Nația asta are o apetență deosebită pentru a câștiga competiții inexistente și pentru a fi primii în situații care nu numai că nu contează, dar n-au nici măcar o urmă de miză.
Nu știți despre ce vorbesc, nu?
Ați asistat vreodată în vreun supermarket la momentul în care se mai deschide încă o casă? Sau, mai rău, la momentul în care se anunță prin boxe că „deschidem casa trei pentru dumneavoastră”. Hai că numai dacă trăiți pe Jepii Mici n-ați asistat. Imediat după anunț, urmează un sprint colectiv fără niciun fel de reguli, bărbați, femei și copii mai au puțin și se calcă în picioare, de zici că urmează să rămână sechestrați în magazin dacă ratează să fie primii la casa aia nenorocită.
Ați zburat vreodată cu o cursă de linie? Atunci cu siguranță i-ați văzut pe toți ăia care vor să fie primii în avion și se așază la coadă la poarta de îmbarcare cu minim o oră înainte. I-ați văzut cum țâșnesc ca din blockstart-uri din autobuzul care-i duce spre scara avionului. I-ați văzut și stând în picioare, pe culoarul dintre scaune, cu bagajele în mâini, deși avionul încă mai rulează.
Ați mers vreodată cu metroul? Atunci i-ați văzut pe toți ăia care luptă din greu să fie primii și la intrarea în vagoane, dar și la ieșirea din ele. După care i-ați văzut făcând orice este omenește posibil să fie primii la scările rulante. La metrou este o lume întreagă de oameni care vor sa fie primii, vă spun.
Ați mers vreodată cu mașina? Atunci i-ați văzut cu siguranță plecând de la semafor cu reprize de accelerație demne de circuitele de curse. Și asta doar pentru a fi primii la următorul semafor.
Despre ei vorbesc, despre toți cetățenii ăștia care s-au născut având în ADN că trebuie să fie primii. Doar că, din nefericire, vor să fie primii doar în „competiții” inexistente care nu contează. N-o să-i vezi niciodată luptându-se să fie primii în vreun domeniu care contează cu adevărat, undeva unde ar fi nevoie de muncă sau, Doamne apără și păzește, ambiție. Că suntem ultimii la consumul de săpun și pastă de dinți, nici măcar nu mai am curaj să zic.
Atât pentru astăzi. Baftă la cursă!
sursa foto: freepik.com
Ca să citez un clasic în viață: „doritorii de premiul întâi ca să nimica merită 10 bice pe spinare.”
Io, personal, îi urăsc cu înverșunare. 🤬🤬🤬
Comentariu beton!45
Bănuiesc că premianții cu coroniță la cea mai rapidă postare pe anumite bloguri fac excepție de la asta, nu?
Comentariu beton!104
Vorba lui Mihai, incepe sa-mi fie un pic frica de tine! 😁
Comentariu beton!22
Nu știu dacă s-a mai scris, da’ eu încep sa ma întreb serios dacă JT nu e cumva un avatar al șefului de blog?! Prea reacționează prompt ca un ceasornic elvețian la fix 2 minute de la postarea oricărui articol, indiferent de ora. 🤔🤔🤔
Comentariu beton!32
@Peredhil: ai văzut că știi. 😎
Comentariu beton!16
@Pierrine, nu e adevărat. La unul dintre articolele de ieri a reacționat atât de târziu c-am vrut să-i dau email să-l întreb dacă e bine.
@JT, nu te lăsa impresionat. Oamenii ăștia nu știu că noi urâm munca. 🙁
@Pierrine, n-a dat ora în urmă astă-toamnă. 😄😄Este că prima dată scrolezi să vezi comentariul lui John, după care citești articolul?:))))
Comentariu beton!22
@Șăf de Blog: ezagt! Nu știe ei.
🤣🤪🤣🤪🤣
P.S. Am o curvă de ședință-n fiecare zi taman la 8 ș-un sfert. Mă-nervează cu nervii, dar n-am ce face.
Comentariu beton!27
Nici un glonț în ceafă?
Comentariu beton!12
@Anel, dar am recunoscut asta! Este deja un ritual: întâi vad dacă a scris John, apoi citesc articolul 😁
Comentariu beton!12
@JT clasicul ești tu? Ai renunțat la pistol??😁
@OldJohn & @Valeria: azi sunt optimist.
