7,511 cititori

Mai ușor cu ironia în subteran

Mă urc în metrou. E oleacă aglomerat, dar am văzut și mai și.

Cetățeanul care șade pe scaunul în fața căruia reușesc să mă proptesc stă liniștit picior peste picior. Chestie care în mod normal m-ar deranja foarte puțin spre deloc, dacă talpa lui stângă nu s-ar odihni imperial pe genunchiul meu drept. Îl împing ușurel, în timp ce arunc ironic:

– Scuze că ți-am deranjat piciorul. Continuarea

15,934 cititori

Bucureștiul e mort, doar că nu știe încă

Nu-mi amintesc să mai fi plecat vreodată de la Tineretului de-abia cu al treilea metrou. Poate când se mai întâmpla câte un eveniment neprevăzut, pe vreuna dintre magistrale, dar n-a fost cazul ieri, trenurile veneau binișor, cam la un minut jumatate distanță unul de celălalt. Cu toate astea, de-abia am reușit să mă urc în al treilea, lipit, la propriu, de cei din dreptul ușii.

În timp ce mă chinuiam să nu mă las cu toată greutatea pe săraca fată care se nimerise în dreptul meu, mă gândeam cam ce soluții aș avea să ajung la muncă, dacă va fi la fel de aglomerat în fiecare dimineață. Și-am tras concluzia tristă că n-aș avea.

Continuarea

4,296 cititori

Tocmai am reușit prima teleportare

Coborâsem la cafeteria de la parter pentru un micuț și rapid colazione. În paranteză fie spus, oamenii ăștia de pe aici nu-și beau niciodată cafeaua de dimineață acasă. La prima oră, localurile de profil gem de clienți care stau la coadă pentru un espresso și-un croissant.

Continuarea

9,614 cititori

Se face curent

– Mai deschideți un geam, vă rog.

– Se face curent.

Numai într-un metrou din București poți să auzi acest dialog halucinant. Ce contează că toți stau înghesuiți ca sardelele, cu transpirația curgând șiroaie, dacă o tanti de la jumatatea vagonului a hotărât că se face curent, geamul ăla va rămâne închis pe vecie. Pentru că nu poți sa te joci cum vrei tu cu sănătatea femeii. Continuarea

10,040 cititori

Ce faci când ți se rătăcește copilul?

Acum vreo două veri, doi amici de-ai mei, cuplu, erau în vacanță în Olanda cu copilul, un băiețel cam pe la 5 ani.

Într-una din zile, așteptau toți trei pe peron la metrou să plece cel care era deja în statie și să vină următorul. Ei, și cum stăteau ei așa liniștiți, exact în momentul în care se închideau ușile, ăla micu’ se smulge din mâna maică-sii și intră în vagon. Ușile s-au închis și metroul a luat-o din loc. Continuarea

6,321 cititori

Cât să mai rabde, cât?

Cum cobori la stația de metrou Tineretului, pe partea stângă, e un chioșc. Ei, la chioșcul ăsta mă mai opresc eu, de când și-au băgat POS, să-mi iau țigări când plec spre muncă și-mi aduc aminte cu groază ce cozi sunt la mega dimineața. Ieri am făcut la fel.

Cer un pachet de țigări, tanti mi-l pune pe tejghea, dar dacă tot m-am oprit, hai să iau și-un pepsi și niște gumă.

Mno, fix în momentul în care puneam mâna pe pachetul cu gumă, de nicăieri apare o doamnă care scoate patru monezi de 50 de bani, le pune pe pachetul meu de țigări și comandă imperial:

– O cafea! Continuarea

6,724 cititori

Io ți-am zis

Vine metroul. Cei doi îndrăgostiți tomnatici urcă fără să se desprindă dintr-o prelungită îmbrățișare romantică. Sunt practic un corp comun care rămâne în dreptul ușii, în timp ce noi, toți ceilalți de pe peron, ne uităm la ei așteptând totuși sa se dea la o parte. Dar nu, iubirea lor e mai presus de chestiile astea lumești. Cei doi rămân acolo, în dreptul ușii, îmbrățișați și eterni. Moment în care, de undeva din spatele meu se aude tare:

– Las-o un pic din brațe că vrem să urcăm și noi. Continuarea

4,714 cititori

O turmă

În această mirifică dimineață de primăvară circulația metroului s-a defășurat cu… ăăă… dificultate. Se stătea câte două-trei minute în fiecare stație, lume agasată, nervi întinși la maximum, d-astea mișto, ca pentru vineri dimineață.

Ei, și într-una dintre stațiile astea unde se aștepta s-o luăm din loc, două destoinice reprezentante ale sexului frumos se iau lejer la ceartă. Nu știu de la ce, că dialogul a pornit în șoaptă, dar cu un crescendo cu ritm bun spre foarte bun. Până a ajuns la apogeu, când, în liniștea aia mormântală, s-a auzit tare: Continuarea

5,121 cititori

Și zeii au căpșunarii lor

Știți voi culoarul ăla lung prin care se iese de la metrou, la Victoriei? Ei, lasă, că și dacă nu-l știți, cred c-o să înțelegeți. Pe culoarul ăsta ies io în fiecare dimineață a vieții mele. Inclusiv azi.

Am purces spre ieșire, dar din fața mea apare o tipă care se uită așea, nu știu cum, luuung și pofticios la mine. După care apare și-a doua. Mi-aruncă și asta o privire de brusc m-am îndreptat și-am bombat pieptul. A treia practic m-a sorbit și ea din ochi. Continuarea

5,351 cititori

Cât să simți că n-ai trecut degeaba prin viață

Coborâsem din metrou și-o luasem la pas spre ieșire când am simțit că mă bate cineva pe spate. Mă întorc. Un tip râdea la mine cu gura până la urechi. Strănutasem mai devreme și, instinctiv, m-am gândit că precis am vreun muc întins pe față și omu’ vrea să-mi facă un bine, să mă avertizeze. Nu de alta, dar am mai pățit.

– Tu ești Vasilescu, nu? Continuarea