6,140 cititori

Cea mai penibilă situație “înghețată”

Text trimis de colega noastră de comentarii, Elena. Ea a scris și eu am râs bine de tot. Ceea ce vă doresc și vouă.

…………………………………………………………………………

Trebuie să știți, încă de la început, un lucru: dacă undeva în lumea asta mare s-ar organiza un concurs pentru “cea mai penibilă situație posibilă”, n-aveți nici o șansa să mă bateți. Sub nici o formă. Am talent la asta. Cred că m-am născut ca să cad în penibil. Des și mult. Am experimentat de la cea mai fragedă vârstă, când am ieșit doar în chiloți afară, la mers la școală fără ghiozdan sau fără sorțulețul ăla albastru, până la plecat la examenul de licență având la mine proiectul colegei de cameră. Ca să nu mai povestesc și despre un elastic rupt la chiloți, de-au ajuns până la glezne și nu înțelegeam de ce naiba nu pot să merg. Până să compilez care e cauza, am căzut lată pe trotuar. O să vedeți că nu va mint.

Continuarea

7,677 cititori

Cum am scăpat de infarct. Și nebătut.

Ieri, cam pe la ora patru așa, li s-a făcut fetelor din firmă poftă de înghețată. Iar cum eu sunt un gentleman ireproșabil (știu că nu pare, dar tocma’ ăsta ie secretu’: să fii gentleman și să nu-și dea nimeni seama de asta), m-am oferit să mă duc până la Mega, să rezolv situația. Doar nu era să las fetele în suferință profundă. Plus că se spune că înghețata dă dependență și io nu mă joc cu sevraju’ colegelor mele. Așa că am luat-o, prin arșiță, la picior spre magazin.

Continuarea

1,569 cititori

De pe la tv

Daca tot am stat pe acasa in week-end-ul asta prelungit, n-am avut altceva mai bun de facut decat sa ma uit la televizor. Si mi-am dat seama ca, fara sa vreau, am invatat o gramada de chestii. Mai mult sau mai putin utile, dar ce mai conteaza? Ele sunt acolo „pe sticla”, vrei nu vrei, iti perforeaza creierasul. Asadar:

Fratilor, aveti mare grija! Soacra INTOTDEAUNA vine in vizita la voi cu propriul detergent de vase dupa ea, avand intentia vadita de a va umili.
Continuarea

1,537 cititori

Doua scurte

Metamorfoza

Nu stiu cum stati voi, dar eu am un vecin. Genul ala despre care nu-ti imaginezi din ce traieste si pe care il gasesti afara in fata blocului, cu o bere la pet in mana, si vara si iarna. Si dimineata si seara. Si pe patruzeci de grade si pe minus douazeci. E imposibil sa nu stiti despre ce vorbesc, cred ca toate blocurile din tara au cate un specimen din asta. Sau chiar mai multe.

Mi-era absolut indiferentă prezenta lui, pana in momentul cand m-a vazut fumand si mi-a cerut o tigară, pe care i-am dat-o. Mare greseala. Continuarea