🤣🤪🤣
Cred că mi-am găsit hobby nou, o să compilez “Codul lui JT”, o colecție a pedepselor propuse de el pe acest blog. 🥰
@Muni: 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
„Law abiding citizen” e unul din filmele mele de suflet. 😈
Oookkk 🫣
Da, asa este! Chiar zilele trecute m-am amuzat intr-un magazin LIDL unde se anuntase „Deschidem casa 4 pentru dumneavoastra”, moment in care m-a impins doamna din fata mea, dand navala la casa 4 impreuna cu alti vreo 2 -3 din coada. Eu am inaintat si mai aveam inca 2-3 oameni in fata, cu cosuri decente, adica nu erau din alea varfuite, stii ce zic. Am ajuns si eu, am platit si aia inca asteptau venirea casierei la casa 4. Am crezut ca ma pis pe mine de ras, ce mutre faceau! 😂
Comentariu beton!111
La teutoni exact așa și eu fac, evaluez cât de pline sunt cărucioarele și cei de la coadă (de evitat pe cât posibil bătrânețea, se încăpâțânează să plătească doar cash, doar mărunțiș preferabil). Teutonii tot așa dau năvală dar mai calmi. Odată unul pe care nu l-am mirosit a fi neamt, n-a mai avut chef de coadă și s-a înființat la una goală, cerând să se deschidă. Casiera nu s-a grăbit să vină.
de aceea eu in facu cumparaturile (90%) in magazinele unde au case self pay..e liber de zici ca au taxa in plus daca iti scanezi singur
Io nu mă grăbesc să fug la nicio casă. Sunt cel mai calm om, aproape resemnat, când mă așez la coadă. Asta pentru că Indiferent unde mă pun eu, or se blochează casa, or cineva renunță la un produs, or produsul n-are cod de bare etc., așa că n-are rost…
Comentariu beton!96
@Anel: fix asa patesc si eu! Uite o animatie misto, care arata exact perceptia mea asupra oricarei cozi la care ma asez!
https://www.youtube.com/watch?v=0sO2amwbQXk
Comentariu beton!27
„O lume de proști, în care eu sunt primul!” 😁
Comentariu beton!33
https://youtu.be/0hcEiEyylEA
Comentariu beton!11
Da, i am văzut pe cei care se așează la poarta cu o ora înainte de îmbarcare, i am văzut și pe cei care așteptau tot la porțile de îmbarcare chiar și atunci când avionul a avut o întârziere de 15 min și practic era inexistent pe pista, am trăit și situația cu „deschidem casa cu numărul…”, în fiecare zi (nu chiar în fiecare zi, dar din 5 zile pe săptămână 3 tot le prind aglomerate) trăiesc situația în ratb când toti se înghesuie pe mijlocul mașinii și în fata, iar în spate e gol și am avut merele ghinion sa fiu prinsa chiar în mijloc, ca la 1.60m și 50kg uda, cu bocanci în picioare și televizor în brate le a fost foarte ușor sa ma ia pe sus 🤦♀️. I am văzut și în trafic când se grăbesc sa ajungă sa stea la semafor și li se lipesc degetele de claxon. 🤦♀️
As da o lege în sensul asta pt ca nu i mai suport, suntem tara coatelor în spate și a impinsului ca să nu pierdem habar n am ce 🤷♀️. Nu știu când ne mai facem bine 🙄🤔
Comentariu beton!37
Asta e de la lipsa de hârtie igienică, de când eram mici…ca popor (și acum suntem mici, dar avem drepturi și ni se pare ca suntem mai puțin mici). Se ștergea doar cine ajungea primul.
„Viața e o cursă, boss”, a zis la un moment dat un taximetrist.
Comentariu beton!20
Sunt singurele locuri unde au șansa de a „excela”. Trăim totuși într-o societate competitivă în care oamenii sunt înconjurați de tot felul de ierarhii: de la numărul de licheuri primite 🤣, până la niveul veniturilor. Cum fiecare om are nevoie de validare, cei din exemplele tale „joacă” acolo unde consideră că au șanse la un loc mai în față.
Cei care se validează prin muncă, cinste, bun simț, empatie, spirit civic, cultură, etc sunt discreți și datorită lor nu se duce dracului de tot societatea noastră. Când acești oameni or sa scadă sub o anumită masă critică, societate o să colapseze.
