5,032 cititori

Concediul perfect pe Facebook

Există o regulă nescrisă care spune aşa: dacă ai plecat în concediu la mare, la munte, într-unul dintre oraşele mari ale Europei şi ai prins ploaie, caniculă, condiţii de cazare de căcat sau alte mizerii, pentru nimic în lume să nu recunoști asta!

Dimpotrivă, în momentul în care ai constatat primele nereguli, creierul trebuie să-ţi intre în modul de negare şi, orice s-ar întâmpla, refuzi să accepţi că asta ţi se poate întâmpla ție. Dar mai ales, faci orice ca vreo astfel de informaţie să nu ajungă la cei rămaşi acasă. Şi mi se pare perfect justificat, n-ai cum să pici de prost în fața celor mai importanți oamenii din viața ta, prietenii de pe Facebook. Așa că uite uite cum trebuie să procedezi ca să te poţi făli, netulburat de incidente d-astea minore, cu vacanţa ta de vis.

Continuarea

4,627 cititori

Webfactor sunt neprofesioniști până la capăt

În acest moment blogul este up & running, cu toate articolele recuperate și se mișcă mai bine ca niciodată. Nu glumesc, nu s-a mai încărcat vreodată atât de rapid de când l-am trecut pe domeniul meu. Cel puțin pe mobil, înainte aveam așa un delay de peste o secundă când îl accesam, iar acum se încarcă instant. Lucru pentru care mă înclin în fața băieților de la Simplenet care mi-au făcut toate mofturile și-au mai îmbunătățit și ei pe unde-au găsit bube. Cinste lor, mă înclin. Am un fel de presimțire că de data asta sunt pe mâini bune.

Continuarea

4,425 cititori

Problemele se rezolvă pe Facebook

Poate v-a scăpat știrea asta, poate nu. Se făcea că într-o comună din spațiul carpato-danubiano-pontic, primarul, exasperat de lenea și reaua-voință a locuitorilor satului a recurs la ultima soluție. S-a plimbat cu telefonul în mână prin tot satul fotografiind gospodăriile în care proprietarii nu-și repară gardurile, lasă buruienile să crească până la jumătatea casei, au pereții scorojiți sau nezugrăviți și alte chestiuni din de genul care țin de bun simț și de implicarea civică a fiecăruia.

Continuarea

3,977 cititori

N-ai voie să sărbătorești Paștele așa oricum

Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina. Continuarea

9,785 cititori

Vrei să faci sex pe Tinder? Fă ca Andrei!

Ce voiam să zic, se spune că n-ai reușit în viață până n-ai construit o casă, n-ai plantat un pom, n-ai făcut un copil și nu ți-a furat un cetățean o poză cu fața ta (de pe Facebook sau de pe blog) pe care să și-o pună la profilul de Tinder.

Mno, având în vedere printscreen-ul pe care-l puteți admira mai jos în întreaga lui splendoare, practic aș mai avea să rezolv doar cu construitul casei. O să mă ocup și de asta, ce naiba să fac? Continuarea

7,787 cititori

Când sexul e în grup, iar grupul e pe Facebook

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fiți atenți ce vă spun! Că a doua oară s-ar putea să nu mai repet. Nu că nu mai vreau, ci că nu mai pot. Băi, de ceva vreme simt că sunt urmărită. Da, da. Nu vă mirați! Vă spun sincer că există cineva care și-a pus pielea de drac pe el și vrea ori să mă amețească mai mult decât sunt, ori să mă facă să descopăr adevărata valoare a vieții.

Nu știu cum e la voi, dar mie îmi apar la noutăți, aka fb, tot felul de postări sugerate care mai de care mai tematice. În ultima săptămână am primit cel puțin de două ori pe zi invitația de a mă înscrie în ceva de genul “grupul celor singuri” sau “să fim doi”. Continuarea

4,750 cititori

Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Continuarea

4,138 cititori

Ferește-mă, Doamne, de prieteni

Știți desigur că unul dintre lucrurile care deranjează cel mai tare pe lumea asta este succesul altuia. Iar dacă “ăla” îți mai e și prieten, well, ce-ar putea să te lovească mai rău? Aproape nimic. Dacă mai ai și un singur neuron care se învârte haotic și ameţit printre sinapse, aia a fost. Poți deja să consideri succesul altuia ca fiind insuccesul tău.

Să nu-mi spuneți că nu-i așa, că nu vă cred. Doar vorbim despre poporul care a inventat vestita capră a vecinului. Adică singurul animal din lume care poate să facă pe cineva fericit doar prin deces.

Stați că vă explic imediat. Continuarea

10,595 cititori

Atunci când lași maimuțele la butoane

Să mor eu dacă am avut vreo tresărire când am văzut că mi-au suspendat contul de Facebook pentru chestia asta. Adică, da, m-am enervat, dar mi-am asumat c-au avut motive întemeiate pentru care s-o facă. Sunt politicile lor, odată ce le-ai acceptat, practic ți-ai dat acordul să poți fi tras la răspundere pentru termeni de genul “futu-ți” și “bulangiu”. 

