5,701 cititori

Io ți-am zis

Vine metroul. Cei doi îndrăgostiți tomnatici urcă fără să se desprindă dintr-o prelungită îmbrățișare romantică. Sunt practic un corp comun care rămâne în dreptul ușii, în timp ce noi, toți ceilalți de pe peron, ne uităm la ei așteptând totuși sa se dea la o parte. Dar nu, iubirea lor e mai presus de chestiile astea lumești. Cei doi rămân acolo, în dreptul ușii, îmbrățișați și eterni. Moment în care, de undeva din spatele meu se aude tare:

– Las-o un pic din brațe că vrem să urcăm și noi. Continuarea

4,442 cititori

O turmă

În această mirifică dimineață de primăvară circulația metroului s-a defășurat cu… ăăă… dificultate. Se stătea câte două-trei minute în fiecare stație, lume agasată, nervi întinși la maximum, d-astea mișto, ca pentru vineri dimineață.

Ei, și într-una dintre stațiile astea unde se aștepta s-o luăm din loc, două destoinice reprezentante ale sexului frumos se iau lejer la ceartă. Nu știu de la ce, că dialogul a pornit în șoaptă, dar cu un crescendo cu ritm bun spre foarte bun. Până a ajuns la apogeu, când, în liniștea aia mormântală, s-a auzit tare: Continuarea

4,673 cititori

Și zeii au căpșunarii lor

Știți voi culoarul ăla lung prin care se iese de la metrou, la Victoriei? Ei, lasă, că și dacă nu-l știți, cred c-o să înțelegeți. Pe culoarul ăsta ies io în fiecare dimineață a vieții mele. Inclusiv azi.

Am purces spre ieșire, dar din fața mea apare o tipă care se uită așea, nu știu cum, luuung și pofticios la mine. După care apare și-a doua. Mi-aruncă și asta o privire de brusc m-am îndreptat și-am bombat pieptul. A treia practic m-a sorbit și ea din ochi. Continuarea

5,131 cititori

Cât să simți că n-ai trecut degeaba prin viață

Coborâsem din metrou și-o luasem la pas spre ieșire când am simțit că mă bate cineva pe spate. Mă întorc. Un tip râdea la mine cu gura până la urechi. Strănutasem mai devreme și, instinctiv, m-am gândit că precis am vreun muc întins pe față și omu’ vrea să-mi facă un bine, să mă avertizeze. Nu de alta, dar am mai pățit.

– Tu ești Vasilescu, nu? Continuarea

5,787 cititori

A zis Doamna să tăceți!

În metrou sunt două grupuri de copii, prichindei pe la zece ani. Vreo zece la o ușă, încă pe atâția la alta. Metroul, ca de obicei la ora asta, full, stăm toți înghesuiți ca sardelele în suc propriu.

În timpul ăsta, ăia micii vorbesc tare între ei, între cele două grupuri. În orb așa, că de văzut unii pe alții nu se văd. Nu se aud decât vocile lor gureșe și din când în când răsună râsete și strigăte.

Lumea din jur mustăcește amuzată.

Dintr-o dată, se aude TARE o voce pițigăiată de fetiță:

– A sunat Doamna și-a zis să tăceți. Toți! Continuarea

4,749 cititori

Noi ce vină avem?

Trenul se apropie de Universitate. În fața mea o adolescentă rebelă clenfăne gumă și ascultă ceva ce seamănă a metal d-ăla greu în caști. În dreapta, o cetățeanca blondă platinat vorbește la telefon. Tare. Îl ia o secundă de la ureche și se uită contrariată la ecran. Apoi îl pune la loc:

– Nu te mai aud!

Probabil are dreptate. După cum cursese discuția până atunci, se pare că auzise foarte bine.

– Nu te mai auuud! Continuarea

10,917 cititori

Cât tupeu să ai, cât?

Odată cu mine s-a mai urcat în metrou o blondă diafană însoțită de un cetățean care arăta ca o combinație de lumberjack cu hipster. Mai spre prima variantă, dacă e să mă întrebi pe mine. Mi-au atras atenția pentru că păreau ușor incompatibili, dar după ce-au venit chiar lângă mine, m-am dumirit repede că nu sunt împreună și m-am liniștit. Nu c-aș fi fost foarte neliniștit, dar orișcât.

Au vorbit ei ce-au vorbit și, la Unirii, tânărul lumberjack hipsterizat a coborât. Moment în care de undeva din vagon a apărut un fel de copie nereușită a lui Jason Statham (mă rog, nu neapărat nereușită, dar arăta ca un Statham chinuit de dureri de ficat, dizenterie și abcces dentar) care s-a înfiițnat scurt lângă blonda noastră diafană, acum rămasă singură.

– Bună, zice sosia lui Statham, te știu de undeva. Continuarea

3,823 cititori

Fake news

Metroul nu circulă pe magistrala Pipera. Gen, deloc. Stăm de douăj de minute și mai urmează. Pentru că prin stație se anunță doar motive tehnice și scuze, lumea se cam agită.
Brusc, cetățeanul de lângă mine începe să cuvânte. Citește de pe net, cu voce tare, știri de ultimă oră:

– I-a sărit o roată la Unirii, de-aia nu circulă.

Oamenii se impacientează:

– A pățit cineva ceva? E totul bine?
Continuarea

5,348 cititori

Prea multă știință strică

– Vrei, te rog, să dai rucsacul jos din spate?

Puștiul cu alură de campion interegional la șah se uită uimit la cea care a avut tupeul să-i adreseze o asemenea rugăminte:

– Ocupă același loc și dacă-l țin în față.

După care începe o demonstrație în toată regula, cu elemente de matematică și fizică, despre dimensiuni, spații expandabile și locuri geometrice. Ce să mai, tocmai se pornise pe demonstrat că volumul unui rucsac purtat în spate va rămâne constant, indiferent de variabilele din jur. Continuarea

6,192 cititori

Din vina ta

Ea e șatenă cu șuvițe blonde, micuță, firavă și poartă un aparat dentar care sclipește argintiu de câte ori râde. Și râde des. El e înalt, deșirat, de sub fesul cu moț îi ies câteva plete rebele și vrea să pară dur. Nu-i prea iese. Cel puțin când se uită la ea, nu-i iese deloc.

Se țin de mâini de parcă sunt siamezi, nu-și dau drumul nici măcar când frânează brusc metroul și venim toți din vagon unii peste ceilalți.

Continuarea