Comentariu beton!35
Ăia din avion sunt epici. Odată l-am asigurat pe unul din ei că sunt toate șansele să ajungem concomitent la București, chiar dacă el se împinge ca disperatul să intre printre primii în avion. “Te-a întrebat cineva ceva?”, s-a rățoit el, continuând să împingă voinicește. Ce-i drept, nu mă întrebase nimeni… iar bunul lui simț strălucea prin absență 🙄.
Comentariu beton!57
Am prins o dată loc „C” (cel de lângă culoar) în avion, iar la aterizare, tipul de pe locul de la fereastră făcea spume că io stăteam relaxat, în timp ce avionul rula pe pistă spre poarta de debarcare. Mă prefăceam că mă uit în telefon și râdeam de numa’.
🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!52
Duamne, ce sadic!
Comentariu beton!12
@Greta: Aproape intotdeauna stau mai pe la sfarsitul cozii, ca si-asa nu pleaca avionul pana nu urca toti! 😃 Numa’ bine isi indeasa toti papornitele in spatiul de bagaje. Ca ala care se impinge sa urce printre primii in avion, odata urcat blocheaza si culoarul pana-si aranjeaja el bagajul, nu?
@John: Pai si tu n-ai avut timp tot zborul sa te uiti in telefon? Fix numa’ dupa aterizare, cand ar trebui sa te bulucesti pe culoar? Ce oasmeni, dom’le! 😋
Comentariu beton!20
@Irinoush: nu io, Generalu’ OCD.
🤣🤪🤣
@Vic: taman atunci m-o lovit „dragostea telemobilă”. 🤣🤪🤣
@JT, și eu fac asta cu avionul. Ultima dată eram: eu la culoar, loc liber și o femeie la geam. Evident că s-a ridicat în secunda când s-au stins semnele de centură, dar în aceeași secundă s-a umplut și culoarul din dreptul nostru cu alți cetățeni ridicați. Și m-am uitat lung la ea, apoi m-am uitat lung la oamenii din picioare de lângă mine și înapoi la ea gen: „Unde crezi că mergi? Pe unde?” Nici nu se deschiseseră ușile avionului, dar hai să stăm toți claie peste grămadă. Mă disperase deja tot zborul că tot nu pricepea să-și țina bagajul cum îi spuneau însoțitorii, ori era primul zbor, ori nu știa nicio limbă, că a stat cu ditamai rucsacul în brațe. A coborât și ea când s-a golit culoarul și n-a pățit nimic.
@Vic în timpul zborului degeaba te uiți în telefon, nu ai semnal. Doar dacă te joci sau ai documente de citit salvate pe telefon. Deci doar la aterizare sau până la decolare.
@AleBlaga: Stiu ca n-ai semnal, era o glumă, evidentă credeam eu, pt @John. 😁
dobro utro a tous; știț deja despre mine că nu scap nici un (știu regulile academiei, măpiș) prilej de a mă da cult în cap, iar postarea de azi vine mănușă;
am auzit despre Dan Alexe și a sa „Dacopatia și alte rătăciri românești” dintr-un podcast; vorbitorincii se numește; am cumpărat cartea și, cu inima oarecum strînsă, am început să citesc; trebuie să recunosc faptul că am luat o pauză, pe la pagina 170, deoarece oricît aș fi io de ăupînmaind, îți cam rămîn
noduri în gît cînd vezi ideile (chiar ale) tale agregate și explicate frumos, negru pe alb;
„… propune un tip de deconstrucție care ar putea să-l expună pe autor oprobriului public. Și totuși, riscul merită asumat. De ce? Fiindcă există în gîndirea noastră o sumedenie de fixații, obsesii, fobii și convingeri care se cer disecate, explicate și înțelese. Narcisismul delirant, protocronismul în plăci, proastele deprinderi familiale, pedagogia punitivă sau mîndria de a fi urmașii unor daci care vorbeau latină înaintea romanilor sunt teme care merită să fie puse în discuție.” – Radu Paraschivescu
cartea asta (scrisă de un om care vorbește 30 de limbi!) ar trebui să stea la baza unui sistem educațional care se dorește a fi performant; din păcate o vor citi cel mult cei ca noi, care oricum nu ne luăm prea în serios; mă rog, nu mereu și nu în toate domeniile…
Comentariu beton!50
Hmmm, m-ai făcut să caut cartea. Am și găsit-o pe stoc.
