5,138 cititori

Ce poți să pățești de la fumat

Mdeci să vă povestesc

Io fumez pe holul clădirii în care e cooperativa de digital unde dau cu sapa. Ho, nu săriți, că fumez d-alea electronice, aer curat, de munte, cum ar veni. Așa, revenind, taman îmi terminasem țigara, am scos-o din dispozitiv ca s-o arunc la gunoi, când îmi sare din mână ca un pește viu și se rostogolește pe undeva pe sub caloriferul pe care îmi hodinesc superbu-mi trup când fumez. Continuarea

4,034 cititori

În fața Domnului toți suntem egali

Băieții de la controlul corporal, din Aeroportul Timișoara, au un simț al umorului cu totul și cu totul special.

Un popă… ăăă, scuze, un sfânt părinte… însoțit de o angajată a aeroportului a șuntat toată coada (și era ceva lume care aștepta, slavă tatălui tâmplarului) și s-a dus glonț în față. Continuarea

4,665 cititori

Cocalari fără frontiere

Mdeci azi m-am trezit cu o lene din aia dureroasă în organism. Atât de dureroasă că la simplul gând c-ar trebui s-o iau la pas spre metrou, m-a apucat așea un soi de vertij de-am fost nevoit să mă întorc pe partea cealaltă și să mai dorm o juma’ de oră.

Prost e că până la urmă tot a trebuit să plec. Doar că procrastinarea m-a dovedit și-am luat un taxify. N-aveam cum, simțeam c-o să-mi explodeze capu’ dacă fac un singur pas pe jos.

Șofer e Mohamed. Un băiat din Siria care zâmbește tot timpul. Continuarea

4,878 cititori

Copiii din ziua de azi

Mdeci, să vă povestesc.

Astăzi la noi la cooperativa de digital avem în vizită doi copii de-ai colegilor. O fată de unșpe ani și-un baiat de nouă. Ma rog, vizită e un fel de-a spune, n-au avut cu cine să-i lase acasă și-au târât bieții copii la noi la birou.

Dacă te uiți de la o distanță medie la ei, par așea doi copii ca toți copiii. Se joacă și vorbesc de-ale lor, știți voi, cum vorbesc copiii. Aia mică se concentrează teribil să deseneze ceva abstract cu un marker permanent. De încordare aproape că-și atinge nasul cu limba. Exact cum ziceam, copii ca toți copiii. Până o auzi rostind grav:

– Google te urmărește tot timpul prin GPS. Continuarea

7,377 cititori

De ce e bine să nu faci pe șmecherul

Exact, dar exact în rond la Universitate, mi s-a aprins becul la benzină. Mă încadrasem pentru înainte, dar oleacă panicat că se termină benzina de pe planetă și eu nu mai apuc să fac plinul, m-am răzgândit și-am făcut brusc stânga. Nu de alta, dar în direcția aia îmi aminteam singura benzinărie din zonă.

Două secunde mai târziu, mâna polițistei care supraveghea traficul îmi face semn ferm să trag pe dreapta. Am tras, ce naiba era să fac, doar știam prea bine ce-am greșit. Am pus avariile, am deschis geamul și-am așteptat s-ajungă lângă mine.

– Bună seara, agent de circulație NuMaiReținNumele, actele la control, vă rog. Continuarea

4,053 cititori

Econonomie de piață pă caiet

La megaimaj e coadă de aproape că iese-n stradă. Fac stânga-mprejur și mă duc spre magazinul meu de cartier. E coadă și-aici, da’ măcar e mai mică. În schimb, merge greu. Hai să stau, totuși, că nu mai am țigări.
Intru.
Nu m-așez bine la rând, c-aud cum se deschide ușa în spatele meu. Bagă capul un cetățean care are pe obraz un neg atât de mare c-ar fi putut avea propriul lui neg.

– Bre, nea Bulgare, m-a trimis Coca să te-ntreb dacă-i dai pă caiet.
Continuarea

5,593 cititori

Noi să fim sănătoși

Să ieși cu mama la plimbare, prin Vâlcea, e o adevărată aventură. Pentru că mama cunoaște pe absolut toată lumea și o plimbare banală de 500 de metri se poate transforma lejer într-un dialog perpetuu cu tot felul de cetățence denumite generic „fetele”. N-are niciun fel de importanță că „fetele” sunt născute toate pe vremea tratatului de la Versailles.

Mno, tocmai am ieșit sa ne plimbăm nițel, că la Vâlcea e soare și cald de zici că e a doua zi de Paște, nu prima de Crăciun.

Nu facem câțiva pași, când din față apar zglobii două fete. Evident, încep pupăturile și fieca-urile. După care, introducerea fiind făcută, atenția se îndreaptă, total neașteptat aș zice, către mine. Continuarea

4,813 cititori

Doamna Stela

Aseară, la ceva party.

Pun ceva de mâncare pe-o farfurie și m-așez la o masă unde mai erau trei cetățeni complet necunoscuți. Doi dintre ei de sex feminin.

N-apuc să mestec de două ori, cand aud:

– Aaa, pe tine te știu. Tu ești tipul ăla care scrie… Stai că-mi scapă numele… Continuarea

4,671 cititori

La raliu nu se vorbește

Șoferul de Taxify vorbește non-stop și conduce de parcă se pregătește pentru marele premiu de la Le Mans. Are și ceva noroc, l-a băgat aplicatia numai pe străduțe unde poa’ s-o calce liniștit.

Cu viteza n-am treabă, din partea mea să-i dea până-și rupe Loganu’ în două. În schimb mă termină nervos că nu-i mai tace gura. Și cel mai nasol e că pare să nu-l deranjeze absolut deloc că nu scot niciun cuvânt, iar eu mă gândesc serios să cobor înainte s-ajungem. Dar n-apuc. Continuarea

4,770 cititori

Nu vezi, dom’le, că n-avem?

Gara de Nord. România. Mă urc în trenul care trebuie să plece la doișpe și-un sfert. Adică exact cât arată ceasul meu. Dar, să vezi dracie, nu pleacă. Și nici nu dă semne c-ar avea de gând. După vreun sfert de ora, lejer impacientat, opresc un cetățean controlor și-l întreb politicos cât mai avem până o luăm din loc.

Cetățeanul controlor s-a uitat lung la mine și-a ridicat din umeri:

– De unde să știu, dom’le, nu vedeți că n-avem locomotivă?

Am coborât pe peron să fumez. Omu’ avea dreptate, chiar n-aveam locomotivă.

Te-n dinți, veață!