Dar să-mi suspenzi contul trei zile pentru postarea asta:

“Susțin și eu diversitatea cum pot”

Mi se pare deja prea mult. Pentru că nu înțeleg. Și când nu înțeleg de ce cineva face anumite acțiuni, deși depun eforturi în sensul ăsta, îl consider ori prost, ori idiot, ori o jigodie rău-intenționată. Continuarea

5,218 cititori

Cum scapi de suspendarea contului de Facebook

Mă rog, soluția este valabilă doar pornind de la premisa că există oligofreni care stau să purice conturile de Facebook ale celor pe care-i vor suspendați, până găsesc ceva ce poate fi raportat pentru nerespectarea standardelor comunității. Așadar, să purcedem, este extrem de simplă și are doar trei pași mari și lați.

Primul pas. Intri frumușel în „Settings” pe profilul tău de Facebook, dai click pe „Privacy”, te duci la „Limit Past Posts” și cu un singur click ai făcut ca toate postările tale din trecut să nu mai poată fi văzute decât de cei pe care îi ai în lista de prieteni (dacă nu înțelegi, uite aici un printscreen care te va lămuri pe loc).

Moment în care se trece la pasul doi. Pas care presupune că iei frumușel la mână toată lista de prieteni și treci la operațiunea de curățare. În sensul în care cum ai găsit un profil suspect, cum i-ai dat unfriend fără nicio umbră de remușcare. Știu, durează oleacă dacă ai câteva mii, dar după ce-ai terminat măcar o să fii sigur de două lucruri: ori că nu-ți mai vede nimeni din cine nu trebuie postările vechi, ori că, dacă ești suspendat din nou, ai și prieteni care nu te halesc și chiar ei îți dau report. Csf, ncsf.

Și trei. Nu mai dai accept unei cereri de prietenie până nu verifici ce e cu profilul de pe care îți este trimisă. Te uiți la „About”, te uiți la ce prieteni comuni aveți, arunci o privire la ce postează și dacă postează, d-astea de bun simț. Dacă-ți pute oricât de puțin, NU DAI ACCEPT. Las’că poate să vadă ce scrii și dacă-ți dă doar follow.

Gata. Atât de simplu.

mihai_vasilescu_cont_suspendat_facebook

6,003 cititori

Hai că mi-au suspendat contul de Facebook

Mvaaai, ce drăguț, mi-a făcut nen-tu Zuckerberg un preafrumos cadou de Crăciun și mi-a suspendat contul pentru 24 de ore. E bine, abia mă odihnesc și io un pic. 

Postarea cu pricina o puteți citi mai jos:

Trenul care merge spre Copenhaga a întârziat DOUĂ minute. De fapt, aproape trei. Treabă care s-a dovedit a fi o experiență aproape traumatizantă. Nu pentru mine, pentru suedejii ăștia obișnuiți să li se dea mură-n gură. În primul rând, după primele cinșpe secunde, toți, dar abolut toți din jurul meu, au început să se uite impacientați la ceasuri și la tabela care anunța ora de sosire. După primul minut, deja li se citea panica pe fețe, jur! Când s-au făcut două minute, arătau de parcă se anunțase pe postul național de televiziune că vine sfârșitul lumii. În al treilea minut se instaurase groaza dinaintea morții. Vă dau cuvântul meu că mă uitam la ei și râdeam singur, ca prostu’. Dar cireașa de pe tort este alta. Imediat după ce-am plecat, conductorul trenului și-a cerut scuze, în două limbi (suedeză și engleză), pentru neajunsul provocat și a explicat că pentru recuperearea celor trei minute n-o să mai oprească în stația următoare. Moment în care am fost convins că o să învăț instant cum se spune în suedeză “futu-ți morții mă-tii dă bulangiu”. Well, n-a fost să fie, să mor eu dac-au reacționat în vreun fel. Cred că nordicii ăștia nu sunt normali sau ceva. Băăă, suedejilor, vedea-v-aș prin Gara de Nord, cu ochii holbați spre tabela de “sosiri”, întrebându-vă dacă n-ați înțeles greșit și alea 188 de minute nu sunt de fapt viteza cu care se deplasează trenul pe care-l așteptați degeaba.

Nimic de reproșat, greșeala mea. Singurul lucru pe care nu-l înțeleg este dacă există niscaiva oligofreni care stau să scormonească printre postări (cea pentru care s-a produs deranjul e de-acum un an) sau trebușoara asta o face un robot dependent de un algoritm. Tind să cred că nu există cetățeni cu atâta timp liber la dispoziție și ar fi un robot. Dar dacă este așa, de ce s-a trezit micuțul roboțel tocmai acum când vocea mea a început să se audă? Hmmm, dubios, foarte dubios. 

P.S. Am să vă rog, pe cei care aveți conturi de Facebook, să preluați articolul ăsta la voi pe profil și să-mi dați tag. Mulțumesc. 

P.P.S. Pentru conformitate, aveți printscreen după notificarea Facebook.

mihai_vasilescu_cont_suspendat