Dobro jutro, djezerii, cum bine zicea Bajaga I Instruktorii 🙂 Suna foarte interesant cartea
Aaaaa, Bajaga I Instruktorii, hehe, ce vremuri, ce muzici! Maț lovit la sentiment😀
Pe mine mă amuză ăștia care aleargă, nu mă enervează. De enervat, mă enervează cei care-mi produc un disconfort, cum ar fi cei care, o dată urcați în metrou, autobuz, etc., rămân proțăpiți la ușă, eventual și mai pe mijloc, așa. Sau ăia care nu lasă loc la coborâre, de tre’ să te strecori printre ei ca să ieși.
Comentariu beton!13
@Carmen S, dacă nu citeam tot comentariul („pe mine mă amuză ăștia care aleargă”) aș fi zis: iată, domnule, de-asta este bine câteodată să stai tolănit pe canapea😄😄
@Costicamusulmanu, foarte interesant ce spui aici! Am cautat cartea, găsit-o – are și reducere – chiar vreau să o citesc!
Aia sunt adevaratii campioni, din aeroport. Trebuie sa ai creierul spalat bine rau ca sa stai o ora in picioare, nu mai zic daca ai delay esti deja terminat. Si dupa se razboiesc cu echipajul ca au nervi de la…stat in picioare prea mult 🤦🏻🤦🏻🤦🏻
Comentariu beton!15
Pai, normal ca vrea melteanul sa urce primul in avion! Ca urca pe usa din fata cand el are bilet pe randul 28. Daca nu e primul, nu mai are cum sa ia tot culoarul la picior, cu sarsanaua in mana, pana la usa din spate. Daah!?
Mie mi s-a mai întâmplat să câștig astfel de „curse” fără să-mi propun asta. Să fiu chiar lângă noua casă care se deschide, de exemplu. Of, ce chipuri triste, unele chiar frustrate sau disperate am văzut în spatele meu. În mijloacele de transport în comun bănuiesc că miza e ocupatul unui scaun. Cum obișnuiesc să rămân în picioare, o, ce fericire pe unele chipuri că au putut „prinde loc”. La avion mă depășește miza. Eu sunt printre ăia 5-10 care se așază la coada de îmbarcare când au mai rămas 2-3 la coadă. La semafoare mi s-a întâmplat uneori să văd șofer de mașină mult mai puțin puternică ambalând de să o ia naiba pe săraca mașină și rămânând tot în urmă, eu conducând normal. Odată mi-am propus să-l las pe unul să „câștige”. Eram amândoi primii la semafor și omul mi-a dat un puternic vibe din ăla de „game on!'”. El a pornit cu scârțâit de roți, eu șontâc, șontâc. Bărbatul era în dreapta, contrariat „ce faci?”. „Fac un om fericit.” :-))
Comentariu beton!32
Foarte des câștigi cursele astea tocmai pentru că nu-ți propui să le căștigi.
@Anduța, nici eu nu mă așez oe scaun în transportul în comun. Bine, circul foarte rar, dar atunci când urc stau în picioare pentru că simt un disconfort dacă eu stau jos iar o femeie (indiferent de vârstă) în picioare. În plus, îmi imaginez că pe scaunele alea stau „diferite persoane”
Țin să le mulțumesc alora de la metrou, care se opresc in ușa după ce urcă, să fie primii când vor coborâ (peste 7 stații!!!). Datorită lor mă mutasem la 15 min de birou, mers pe jos, pentru că altfel cred că băteam pe cineva. Altfel…da, îi știu pe toți. În avion îi înțeleg doar pe cei care au escală și un alt avion de prins, doar că – în mod miraculos – ăia nu dau din coate.
Comentariu beton!22
Ah, șoferul din spatele mașinii tale care face orice manevră până reușește sau nu 😂 să intre în fața ta doar așa ca să nu fie ultimul.
Pe mine ăștia mă surprind mai ales prin lipsa simțului de autoconservare. În trafic, o duduie cu un copil pe bancheta din spate (neasigurat pe banchetă că dooohhh) face o manevră si mă depășește pe linie continuă fix înainte de sensul giratoriu. De acolo, vede motivul pentru care eu am incetinit: mașina care cobora de pe strada din stânga tocmai intra in sens. Pune frână, copilul e oprit de scaunele din față, că altfel facea screenshot pe parbriz. Și de ce? Pentru ce să-ți pui și copilul în pericol? Ca să ce?
