu se bage și ei în caterinca și trolingul care-au ieșit acolo. După care, când credeau că s-au mai liniștit, i-a pus naiba să citească și comentariul lui Ionuț. Moment în care toată lumea din biroul ăla s-a tăvălit pe jos de râs (ăsta mai mult ca sigur e un eufemism pentru „au râs cu muci”, dar tot politica de companie and blabla). Continuarea

9,126 cititori

Încă o mizerie: i-au retras premiul Oliviei Steer

Înțeleg că i-au retras premiul lu’ doamna Olivia. Iar lumea se bucură și zice că e bine.

Nu știu cum să vă spun, dar nu e bine. E fix ca la fotbal când arbitrul dă un unșpe metri care n-a fost și, pentru că se simte cu musca pe căciulă, mai dă unul în compensație și pentru echipa cealaltă. Nu poți să repari o greșeală cu altă greșeală. Se cheamă c-ai făcut DOUĂ greseli și-ai fwtut tot meciul. Ei, fix așa și cu premiul retras lu’ doamna Olivia.

Continuarea

6,545 cititori

Despre pus batista pe țambal după premiul luat de Olivia Steer

A luat foc internetul după ce o asociație autodenumită pompos „Asociația Pentru o Viață Sănătoasă din România” i-a oferit distinsei cercetătoare în domeniul mămăligii vârtoase și cozii șoricelului un premiu pentru rolul său activ în societate.

Despre cât de greșit e să-i dai premiu unei cetățence care susține chestii precum „cancerul se vindecă singur” și „vaccinurile ne omoară” n-are rost să mai vorbesc, ar fi redundant.

În schimb, vreau să spun că nu cred nicio clipă în dezmințirile celor de la Aqua Carpatica și Medicover și Hofigal și ale tuturor celorlați sponsori ai galei, care acum au adoptat poziția „să moară mama dac-am știut”.

Continuarea

3,761 cititori

Asta înseamnă să fii influencer, da?

Ieri seară tocmai intrasem la mine pe scară când mă trezesc că mă oprește vecina de la parter. Paranteză. Vecina de la parter e genul ăla de tanti sărită de 60, mămoasă, bună s-o pui pe rană, care nu mă scoate din “Mihăiță” și jur că de câte ori o văd mă gândesc la mama. Că e fix pe același gen. Închid paranteza.

Cum spuneam, abia intrasem pe scară când m-am trezit că mă ia tanti Jeni la întrebări:

– Auzi, zice, cum pot să-mi fac și eu gard din ăla ca al lu’ maică-ta?

Continuarea

5,620 cititori

Hai să vă zic una mișto

Prin vară așa dădusem o fugă la maică-mea la Vâlcea  (nu de alta, dar se simțea de la București niscaiva miros de salată de vinete, cu roșii și telemea d-aia grasă de bivoliță). Intuisem bine, fix de la mama se simțea. Mă rog, făcuse și cartofi prăjiți, dar ăia sunt ca banii, n-au miros.

După ce-am băgat în fizic până nu mă mai puteam mișca fără să mă sprijin de pereți, hai la cumpărături să-și ia chestii pe care nu le poate căra singură. Mergem, punem în coș, hai la casă să plătim. Iar acolo, din obișnuiță, am scos cardul și beep-beep, aia fost. În mașină, femeia dă să-mi plătească, iar io îi zic să-și vadă de treabă că, pe lângă că nu-mi trebuie banii ei, nici nu umblu cu cash la mine. La care face ochii mari:

– Cum adică nu umbli cu cash la tine? NICIODATĂ?!

Continuarea

5,098 cititori

Tu faci ceva de care să fii mândru?

LATER EDIT. Avem cei trei câștigători. Hmm, mai bine zis câștigătoare. Așadar, le rog pe Oana, Claudia Predoană și Elena să ia legătura cu mine pe adresa de email de la “Contact”. 

Se pare că am cam uitat cum e să stau în pat și să zappez programe la tv, încercând să-mi dau seama dacă n-ar fi mai ok să trag un pui de somn sau doar să-mi las gândurile să zboare la… cai verzi pe pereți. Cumva, mi-am dat seama că viața e mult prea scurtă ca s-o lași să treacă pe lângă tine fără să faci nimic. Prin urmare, la mine nu există momente “moarte”, tot timpul găsesc ceva de executat.

Am făcut introducerea ca să vă spun și că pe vremuri obișnuiam sa gătesc. Acum nu mai am timp nici pentru asta, dar uneori mi-e dor. Mă rog, cred că este mult spus “gătesc”. Cert este că începusem să mă joc cu niște oale, crătiți, tigăi și ingrediente despre care înainte nici nu știam că există. Să nu vă imaginați că mă luam în serios, dar aveam curajul inconștientului pe care-l doare în cot că există șanse să greșească. Știam că experimentez și eram dispus să arunc la gunoi orice eșec, fără ca asta să mă afecteze sau ceva. Continuarea

5,458 cititori

Concurs fulger, cu premiu moale și comod!

LATER EDIT. Tocmai am tras la sorți câștigătorul. Pe numele ei Roxana Sechel. O rog să mă contacteze pe adesa de email de la “Contact” și să-mi trimită datele de livare. Vă mulțumesc tuturor și sper să aveți mai mult noroc la următorul concurs. 

Copii, aseară am ajuns târziu și cam rupt acasă. Deci mare brânză n-am mai fost în stare să fac. Daaaar, ca să mă iertați, v-a pregătit fratele vostru o surpiză mișto. Stați că vă zic acuș.

Ani de zile am visat la un fotoliu din ăsta cum puteți vedea mai jos. Cel puțin pe vremea când jucam Fifa, jinduiam rău la unul, dar nu m-am îndurat niciodată să-mi iau. Și când în sfârșit l-am avut, ghiciți ce? L-a luat în stăpânire pisica și practic nu am voie să ma apropii de el. Care aveți mâță știți foarte bine despre ce vorbesc. Continuarea

1,672 cititori

Un Moment, vă rog

Cred că pe la începutul anilor ’90 am auzit prima oară de lipiciul “Moment”. Pe vremea aia încă mai veneau rușii să vândă produse în piețele din Vâlcea. Nu mai stiu ce porcărioară aveam de lipit și am coborât la un prieten să-mi dea un prenadez, clei sau ceva de genul. Și mi-a dat tubul ăla galben, pe care îl știți cu toții, pe care scria mare cu roșu “MOMEHT”. Cu chirilce, da, că doar era luat de la ruşii din piaţă. Ba, am mai primit şi recomandarea să am grijă cum îl folosesc că e puternic de-ţi lipești degetele cu el. Era.
Continuarea

1,978 cititori

Cand e sa se aleaga praful…

Cand Steaua joaca impotriva celor de la dinamo, intru pe modul de pilot automat. Cu o doua zile inainte si doua dupa (poate chiar trei, daca pierdem) nu mai conteaza nimic altceva in afara meciului asta. Ca sa nu mai zic, in cazul nefericit ca ne bat aia, ca nici nu-mi mai vine sa ies din casa. Pai la munca abia ma asteapta cativa „caini” sa ma ia la misto, iar mie imi vine doar sa le sparg capetele. Credeam ca sunt singurul dezaxat de felul asta, dar constat ca sunt destui in jurul meu. Asa ca inca nu ma ingijorez. Pai am eu un vecin, la blocul de peste drum, care umbla numai in halat (pe strada, gen) si vorbeste singur in engleza!!! Jur! De nu stiu cate ori am vrut sa-l filmez si mi-a fost rusine. Deci nu-mi fac probleme inca, se poate si mai rau. Continuarea