7,484 cititori

Mai ușor cu ironia în subteran

Mă urc în metrou. E oleacă aglomerat, dar am văzut și mai și.

Cetățeanul care șade pe scaunul în fața căruia reușesc să mă proptesc stă liniștit picior peste picior. Chestie care în mod normal m-ar deranja foarte puțin spre deloc, dacă talpa lui stângă nu s-ar odihni imperial pe genunchiul meu drept. Îl împing ușurel, în timp ce arunc ironic:

– Scuze că ți-am deranjat piciorul. Continuarea

3,856 cititori

Sunt greșite

Guvernul României, biroul duamnei Viorica. Doi băieți termină de cărat ultimele bucăți din comanda de 400 de dicționare explicative ale limbii române.

Duamna Viorica trece pe lângă stiva de dex-uri și deschide unul la întâmplare. Citește două trei cuvinte și zâmbește încântată. Știa și ea ce înseamnă „casă”, „câine” și „copac”, nu era nevoie să comande dicționare pentru atâta lucru, dar na, dacă așa a ordonat Liviu. Continuarea

4,548 cititori

Să nu se vadă ce e

După salopeta prăfuită, cetățeanul care e în fața mea la coadă la mega, mai mult ca sigur e unul dintre munctorii care trebăluiesc la lucrările proaspăt apărute pe bulevard.

Scoate cumpărăturile din coș. Masa de prânz, cum ar veni. Fasole bătută, pâine, ardei copți și-o bere la pet. Rece. Tanti de la casă i le scanează rapid, i le pune în pungă și-i cere banii. Dar omu’ nostru dă din colț în colț și parcă nu-i vine să le plătească. Tanti se uită întrebător la el:

Continuarea

4,501 cititori

Mi-e frică de proști

Am trecut prin toate guvernările din ’90 până azi. Nu-mi amintesc să-mi fi fost vreodată frică. Nici când intrau minerii în București, nici când o luaseră în marș forțat pe Valea Oltului, nici când a fost cât pe ce să iasă Vadim președinte, nici când a ieșit Iliescu a treia oară. Era clar că toate erau convulsiile democrației și că mai devreme sau mai târziu se vor regla. Ceea ce s-a și întâmplat. Indiferent cine a condus țara asta până acum, nu mi-a fost frică. Că erau șmecheri, oportuniști sau hoți, măcar nu erau proști. Continuarea

10,309 cititori

Tati e acolo sus

Aștept metroul. Stau cu spatele lipit de zid și scrolez. Mă enervează ziua asta mohorâtă. De fapt, azi mă enervează tot.

– Tati de ce nu se mai întoarce?

– Tati nu se mai întoarce pentru că doamne-doamne îi cheamă la el pe toți oamenii buni.

Las telefonul jos. E roșcată, plină de pistrui până-n vârful nasului. În brațe are o păpușă blondă și-n spate un ghiozdan roz. Toate contrastează dur cu panglica neagră de pe mâneca stângă și cu negrul opac al paltonului mamei. Continuarea

4,969 cititori

Repar semnalizări gratis

Duba din fața mea pune frână brusc și face la dreapta fără să semnalizeze. Fac și eu la dreapta. Peste o vreme mai face o dreapta, după care o stânga. Tot fără să semnalizeze. Ne oprim la semafor unul în dreptul celuilalt. Cobor geamul din dreapta și-l claxonez scurt. Dă și el geamul jos și se uită întrebător la mine. Vreau să spun ceva de ironico-tăios de genul „boss, știam că doar pe bemveuri nu pun ăștia semnalizări”, dar în loc de asta zic calm:

– Vezi că nu-ți merge nicio semnalizare. Continuarea

9,035 cititori

Săracule

Tocmai m-am întâlnit cu vecinul boschetar care de fiecare dată când mă vede îmi cere o țigară. Și-i dădeam, că-mi place la el că e creativ, mereu încearcă o altă abordare. Ori mă ia cu „bosulică”, ori mă întreabă ceva despre vreme sau despre politică, cert e că nu vine așa doar să ceară o țigară, că e sub demnitatea lui. Continuarea

4,712 cititori

O turmă

În această mirifică dimineață de primăvară circulația metroului s-a defășurat cu… ăăă… dificultate. Se stătea câte două-trei minute în fiecare stație, lume agasată, nervi întinși la maximum, d-astea mișto, ca pentru vineri dimineață.

Ei, și într-una dintre stațiile astea unde se aștepta s-o luăm din loc, două destoinice reprezentante ale sexului frumos se iau lejer la ceartă. Nu știu de la ce, că dialogul a pornit în șoaptă, dar cu un crescendo cu ritm bun spre foarte bun. Până a ajuns la apogeu, când, în liniștea aia mormântală, s-a auzit tare: Continuarea

6,324 cititori

Scurt sau lung?

Nici măcar nu eram mulți la coadă, patru inși, cu tot cu mine. Ceea ce nu l-a împiedicat pe cetățeanul care vorbea preocupat la telefon să treacă pe lângă noi, sa se bage în față și să ceară dezinvolt, tare, fără să-și întrerupă importanta convorbire:

– Un pall mall albastru.

– Scurt sau lung?

– Nici scurt, nici lung, că domnu’ n-a stat la coadă.

Ăsta din urmă eram, bineînțeles, eu. Știți, câteodată nu mă pot abține și gura pleacă fără s-o mai controleze creierul. Cred. Continuarea

5,448 cititori

Ca pe vremuri

La mine în fața blocului un puștan aruncă pietricele în geamul unei fete. Cu pietricele, înțelegeți? Din alea de pe jos. De mi-a năvălit toată copilăria la loc în cap. Vede că-l văd și se înroșește până-n vârful urechilor, dar continuă s-arunce. Se deschide geamul și apare ea. E blondă. Și zâmbește. Continuarea