6,313 cititori

O dată în viață

Eram în clasa a doișpea și fotbalul românesc începea să cunoască anii de glorie. Steaua tocmai jucase a doua finală de Champions League, Dinamo jucase o semifinală, Craiova deschisese drumul, iar echipa națională era și ea în formă. În contextul ăsta, într-un noiembrie cenușiu, Craiova urma să joace cu un Dinamo, aflat în vârf de formă, chiar pe stadionul din Bănie. Nu cred că exista cetățean născut între Dunăre și Olt care să nu vrea sa vadă meciul ăsta. Inclusiv eu, evident. Și cum la televizor nu se transmitea, singura speranță era să fac cumva să ajung pe stadion. Continuarea

6,746 cititori

Uneori chiar primești ce ți se cuvine

Nu mă interesează premiile Oscar, nu stau să le aștept cu înfrigurare ca să aflu cine-a câștigat, ba chiar de foarte multe ori cred că se acordă pe cu totul alte interese decât cele care ar trebui să primeze. Dar astăzi, primul lucru pe care l-am făcut, când m-am trezit, a fost să văd dacă se adeverește ce-am scris exact când ieșeam din sală, după ce văzusem Bohemian Rhapsody: Continuarea

5,102 cititori

Cam așa se face o surpriză

Mai știți voi articolul ăla de-acum câteva zile în care vă propuneam să facem ceva ce nu credeam că s-a mai făcut?

Ei bine, după ce l-au citit, m-au contactat cei de la Lidl și mi-au zis că nu mai schimbă scriptul sub nicio formă. Au dat și-o motivație din aia gen „am muncit cam mult la el ca să-l mai schimbăm acum” pe care nu știu de ce, dar tind s-o cred.

În schimb, mi-au zis altceva mult mai tare. Mi-au zis că s-au tăvălit pe jos de râs citindu-vă comentariile și numai politica de companie i-a ținut să nu se bage și ei în caterinca și trolingul care-au ieșit acolo. După care, când credeau că s-au mai liniștit, i-a pus naiba să citească și comentariul lui Ionuț. Moment în care toată lumea din biroul ăla s-a tăvălit pe jos de râs (ăsta mai mult ca sigur e un eufemism pentru „au râs cu muci”, dar tot politica de companie and blabla). Continuarea

10,104 cititori

Încă o mizerie: i-au retras premiul Oliviei Steer

Înțeleg că i-au retras premiul lu’ doamna Olivia. Iar lumea se bucură și zice că e bine.

Nu știu cum să vă spun, dar nu e bine. E fix ca la fotbal când arbitrul dă un unșpe metri care n-a fost și, pentru că se simte cu musca pe căciulă, mai dă unul în compensație și pentru echipa cealaltă. Nu poți să repari o greșeală cu altă greșeală. Se cheamă c-ai făcut DOUĂ greseli și-ai fwtut tot meciul. Ei, fix așa și cu premiul retras lu’ doamna Olivia.

Continuarea

7,026 cititori

Despre pus batista pe țambal după premiul luat de Olivia Steer

A luat foc internetul după ce o asociație autodenumită pompos „Asociația Pentru o Viață Sănătoasă din România” i-a oferit distinsei cercetătoare în domeniul mămăligii vârtoase și cozii șoricelului un premiu pentru rolul său activ în societate.

Despre cât de greșit e să-i dai premiu unei cetățence care susține chestii precum „cancerul se vindecă singur” și „vaccinurile ne omoară” n-are rost să mai vorbesc, ar fi redundant.

În schimb, vreau să spun că nu cred nicio clipă în dezmințirile celor de la Aqua Carpatica și Medicover și Hofigal și ale tuturor celorlați sponsori ai galei, care acum au adoptat poziția „să moară mama dac-am știut”.

Continuarea

4,308 cititori

Asta înseamnă să fii influencer, da?

Ieri seară tocmai intrasem la mine pe scară când mă trezesc că mă oprește vecina de la parter. Paranteză. Vecina de la parter e genul ăla de tanti sărită de 60, mămoasă, bună s-o pui pe rană, care nu mă scoate din “Mihăiță” și jur că de câte ori o văd mă gândesc la mama. Că e fix pe același gen. Închid paranteza.

