6,708 cititori

Când sexul e în grup, iar grupul e pe Facebook

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fiți atenți ce vă spun! Că a doua oară s-ar putea să nu mai repet. Nu că nu mai vreau, ci că nu mai pot. Băi, de ceva vreme simt că sunt urmărită. Da, da. Nu vă mirați! Vă spun sincer că există cineva care și-a pus pielea de drac pe el și vrea ori să mă amețească mai mult decât sunt, ori să mă facă să descopăr adevărata valoare a vieții.

Nu știu cum e la voi, dar mie îmi apar la noutăți, aka fb, tot felul de postări sugerate care mai de care mai tematice. În ultima săptămână am primit cel puțin de două ori pe zi invitația de a mă înscrie în ceva de genul “grupul celor singuri” sau “să fim doi”. Continuarea

4,232 cititori

Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Continuarea

3,952 cititori

Ferește-mă, Doamne, de prieteni

Știți desigur că unul dintre lucrurile care deranjează cel mai tare pe lumea asta este succesul altuia. Iar dacă “ăla” îți mai e și prieten, well, ce-ar putea să te lovească mai rău? Aproape nimic. Dacă mai ai și un singur neuron care se învârte haotic și ameţit printre sinapse, aia a fost. Poți deja să consideri succesul altuia ca fiind insuccesul tău.

Să nu-mi spuneți că nu-i așa, că nu vă cred. Doar vorbim despre poporul care a inventat vestita capră a vecinului. Adică singurul animal din lume care poate să facă pe cineva fericit doar prin deces.

Stați că vă explic imediat. Continuarea

10,366 cititori

Atunci când lași maimuțele la butoane

Să mor eu dacă am avut vreo tresărire când am văzut că mi-au suspendat contul de Facebook pentru chestia asta. Adică, da, m-am enervat, dar mi-am asumat c-au avut motive întemeiate pentru care s-o facă. Sunt politicile lor, odată ce le-ai acceptat, practic ți-ai dat acordul să poți fi tras la răspundere pentru termeni de genul “futu-ți” și “bulangiu”. 

Dar să-mi suspenzi contul trei zile pentru postarea asta:

“Susțin și eu diversitatea cum pot”

Mi se pare deja prea mult. Pentru că nu înțeleg. Și când nu înțeleg de ce cineva face anumite acțiuni, deși depun eforturi în sensul ăsta, îl consider ori prost, ori idiot, ori o jigodie rău-intenționată. Continuarea

4,598 cititori

Cum scapi de suspendarea contului de Facebook

Mă rog, soluția este valabilă doar pornind de la premisa că există oligofreni care stau să purice conturile de Facebook ale celor pe care-i vor suspendați, până găsesc ceva ce poate fi raportat pentru nerespectarea standardelor comunității. Așadar, să purcedem, este extrem de simplă și are doar trei pași mari și lați.

Primul pas. Intri frumușel în „Settings” pe profilul tău de Facebook, dai click pe „Privacy”, te duci la „Limit Past Posts” și cu un singur click ai făcut ca toate postările tale din trecut să nu mai poată fi văzute decât de cei pe care îi ai în lista de prieteni (dacă nu înțelegi, uite aici un printscreen care te va lămuri pe loc).

Moment în care se trece la pasul doi. Pas care presupune că iei frumușel la mână toată lista de prieteni și treci la operațiunea de curățare. În sensul în care cum ai găsit un profil suspect, cum i-ai dat unfriend fără nicio umbră de remușcare. Știu, durează oleacă dacă ai câteva mii, dar după ce-ai terminat măcar o să fii sigur de două lucruri: ori că nu-ți mai vede nimeni din cine nu trebuie postările vechi, ori că, dacă ești suspendat din nou, ai și prieteni care nu te halesc și chiar ei îți dau report. Csf, ncsf.

Și trei. Nu mai dai accept unei cereri de prietenie până nu verifici ce e cu profilul de pe care îți este trimisă. Te uiți la „About”, te uiți la ce prieteni comuni aveți, arunci o privire la ce postează și dacă postează, d-astea de bun simț. Dacă-ți pute oricât de puțin, NU DAI ACCEPT. Las’că poate să vadă ce scrii și dacă-ți dă doar follow.

Gata. Atât de simplu.

mihai_vasilescu_cont_suspendat_facebook

5,868 cititori

Hai că mi-au suspendat contul de Facebook

Mvaaai, ce drăguț, mi-a făcut nen-tu Zuckerberg un preafrumos cadou de Crăciun și mi-a suspendat contul pentru 24 de ore. E bine, abia mă odihnesc și io un pic. 