Comentariu beton!16
Dacă te târâi cu 30 în zonă de 50 când lumea merge cu 50, normal că fac tot posibilul să te depășesc, încurci traficul.
Prin Washington (statul, nu orașul), era o autostradă cu limita de 65 de mile pe oră. M-am conformat până mi-am dat seama că toți merg cu 80 de mile pe oră după ce ies din coada formată în spatele meu. Și da, era limită de 65, atât pe indicatoare cât și recunoscută de navigație.
@outlaw da dacă din poziția in care sunt io văd ca vine alt dac liber pe care sigur îl doare in praștie să oprească/ se asigure în sensul giratoriu (că nici el n-are vizibilitate da nici nu contează) oare merită o manevră în care riști să ii rupi gâtul minorului din posesie? Vorbim de o depășire în mai putin de 30m inainte de intrarea in sensul giratoriu, cu dacul care cobora pe strada din stanga, vizibilitate spre stânga mult redusă, de aici frâna duduii în fața mea si riscul de screenshot + riscul să mă urc și eu cu machineta din dotare la dansa în portbagaj. Înțeleg că de mine și de restul participanților la trafic te doare în praștie, da’ de plod nu te doare?
@Outlow, nu, mers în coloană și din cauza semaforului ești penultima mașină, care este vina mea că ‘mnealui are ghinionul de a fi în ultima mașină din rând?!
Mpare rău, dar să știț că e mișto când ești primu’. Vă spun io că am fost prima la Ikea într-o sâmbătă.
Comentariu beton!23
Suscriu. Eu la mall. Prima, la 10. Să pot pleca la 11, când încep să vină aia de n-au treabă, dar no…
Încă unul dintre motivele pentru care mă felicit (eu, pe mine mă) că am părăsit plaiurile dacice. 🙄
Ăștia aici sunt oarecum opusul, expresia care îi definește fiind “No worries!” 😊👍
Comentariu beton!21
Hakuna matata!
Iași, anul de grație 2010. Plec de la „cumătra” de la vremea respectivă și, în gară, una bucată tanti, 60+, să mă dărâme și mai multe bombăneli, să se urce în tren(30 de min până la plecare).
Urc, cu vreo 5 minute până la plecare, și găsesc pe locul meu fix pe 60+ plus bagajele răspândite pe toate locurile. M-a bombăni când i-am prezentat biletul cu locul aferent, noroc cu nașu că s-a uitat la biletul ei și era la alt vagon. Altfel, cred că o cafteam până la Ploiești 😈
Comentariu beton!29
În adolescență vara-mea pleca la Gară cu mult timp înainte sa vină trenul, în general aștepta cel puțin 30 min. Nasol era când plecam pe undeva împreună pentru ca eu sunt genul care de obicei ajungem în ultima clipă 😅
Am dat peste toate categoriile de indivizi enumerate. Parcă ăia din avion sunt „cei mai” cumpliți. În special ăia de la fereastră care, imediat după aterizare, se ridică oarecum în picioare și stau cu capul aplecat intr-o parte ca să nu se lovească de spațiul pentru bagaje, in timp ce avionul mai are de rulat fo’ 5 minute pe pistă. Dar sunt ei primii în picioare? Sunt!
Comentariu beton!14
Și…mergeți des cu avionu’ ? Da’ locuri în picioare de ce nu de dau ? Ca să vă loaț ciocolățici de la împinge-vagonetu’ ? 😊
Mai iau avionu’ din când în când. În general când mai dau câte o fugă la Lidl, Mega să iau @ananas, nu ciocolățici.
Păi da, că ananasul e dulce ! 🍍
Mulțumită lui MV, avem floricele : 💐
Am văzut de nenumărate ori curse din astea fără miză.
În aeroport recunoşti uşor poarta de Ro: 80% stau înfipți unii în alții, de zici că se bat pentru un loc în maxi-taxi de Auchan. Veneam odată de la Milano la Sibiu. Pentru zborul nostru era afişat check-in la ghişeele de la n la n+10 (un rând întreg), urmând să se afişeze ghişeul exact peste jumătate de oră. Păi nu a trebuit să deschidă ei unul dintre ele în dreptul căruia făcuseră deja ai noştri ca brazii coadă?