Cum spuneam, abia intrasem pe scară când m-am trezit că mă ia tanti Jeni la întrebări:

– Auzi, zice, cum pot să-mi fac și eu gard din ăla ca al lu’ maică-ta?

Continuarea

6,330 cititori

Hai să vă zic una mișto

Prin vară așa dădusem o fugă la maică-mea la Vâlcea  (nu de alta, dar se simțea de la București niscaiva miros de salată de vinete, cu roșii și telemea d-aia grasă de bivoliță). Intuisem bine, fix de la mama se simțea. Mă rog, făcuse și cartofi prăjiți, dar ăia sunt ca banii, n-au miros.

După ce-am băgat în fizic până nu mă mai puteam mișca fără să mă sprijin de pereți, hai la cumpărături să-și ia chestii pe care nu le poate căra singură. Mergem, punem în coș, hai la casă să plătim. Iar acolo, din obișnuiță, am scos cardul și beep-beep, aia fost. În mașină, femeia dă să-mi plătească, iar io îi zic să-și vadă de treabă că, pe lângă că nu-mi trebuie banii ei, nici nu umblu cu cash la mine. La care face ochii mari:

– Cum adică nu umbli cu cash la tine? NICIODATĂ?!

Continuarea

5,539 cititori

Tu faci ceva de care să fii mândru?

LATER EDIT. Avem cei trei câștigători. Hmm, mai bine zis câștigătoare. Așadar, le rog pe Oana, Claudia Predoană și Elena să ia legătura cu mine pe adresa de email de la “Contact”. 

Se pare că am cam uitat cum e să stau în pat și să zappez programe la tv, încercând să-mi dau seama dacă n-ar fi mai ok să trag un pui de somn sau doar să-mi las gândurile să zboare la… cai verzi pe pereți. Cumva, mi-am dat seama că viața e mult prea scurtă ca s-o lași să treacă pe lângă tine fără să faci nimic. Prin urmare, la mine nu există momente “moarte”, tot timpul găsesc ceva de executat.

Am făcut introducerea ca să vă spun și că pe vremuri obișnuiam sa gătesc. Acum nu mai am timp nici pentru asta, dar uneori mi-e dor. Mă rog, cred că este mult spus “gătesc”. Cert este că începusem să mă joc cu niște oale, crătiți, tigăi și ingrediente despre care înainte nici nu știam că există. Să nu vă imaginați că mă luam în serios, dar aveam curajul inconștientului pe care-l doare în cot că există șanse să greșească. Știam că experimentez și eram dispus să arunc la gunoi orice eșec, fără ca asta să mă afecteze sau ceva. Continuarea

6,282 cititori

Concurs fulger, cu premiu moale și comod!

LATER EDIT. Tocmai am tras la sorți câștigătorul. Pe numele ei Roxana Sechel. O rog să mă contacteze pe adesa de email de la “Contact” și să-mi trimită datele de livare. Vă mulțumesc tuturor și sper să aveți mai mult noroc la următorul concurs. 

Copii, aseară am ajuns târziu și cam rupt acasă. Deci mare brânză n-am mai fost în stare să fac. Daaaar, ca să mă iertați, v-a pregătit fratele vostru o surpiză mișto. Stați că vă zic acuș.

Ani de zile am visat la un fotoliu din ăsta cum puteți vedea mai jos. Cel puțin pe vremea când jucam Fifa, jinduiam rău la unul, dar nu m-am îndurat niciodată să-mi iau. Și când în sfârșit l-am avut, ghiciți ce? L-a luat în stăpânire pisica și practic nu am voie să ma apropii de el. Care aveți mâță știți foarte bine despre ce vorbesc. Continuarea

1,833 cititori

Un Moment, vă rog

Cred că pe la începutul anilor ’90 am auzit prima oară de lipiciul “Moment”. Pe vremea aia încă mai veneau rușii să vândă produse în piețele din Vâlcea. Nu mai stiu ce porcărioară aveam de lipit și am coborât la un prieten să-mi dea un prenadez, clei sau ceva de genul. Și mi-a dat tubul ăla galben, pe care îl știți cu toții, pe care scria mare cu roșu “MOMEHT”. Cu chirilce, da, că doar era luat de la ruşii din piaţă. Ba, am mai primit şi recomandarea să am grijă cum îl folosesc că e puternic de-ţi lipești degetele cu el. Era.
Continuarea