Postarea cu pricina o puteți citi mai jos:

Trenul care merge spre Copenhaga a întârziat DOUĂ minute. De fapt, aproape trei. Treabă care s-a dovedit a fi o experiență aproape traumatizantă. Nu pentru mine, pentru suedejii ăștia obișnuiți să li se dea mură-n gură. În primul rând, după primele cinșpe secunde, toți, dar abolut toți din jurul meu, au început să se uite impacientați la ceasuri și la tabela care anunța ora de sosire. După primul minut, deja li se citea panica pe fețe, jur! Când s-au făcut două minute, arătau de parcă se anunțase pe postul național de televiziune că vine sfârșitul lumii. În al treilea minut se instaurase groaza dinaintea morții. Vă dau cuvântul meu că mă uitam la ei și râdeam singur, ca prostu’. Dar cireașa de pe tort este alta. Imediat după ce-am plecat, conductorul trenului și-a cerut scuze, în două limbi (suedeză și engleză), pentru neajunsul provocat și a explicat că pentru recuperearea celor trei minute n-o să mai oprească în stația următoare. Moment în care am fost convins că o să învăț instant cum se spune în suedeză “futu-ți morții mă-tii dă bulangiu”. Well, n-a fost să fie, să mor eu dac-au reacționat în vreun fel. Cred că nordicii ăștia nu sunt normali sau ceva. Băăă, suedejilor, vedea-v-aș prin Gara de Nord, cu ochii holbați spre tabela de “sosiri”, întrebându-vă dacă n-ați înțeles greșit și alea 188 de minute nu sunt de fapt viteza cu care se deplasează trenul pe care-l așteptați degeaba.

Nimic de reproșat, greșeala mea. Singurul lucru pe care nu-l înțeleg este dacă există niscaiva oligofreni care stau să scormonească printre postări (cea pentru care s-a produs deranjul e de-acum un an) sau trebușoara asta o face un robot dependent de un algoritm. Tind să cred că nu există cetățeni cu atâta timp liber la dispoziție și ar fi un robot. Dar dacă este așa, de ce s-a trezit micuțul roboțel tocmai acum când vocea mea a început să se audă? Hmmm, dubios, foarte dubios. 

P.S. Am să vă rog, pe cei care aveți conturi de Facebook, să preluați articolul ăsta la voi pe profil și să-mi dați tag. Mulțumesc. 

P.P.S. Pentru conformitate, aveți printscreen după notificarea Facebook.

mihai_vasilescu_cont_suspendat

4,709 cititori

Morții iau like-uri mai multe decât pisicile

Ca să continuăm seria “ce mă mai enervează pe Facebook“, trebuie s-o zic și pe asta.

Mă ia efectiv greața când văd statusuri de genul:

“Bunica mea cea bună și sfântă a plecat dintre noi azi. De-acum ochii ei blânzi nu-mi vor mai lumina niciodată serile de mai. La revedere, bunico, să ai drumul lin!”

Postări însoțite, eventual, și de câte o scurtă poveste emoționantă despre cum stătea bunica în nopțile de vară pe prispa casei bătrânești (pe care o construise singură din lut, paie și căcăreze de capră) și cu o mână își pieptăna pletele albe ca neaua, cu alta hrănea cu pipeta un pui de veveriță orb salvat de la moarte și cu cealată împletea colaci în timp ce mulgea delicat taurul.

Continuarea

5,501 cititori

Cum faci să ai concediul perfect pe Facebook

Există o regulă nescrisă, dar universal aplicabilă, care spune aşa: dacă ai plecat în concediu la mare, la munte, într-unul dintre oraşele mari ale Europei şi ai prins ploaie, caniculă, condiţii de cazare de căcat sau alte mizerii, pentru nimic în lume să nu recunoști asta!

Continuarea

4,912 cititori

Prostul clasei

Îl știţi pe prostul clasei? Hai că nu se poate să nu-l știți. În orice clasă existau băiatul sau fata aia care erau atât de proști că le curgea scuipat din gură și nu aveai ce să vorbești cu ei oricâtă bunăvoință ai fi avut. Ba mai mult de atât, orice încercare de apropiere se solda cu un eșec, pentru că el știa foarte bine că este prostul clasei. Continuarea

3,402 cititori

Vă părăsesc oleacă

De azi, fratele vostru e în concediu o săptămână. Întreagă. De fapt, dacă mă gândesc bine, sunt chiar zece zile. Și având în vedere că n-am mai avut așa ceva de exact trei ani, aș cam vrea să mă bucur de fiecare minuțel al lui.

Practic, până weekend-ul viitor o să mai scriu pe-aici doar dacă moare Iliescu sau își face Dragnea seppuku. Mă rog, poate mă îndur de două-trei vorbe și dacă anunță Nicușor Dan că vrea să-și facă schimbare de sex. D-astea.

Continuarea