O să facem așa. Eu vă spun care e restaurantul unde voi mânca până la sfârșitul acestei vieți, de fiecare dată când voi ajunge în Barcelona, iar voi o să trimiteți un gând pios către mine dacă ajungeți să mâncați acolo și să vă spuneți: „uite, bă, c-a avut dreptate Vasilescu”.

Dar, înainte de toate, deși am mai explicat asta de nenumărate ori, o s-o mai spun odată. În orice oraș aș ajunge, fac tot ce pot să găsesc cârciumi care nu se pot încadra la „tourist traps”. Vreau să am parte de experiența locală, vreau să mănânc ce mănâncă oamenii ăia care locuiesc acolo și, dacă se poate, la prețuri ca pentru localnici, nu pentru turiști.

N-am nicio problemă să găsesc restaurantele de genul ăsta, e suficient să te îndepărtezi de zonele pe unde colcăie turiștii și sa te uiți cu atenție la cârciumile care-ți ies în drum. Cu siguranță îți vei da seama care e ăla pe care-l cauți. Peste tot pe unde am ajuns, am aplicat metoda asta și-a funcționat de minune.

Dar, de data asta, la Barcelona, a fost și mai simplu. Mara are un prieten bun care îmi e amic și mie, iar omu’ nostru e setat fix pe același gen de cârciumi. Prin urmare, când mi-a zis Mara că Mihai (așa-l cheamă) insistă să mergem la restaurantul ăsta, direct acolo ne-am dus când ni s-a făcut foame.

Și-am descoperit, prieteni, o cârciumă de cartier, un tapas bar care funcționează din 1955. Când intri, te prinzi din prima că ăsta e locul pe care-l cauți: Jai-ca. O să vă spun atât: SEN-ZA-ȚIO-NAL. Tot ce-am mâncat a fost Dumnezeu. Iar ca prețuri este de departe cel mai decent loc în care am ajuns în ultima vreme (uite și unde-l găsiți pe maps).

Deși o să vă orientați și singuri, la fața locului, ce vreți să mâncați, o să vă las și eu trei recomandări. Trebuie să vi le las, pentru că efectiv m-au spart astea trei (le veți regăsi și-n pozele de mai jos):

👉 Tortilla de patatas. Eu am descoperit la Madrid preparatul ăsta, specific spaniol, care este un fel de omletă cu cartofi în ea. Dar, fraților, tortilla pe care o fac oamenii ăștia de la Jai-ca face pilpilcă de sus pe toate tortillile mâncate la Madrid.

Dacă vă uitați peste poze, o să vedeți că tortilla are deasupra niște felii de pâine unse cu ceva roșu-roz. Ceva-ul ăla fiind sos de roșii amestecat cu usturoi. Vă spun, pâinea aia a fost făcută în directă colaborare cu îngerii, imediat după ce Bărbosul Suprem terminase de conceput rețeta de la tortilla de patatas. Altfel nu-mi explic. Se poate comanda și separat (pâinea, zic), ceea ce am și executat.

👉 Bomba de la Barcelonetta. O vedeți și pe ea în poze, arată ca o chiftea mai mare, cu niște sosuri peste. După ce-am luat prima înghițitură, am înțeles de unde îi vine numele.

👉 Patatas de Jai-ca. Ăștia sunt cartofii prăjiți specialitatea cârciumii. Și ei apar în poze. Lasă cartofii, că e greu să greșești niște cartofi prăjiți, dar sosul ăla cu care vin este ceva din altă lume, fraților, ăla face toată muzica. Nu aveți cum să nu vă comandați patatas de Jai-ca dacă ajungeți la cârciuma asta.

Apropo, toate sosurile, de la toate preparatele care au sos, sunt făcute de oamenii ăia, în bucătăria lor, nu sunt cumpărate. Treabă care se vede și, mai ales, se simte de la primul dumicat.

Nfine, ca să încheiem, vă las doar astea trei recomandări, dar aș fi putut să scriu despre absolut tot ce-am mâncat acolo (au fost mult mai multe), pentru că absolut tot a fost, după cum ziceam mai sus, SEN-ZA-ȚIO-NAL. Dacă nu era așa, nu ne duceam să mâncăm în fiecare dimineață și în fiecare seară doar aici, noi fiind cazați într-o zonă care este literalmente înțesată de cârciumi.

Ah, să nu uit, oamenii de la Jai-ca au și pagină de Facebook, unde o să găsiți niște fotografii cu mâncarea lor mult peste ale mele. Atâta doar, să fi apucat să mâncați ceva înainte să vă uitați. 🙂

Altfel, dacă tot am dat titlul „Unde să mănânci în Barcelona”, o să vă mai las o recomandare. De fapt, două.

Dacă ești pe Rambla și te-a luat foamea aia mare, dar nu vrei să mănânci la tourist traps-urile care împânzesc zona, prima mea recomandare ar fi să mergi în piață, în Mercado de La Boqueria. Acolo e raiul street food-ului, n-are cum să nu-ți plouă în gură la fiecare pas.

Dar să presupunem că n-ai chef de mâncat în picioare, vrei să stai la o masă, să-ți revii, să te odihnești un pic. Ei bine, atunci o să vă spun că la doi pași de Rambla, pe una dintre străduțele laterale, am găsit un restaurant care se numește Miño (aici este). La oamenii ăștia am mâncat paella aia din poze, paella care a fost de la decentă în sus. Plus o crema catalană, bună și ea.

Cam atât despre unde să mănânci în Barcelona, dar sfatul meu sincer și total dezinteresat este să ajungeți măcar o dată la Jai-ca, indiferent în ce zonă sunteți cazați. Mai ales că e la fix trei minute de stația de metrou Barcelonetta, deci se poate ajunge lejer. O să-mi mulțumiți după.