3,524 cititori

Cât să simți că n-ai trecut degeaba prin viață

Coborâsem din metrou și-o luasem la pas spre ieșire când am simțit că mă bate cineva pe spate. Mă întorc. Un tip râdea la mine cu gura până la urechi. Strănutasem mai devreme și, instinctiv, m-am gândit că precis am vreun muc întins pe față și omu’ vrea să-mi facă un bine, să mă avertizeze. Nu de alta, dar am mai pățit.

– Tu ești Vasilescu, nu? Continuarea

4,295 cititori

Notre poules dans votre cour

Aștept pe peron, la Victoriei. Lângă mine e un grup de trei fete, două gemene și slabe și o a treia negeamănă și neslabă. Ei, și fix la grupulețu’ ăsta eterogen vine un cetățean francez sau belgian sau de orice altă naționalitate vorbitoare de limba franceză (mă scuzaț’, dar franceza mea, dobândită cu trudă în școala generală, nu-mi permite subtilități de genul stabilirii originii vorbitorului). Cetățean care se interesează dacă ăsta este metroul spre Unirii. Continuarea

5,500 cititori

A zis Doamna să tăceți!

În metrou sunt două grupuri de copii, prichindei pe la zece ani. Vreo zece la o ușă, încă pe atâția la alta. Metroul, ca de obicei la ora asta, full, stăm toți înghesuiți ca sardelele în suc propriu.

În timpul ăsta, ăia micii vorbesc tare între ei, între cele două grupuri. În orb așa, că de văzut unii pe alții nu se văd. Nu se aud decât vocile lor gureșe și din când în când răsună râsete și strigăte.

Lumea din jur mustăcește amuzată.

Dintr-o dată, se aude TARE o voce pițigăiată de fetiță:

– A sunat Doamna și-a zis să tăceți. Toți! Continuarea

5,255 cititori

Nu te pui cu doamna Flory

Azi trebuia să vină doamna Flory de la curățenie. Și-a venit. Și eu iar am plecat de-acasă fără măcar să dau un mop pe gresia din hol. Dar ce zic eu mop, am plecat fără măcar să fac patul, fix ca animalele.

Oi fi eu leneș, dar inconștient nu sunt, din secunda în care am ieșit pe ușă am realizat grozăvia pe care-o făcusem. Cuprins de remușcări și cu groaza-n suflet, după ce m-am perpelit câteva ore, până la urmă mi-am luat inima în dinți si-am îndrăznit s-o sun. S-o simt în ce ape se scaldă. Continuarea

4,531 cititori

Noi ce vină avem?

Trenul se apropie de Universitate. În fața mea o adolescentă rebelă clenfăne gumă și ascultă ceva ce seamănă a metal d-ăla greu în caști. În dreapta, o cetățeanca blondă platinat vorbește la telefon. Tare. Îl ia o secundă de la ureche și se uită contrariată la ecran. Apoi îl pune la loc:

– Nu te mai aud!

Probabil are dreptate. După cum cursese discuția până atunci, se pare că auzise foarte bine.

– Nu te mai auuud! Continuarea

4,595 cititori

Meserii periculoase

Nu, nu, nu, trebuie să vă povestesc, că râd de aproape o oră singur ca prostu’.

Mdeci, eram în metrou acu’ de dimineață. În fața mea, două puștoaice care merg la școală. Aud tot ce vorbesc, nu neapărat pentru că-mi doresc, ci pentru că, practic, stăm toți din vagon lipiți unii de ceilalți într-o simbioză perfectă.

Netulburate de acest neînsemnat amânunt, cele două își văd de ale lor, cu voce tare și aplomb. Continuarea

5,331 cititori

Ce poți să pățești de la fumat

Mdeci să vă povestesc

Io fumez pe holul clădirii în care e cooperativa de digital unde dau cu sapa. Ho, nu săriți, că fumez d-alea electronice, aer curat, de munte, cum ar veni. Așa, revenind, taman îmi terminasem țigara, am scos-o din dispozitiv ca s-o arunc la gunoi, când îmi sare din mână ca un pește viu și se rostogolește pe undeva pe sub caloriferul pe care îmi hodinesc superbu-mi trup când fumez. Continuarea

4,136 cititori

În fața Domnului toți suntem egali

Băieții de la controlul corporal, din Aeroportul Timișoara, au un simț al umorului cu totul și cu totul special.

Un popă… ăăă, scuze, un sfânt părinte… însoțit de o angajată a aeroportului a șuntat toată coada (și era ceva lume care aștepta, slavă tatălui tâmplarului) și s-a dus glonț în față. Continuarea

4,749 cititori

Cocalari fără frontiere

Mdeci azi m-am trezit cu o lene din aia dureroasă în organism. Atât de dureroasă că la simplul gând c-ar trebui s-o iau la pas spre metrou, m-a apucat așea un soi de vertij de-am fost nevoit să mă întorc pe partea cealaltă și să mai dorm o juma’ de oră.

Prost e că până la urmă tot a trebuit să plec. Doar că procrastinarea m-a dovedit și-am luat un taxify. N-aveam cum, simțeam c-o să-mi explodeze capu’ dacă fac un singur pas pe jos.

Șofer e Mohamed. Un băiat din Siria care zâmbește tot timpul. Continuarea

4,983 cititori

Copiii din ziua de azi

Mdeci, să vă povestesc.

Astăzi la noi la cooperativa de digital avem în vizită doi copii de-ai colegilor. O fată de unșpe ani și-un baiat de nouă. Ma rog, vizită e un fel de-a spune, n-au avut cu cine să-i lase acasă și-au târât bieții copii la noi la birou.

Dacă te uiți de la o distanță medie la ei, par așea doi copii ca toți copiii. Se joacă și vorbesc de-ale lor, știți voi, cum vorbesc copiii. Aia mică se concentrează teribil să deseneze ceva abstract cu un marker permanent. De încordare aproape că-și atinge nasul cu limba. Exact cum ziceam, copii ca toți copiii. Până o auzi rostind grav:

– Google te urmărește tot timpul prin GPS. Continuarea

7,460 cititori

De ce e bine să nu faci pe șmecherul

Exact, dar exact în rond la Universitate, mi s-a aprins becul la benzină. Mă încadrasem pentru înainte, dar oleacă panicat că se termină benzina de pe planetă și eu nu mai apuc să fac plinul, m-am răzgândit și-am făcut brusc stânga. Nu de alta, dar în direcția aia îmi aminteam singura benzinărie din zonă.

Două secunde mai târziu, mâna polițistei care supraveghea traficul îmi face semn ferm să trag pe dreapta. Am tras, ce naiba era să fac, doar știam prea bine ce-am greșit. Am pus avariile, am deschis geamul și-am așteptat s-ajungă lângă mine.

– Bună seara, agent de circulație NuMaiReținNumele, actele la control, vă rog. Continuarea