6,370 cititori

E dureros și frustrant să știi că ești neputincios!

Am vrut să nu mai scriu deloc pe acest subiect. Și nici n-aș mai fi făcut-o, dar dacă tot a zis Melinda mai jos exact ce simt și eu… (Bonus, pentru toți băgătorii de seamă care dădeau din gură aiurea, citiți și asta). 

Aseară am trecut în 5 minute de la fericire maximă la depresie.

Un suflet nou ar fi avut șansa să ajungă într-o familie minunată, dar oricât de repede ne-am mobilizat, tot statul a câștigat.

Durerea cea mare e că am văzut, din nou, urâțenia din oameni. Continuarea

2,377 cititori

Și eu aș vrea să scriu numai despre chestii pozitive și mișto

Scriu textul ăsta pentru că m-a dojenit o cititoare zilele trecute, după ce-a citit articolul în care explicam că n-ai de ce să te bucuri când ninge în București. Mă ruga să mai scriu și despre chestiile care-mi plac, nu numai despre cele care nu. Și mai zicea ceva de genul că textele mele de azi nu mai sunt precum cele de acum câțiva ani. Parțial, avea dreptate, doar că nu ținea cont de un singur lucru: nici eu cel de azi nu mai sunt cel de acum câțiva ani. Așa că simt nevoia să explic, pe scurt.

Nu m-am schimbat în sensul că azi nu mai simt nevoia să scriu despre lucruri care-mi plac (pentru că sunt, există și uneori scriu despre ele), m-am schimbat în sensul că între timp mi-am dat seama că trebuie să le semnalez pe celelalte, că sunt aici ca să atrag atenția asupra a ceea ce nu merge. Continuarea

6,333 cititori

Unde ești copilărie, cu cartofii tăi cu tot?

Reciteam articolul ăsta scris de Corina și mă gândeam că am avut oleacă mai mult noroc pe vremea cealaltă. Pentru că taică-meu se juca de-a agricultorul pe un teren din satul lui natal și măcar cartofi am avut mereu în casă. În schimb ulei, ca să mi-i facă mama prăjiți, nu prea găseai. Era pe cartelă și se consuma imediat. Noroc cu untura de porc. Ați mâncat vreodată cartofi prăjiți în untură? Niciodată n-am să mai pun gura pe ceva atât de bun. Aceeași untură pe care-o ungeam și pe pâine. Cu ceapă, că de-asta se găsea.

Continuarea

9,703 cititori

Ce să aleg între viața mea şi viaţa lui?

Aş fi vrut să scriu câteva cuvinte de introducere. Efectiv nu mi le găsesc. Citiţi ce mi-a scris fata asta şi o să vă daţi seama de ce. Textul este exact aşa cum l-am primit pe mail. În afară de diacritice, câteva virgule şi aranjarea în pagină nu am avut ce să-i mai fac. Dacă vă ştiţi mai slabi cu nervii, vă recomand să nu-l cititi, opriţi-vă aici. 

mihai_vasilescu_iubire_interzisa

Bună Mihai,

Numele meu este Maria (nu, nu este, l-am schimbat din motive lesne de înțeles – n.r.). Îndrăznesc să-ți scriu pentru că îţi citesc blogul de câteva luni şi am văzut cum reacționează cititorii tăi atunci când ai nevoie de ei, iar eu sunt într-o situație în care am nevoie de sfaturi, am nevoie să aud și alte păreri, am nevoie să înțeleg dacă greşesc sau nu. Am apelat la prietenele şi prietenii din jurul meu pentru sfaturi și nu am obținut decât umeri ridicați și îndemnul de a face cum simt. Poate că de la cei care îți citesc blogul voi putea obține mai mult. Întotdeauna oamenii neimplicați emoțional dau sfaturi mai bune. Te rog să mă ierți ca am îndrăznit să-ți scriu și dacă nu vrei să-l pui la tine pe blog, aș vrea să te rog să ștergi mailul. Multumesc.

Continuarea