Când sunt în vacanță, urăsc să mă apuc să-mi spun părerea despre subiectele care inflamează internetul. Pentru că, orice aș scrie despre, nu există să nu mă enervez îngrozitor ulterior. Or eu în vacanță nu vreau să mă enervez.

Dar acum nu mai sunt în vacanță, acum tocmai am ajuns acasă și n-am nicio apăsare dacă mă enervez.

Băi, nu știu cum vedeți voi treaba asta, dar eu pot să spun cu mâna pe inimă că mi se pare absurd și grotesc ce se întâmplă acum pe contul de Facebook al lui Mihai Șora. Nu știu dacă sunteți la curent (cel mai probabil sunteți), dar doamna soție continuă să posteze pe contul de Facebook al defunctului.

Or treaba asta se vede de la mine ca fiind deja de domeniul terapeuților, să știți. Frate, a murit omul ăla, lasă-l în pace să se odihnească acolo unde o fi el.

Pot să înțeleg că, atâta vreme cât a trăit Șora, au avut un soi de aranjament ciudat care îi permitea soției să facă ce voia pe contul ăla. Dar să moară omul și tu să duci până-n pânzele albe aranjamentul ăla, deja e caz clinic. Să postezi în continuare și să-i blochezi pe toți oamenii care-ți spun că nu e ok ce faci pe profilul de Facebook al unui om care a murit, să mă iertați, dar deja pare ceva pentru care ai nevoie de psihiatru, nu de psiholog.

Cât despre cei care dau like și se extaziază la postările aste, ce naiba poți să mai spui?

Puteți să mă înjurați, puteți să-mi spuneți că nu înțeleg eu dragostea lor profundă, puteți să-mi explicați c-a fost ultima dorință a răposatului ca nevastă-sa să continue să posteze de pe contul lui, dar mie, personal, mi se pare mult prea mult și prea macabru.

Nu înțeleg de ce nu-și face doamna poetesă contul ei, cont pe care poate sa posteze cât vrea în memoria soțului. Mă rog, înțeleg prea bine de ce nu-și face, e greu s-o iei de la zero când tu ai muncit atâția ani să strângi followers pe ăsta pe care continui să scrii. Dar trebuia să-și asume că la un moment dat el nu va mai fi, deci trebuie să se reorienteze. Ce-o să facă acum, o să continue sa posteze ani de zile de pe profilul unui om care nu se mai află printre noi? Nino-nino, prieteni.

Acum aștept înjurăturile și să mi se comunice cât sunt de insensibil.