5,631 cititori

Profesori pă dracu’

Ultima oară când intrasem într-o frizerie cred că nici nu fusese Emil Constantinescu președinte. Dar lasă c-am fost azi. Am descoperit la mine în cartier o frizerie din aia unde n-a pus piciorul nicio mână de hairstilyst, unde frizerițele încă te întreabă “cum vă iau la ceafă, pierdut?” și unde n-a auzit nici naiba de sauvage sau alte aiureli.

Ei, și cum stăteam eu pe scaun și admiram cum frizerița la care am nimerit mă ia destoinc cu mașina numărul patru, o aud pe alta care tundea două scaune mai încolo:

– Robert al meu are teză la română săptămâna viitoare.

Continuarea

3,980 cititori

Și cocalarii vor o țară ca afară

Dacă vrei să vezi de aproape o grămadă de oameni care vor o țară că afară,, du-te la Teatrul Țăndărică. Du-te chiar dacă nu ai copii, du-te pentru experiența în sine care e devastatoare. Du-te să vezi cetățeni care n-au nicio problemă să intre în sală la un sfert de oră după ce-a început specatcolul. “S-a mișcat greu copilul, boss, și-am plecat târziu, știi cum e când ai copii”. Du-te să vezi selfie-uri și poze, făcute cu blitz, evident, tot după ce-a început specatcolul. “Să aibă și ăsta micu’ o amintire, ce dracu'”. Continuarea

3,489 cititori

Dar și dacă băga

– Aute, bă, Tapardele, la asta. Când am băgat cinzeci dă bulioane în păcănelele ei era bine, acu’ când o rog să-mi bage și mie dă zece lei, m-a dat afară.

Mă opresc din scrolat, că omul trăia o adevărată dramă, acolo pe trotuar, și nu puteam să nu empatizez. Tapardel dadea si el din cap în semn că e de acord cu suferința tovarășului lui.

Continuarea

7,686 cititori

Mai ușor cu ironia în subteran

Mă urc în metrou. E oleacă aglomerat, dar am văzut și mai și.

Cetățeanul care șade pe scaunul în fața căruia reușesc să mă proptesc stă liniștit picior peste picior. Chestie care în mod normal m-ar deranja foarte puțin spre deloc, dacă talpa lui stângă nu s-ar odihni imperial pe genunchiul meu drept. Îl împing ușurel, în timp ce arunc ironic:

– Scuze că ți-am deranjat piciorul. Continuarea

3,993 cititori

Sunt greșite

Guvernul României, biroul duamnei Viorica. Doi băieți termină de cărat ultimele bucăți din comanda de 400 de dicționare explicative ale limbii române.

Duamna Viorica trece pe lângă stiva de dex-uri și deschide unul la întâmplare. Citește două trei cuvinte și zâmbește încântată. Știa și ea ce înseamnă „casă”, „câine” și „copac”, nu era nevoie să comande dicționare pentru atâta lucru, dar na, dacă așa a ordonat Liviu. Continuarea

4,664 cititori

Să nu se vadă ce e

După salopeta prăfuită, cetățeanul care e în fața mea la coadă la mega, mai mult ca sigur e unul dintre munctorii care trebăluiesc la lucrările proaspăt apărute pe bulevard.

Scoate cumpărăturile din coș. Masa de prânz, cum ar veni. Fasole bătută, pâine, ardei copți și-o bere la pet. Rece. Tanti de la casă i le scanează rapid, i le pune în pungă și-i cere banii. Dar omu’ nostru dă din colț în colț și parcă nu-i vine să le plătească. Tanti se uită întrebător la el:

Continuarea

4,617 cititori

Mi-e frică de proști

Am trecut prin toate guvernările din ’90 până azi. Nu-mi amintesc să-mi fi fost vreodată frică. Nici când intrau minerii în București, nici când o luaseră în marș forțat pe Valea Oltului, nici când a fost cât pe ce să iasă Vadim președinte, nici când a ieșit Iliescu a treia oară. Era clar că toate erau convulsiile democrației și că mai devreme sau mai târziu se vor regla. Ceea ce s-a și întâmplat. Indiferent cine a condus țara asta până acum, nu mi-a fost frică. Că erau șmecheri, oportuniști sau hoți, măcar nu erau proști. Continuarea

10,503 cititori

Tati e acolo sus

Aștept metroul. Stau cu spatele lipit de zid și scrolez. Mă enervează ziua asta mohorâtă. De fapt, azi mă enervează tot.

– Tati de ce nu se mai întoarce?

– Tati nu se mai întoarce pentru că doamne-doamne îi cheamă la el pe toți oamenii buni.

Las telefonul jos. E roșcată, plină de pistrui până-n vârful nasului. În brațe are o păpușă blondă și-n spate un ghiozdan roz. Toate contrastează dur cu panglica neagră de pe mâneca stângă și cu negrul opac al paltonului mamei. Continuarea

5,058 cititori

Repar semnalizări gratis

Duba din fața mea pune frână brusc și face la dreapta fără să semnalizeze. Fac și eu la dreapta. Peste o vreme mai face o dreapta, după care o stânga. Tot fără să semnalizeze. Ne oprim la semafor unul în dreptul celuilalt. Cobor geamul din dreapta și-l claxonez scurt. Dă și el geamul jos și se uită întrebător la mine. Vreau să spun ceva de ironico-tăios de genul „boss, știam că doar pe bemveuri nu pun ăștia semnalizări”, dar în loc de asta zic calm:

– Vezi că nu-ți merge nicio semnalizare. Continuarea

9,123 cititori

Săracule

Tocmai m-am întâlnit cu vecinul boschetar care de fiecare dată când mă vede îmi cere o țigară. Și-i dădeam, că-mi place la el că e creativ, mereu încearcă o altă abordare. Ori mă ia cu „bosulică”, ori mă întreabă ceva despre vreme sau despre politică, cert e că nu vine așa doar să ceară o țigară, că e sub demnitatea lui. Continuarea