Știu c-am mai vorbit și-am mai râs pe subiectul ăsta, dar între timp lucrurile pare că au luat-o razna de tot. Oriunde te întorci, orice faci, în orice direcție te uiți, o să dai peste un life coach care te va învăța cum să-ți așterni cât mai lin calea către biluțele de muci perfecte. Dar nu așa oricum, te învață cum să ți-o așterni plin de abundență și fericire, bucurându-te de călătorie.

Treaba e că mai există o categorie de cetățeni care sunt chiar mai penibili decât life coach-ii ăștia. Știți care? Ăia care au fost la un seminar/curs de life coaching și acum nu mai vorbesc decât în pilde adânci și citate motivaționale complexe. Dacă au mai citit și-o carte de dezvoltare personală, s-a terminat. Nu te mai înțelegi cu ei decât de la nivel de Jordan Peterson în sus.

Nu știu cum funcționați voi, dar mie îmi este extrem de greu să le citesc rahaturile sau să-i aud vorbind. Aveam prin lista de prieteni de pe Facebook câțiva care postau doar chestii din astea profunde. Le-am dat unfriend pentru că efectiv nu mai suportam postările lor pline de pilde, zen și positive vibes.

Băi, nu știu, dar poate că ceva e în neregulă cu tine dacă te transformi peste noapte într-un sectant care vede doar praf de stele în orice căcat?

În viața reală nu (mai) am așa ceva în jur, dar dacă aș avea, drumurile noastre s-ar despărți în secunda doi. Serios, n-ai cum să ieși la bere cu cineva care aberează despre puterea binefăcătoare a îmbrățișării sinelui.

Ce mă sparge pe mine este că 99% dintre ei debitează aceleași platitudini pe care le învârtesc încolo și încoace ca pe niște adevăruri supreme: lasă abundența să vină în viața ta; formulează dorința și las-o să se ducă în Univers; binele atrage bine; fericirea e o stare, tu faci fericirea; fii bine cu tine și învață să te iubești singur.

Nfine, n-are rost să mai continui, că știți exact despre ce vorbesc și cum sună toate platitudinile alea care sunt la un nivel de cringe înfiorător de mare.

Iar marea problemă e că eu nu-i cred. Nu cred în fericirea asta a lor urlată pe toate gardurile, nu cred nici că-i poți învăța pe alții cum să fie fericiți. Totul e doar o mare farsă în care toți se mint unii pe ceilalți, ei fiind doar niște triști care au nevoie de validare. Toți. Și life coachii și aspiranții la titlul de life coach.

Eu, personal, nu cunosc pe nimeni care să fi atras abundența în viața lui în urma vreunui seminar de life coaching. Toți care au atras abundența în viețile lor, au atras-o muncind pe brânci, ca disperații.

Cât despre partea cu fericirea, boss, dacă ești fericit non-stop, părerea mea sinceră e c-ai avea nevoie acută de terapie, poate chiar să treci pe tratament medicamentos.

Atât pentru azi, vă urez o săptămână în care să vă regăsiți sinele puternic. Sau poate chiar să lăsați abundența să vină la voi. Știți că, dacă nu vine, vina e a voastră, da? Că nu vreți s-o atrageți, nu vreți să formulați dorința și s-o plasați în Univers. Pentru că sunteți niște retrograzi, de-aia.

sursa foto: freepik.com