Altădată aterizasem şi avionul încă rula pe pistă. Foarte mulți s-au ridicat, inclusiv unul cu un rând în fața mea. Însoțitoarea de bord le spune să se aşeze până ajungem la poartă. Toți se aşează bombănind, mai puțin inteligentul din fața mea. Nu trec câteva secunde şi avionul pune frână că era ceva pe pistă, ăsta vine drept în bot. Cred că s-a învățat minte 😛
Comentariu beton!22
CE TE BAGI DOM’LE IN FATA?! MAI DESCHIDETI DOM’LE INCA O CASA, CE E BATAIA ASTA DE JOC?
Mai sunt unii, mai subtili , care simt nevoia tot timpul sa fie cu ceva mai bun decat tine. si el si tu aveti aceasi masina, dar a lui are 1 cp in plus, nu se stie de ce . daca aveti acelasi telefon, a lui sigur are ceva in plus. daca ai fost la ski in acelasi loc , cand a fost el peisajul a fost mai frumos . la orice ai la fel cu el , el are ceva ceva in plus. 🙂
Comentariu beton!40
Împusca-te
Am eu pe cineva .. invers de ce zici… La el lumina-i mai întunecată, soarele -i noros și apa mea e mai udă ca a lui.
O să îți dau trei contraexplicații, care se aplică în ce mă privește.
– La îmbarcarea în avion: dacă e un zbor fully booked, mă cam grăbesc să prind loc printre primii care se îmbarcă. Pentru că s-a întâmplat de multe ori, și se întâmplă, trebuie doar să fii atent, să constați că în locul pentru bagaje de deasupra locului tău e plin. De cele mai multe ori e plin pentru că ăia care au ajuns înaintea ta sunt niște dobitoci, care pun bagajul pe lung în loc să-l pună pe lat (există o logică în cerințele de dimensiuni ale bagajului de cabină) și cu două trollere de cabină s-a umplut spațiul ăla, unii pun paltonul, basca, poșeta, iar tu vii cu bagajul de cabină regulamentar și ai surpriza că însoțitorii de zbor îți vor găsi loc două spații mai în spate (distracție la debarcare, mai ales dacă ai o legătură cu timpi mici de așteptare, sau trebuie să fii într-un loc la un anumit moment), sau dacă bagajul tău de cabină este un rucsac, așa cum e cazul la mine în 90% din călătorii, să ți se impună să-l pui sub scaunul din față (succes să îți întinzi picioarele într-un zbor de 5-6 ore).
– La debarcarea din avion: când am zbor de legătură și timpul e o problemă mă grăbesc să fiu printre primii. Îmi aduc aminte și acum de indolența Lufthansa, care opera ambele zboruri, cu 30 de minute între ele, care mi-a zis că nu e problemă dacă pierd legătura, mai au un zbor în ziua aia, la 23:45. Tocmai aterizasem cu 10 minute întârziere, la 13:15.
– La semafor: mă asigur și plec imediat ce se face verde dacă sunt primul. Nu e nimeni obligat să aștepte până îmi aprind o țigară sau termin de scris pe WhatsApp, și s-a făcut verde de 5 secunde. Unele semafoare au timpi de 10 secunde la verde. Nu zic să pleci ca la raliu, dar nici să pierzi vremea. Ești în trafic, conduci, concentrează-te pe condus.
La casă nu mă grăbesc, prefer self-checkout.
Comentariu beton!19
Știi că ai luat niște exemple puctuale, niște execptii, care nu prea au legătură cu ce-am scris eu?
Mare șef de blog, excepțiile ilustrate sunt printre situațiile pe care le-ai descris, nu se disting. Dacă mă vezi la coadă la îmbarcare sau debarcare printre primii o să te gândești imediat „uite-l și pe ăsta cum se grăbește, zici că pleacă avionul fără el” sau „ce țăran, abia oprește avionul și el e pe culoar”.
Da, corect. Problema e că pe lângă tine mai sunt în niște zeci sau sute. Eu despre ăia vorbesc.
Cam asa, la avion, daca nu esti mai in fata cozii, ai sanse mari sa stai cu bagajul la picioare (romanul vine cu 15 papornite de mana, fiecare..). La iesire din avion, fata vs spatele cozii pot insemna 30 min stat la coada pasapoarte ori pierderea legaturii cu alt avion (daca e cazul).
Sa stii ca urcatul printre primii in avion are oaresce miza: eviti tot felul de situatii tampite, asta bineinteles, daca nu esti tampit la randul tau: ajung cu trolerul, dau sa-l pun sus, nu am loc de rucsacii care ar trebui sa stea sub scaunele din fata. Iar posesorii se ofenseaza profund daca dai sa le spui ceva. Pe urma, in timpul zborului, incep sa borfaie pe sus dupa diverse. Nu ai treaba cu mocofanii care au loc pe la 25 si se suie prin fata, sau care au loc la 5 si se suie prin spate, apoi inainteaza lent pe culoar, privind bovin la fiecare rand de locuri, studiind biletul ( unde scrie pe la care usa urci), studiind din nou locurile, de parca ar fi fost aruncate cu lopata in avion si exista o sansa foarte mare ca in spatele lui 14C sa se afle 24F. Si de obicei, unul din asta cara si cel mai mare troler din avion. Eviti discutiile inutile atunci cand gasesti un idiot stand relaxat pe locul tau. El stie ca e locul tau, dar vrea sa stea impreuna cu sotia. S-au calicit la 20 euro sa ia locurile dorite, dar ar avea pretentia sa stau eu departe de copil, ca sa stea el langa consoarta. Si asta fara macar sa intrebe: Nu va suparati, s-ar putea sa….? Si situatii din astea sa nu spuna careva ca nu a intalnit, ca nu pot sa-l cred
Comentariu beton!18
Mpare rău, pentru mine mizele astea sunt inexistente. Tocmai pentru că nu mă grăbesc nicăieri.
Rucsacii care sunt la dimensiunile bagajului de cabină nu trebuie musai să stea sub scaunul din față. 90% din cazuri bagajul meu de cabină e un rucsac, respectă dimensiunile impuse și-l pun sus.
Pe tichetul de îmbarcare nu scrie mereu pe care ușă să urci, dar se anunță în general când începe secvența de îmbarcare, numai că majoritatea nu-s atenți. Tocmai de asta se fac separările astea la îmbarcare, mai ales când accesul e pe ușă unică, să evite ăia cu 24F să aștepte după cei cu 3A, sau invers.
Asta cu locurile am întâlnit-o in tren.
Vreau să spun ca eu sunt navetist antrenat pe ruta București – Urbea X.
Dupa secole de când nu mau pusesem picioul in tren, ma apucă nostalgia si iau bilet cu loc. Tren CFR destul de curățel (asta pana la proba toaletei), dau să imi gasesc locul care era scris cumva pe sub etajerele de bagaje de trebuia să iti rupi gâtul ca să citești. Pe locul meu, unul de nație cam asiatică. Erau locuri libere prin tren, dar l-am trimis la plimbare, chiar dacă locul lui era ocupat. Pentru că de-aia scrie pe bilet un număr de loc. Cam când a eliberat locul a trebuit să coborâm, dar am fost fericit pentru că nu am lăsat să „treacă de la mine”. Si chiar am fost relaxat, stiu ca m-au înjurat mulți, pentru că am stârnit piesele de domino, dar asta trebuiau ei să facă la momentul lor
@Bogdan: „nu vă supărați, s-ar putea să…?” Nu mă supăr pentru că s-ar putea să nu. Simplu. Nu mă interesează absolut deloc motivul atât timp cât vorbim de doi adulți sănătoși. 😈
@Mihaii Vasilescu ești printre puțini fericiți care nu au motive de a se grăbi. Din păcate eu nu am apucat niciodată așa stare și mereu a trebuit să mă grăbesc să prind altă legătură (tren cel mai adesea). Așa că îl imit punctual pe @Outlaw că asta e normalitatea, nu excepțiia.
acum 2 săptămâni, ajung și eu la vestita poartă 25, ultima, de la charleroi, pentru îmbarcare. eu și cu fetele mele ocupăm trei locuri dintr-o serie de 4 scaune din sala de așteptare, și lăsăm loc gol pentru a patra persoană, așa cum nu făcea nimeni prin jur! mare greșeală! apare un grup de doi ei și o ea, ea gravidă, ceva colegi de serviciu cum aveam să aflu (de voie de nevoie). ea se așază pe scaun, ei, realmente, se urcă pe noi: se așază în fața locurilor noastre la mai puțin de 10 cm de noi. și acolo rămân, povestind în gura mare povești banale de corporatiști, indiferenți la disconfortul celor din jur. norocul meu (că nu a mai fost nevoie să le bat obrazul) a fost că s-a deschis relativ repede poarta și ei au zbughit-o repede la coadă. după aia au stat vreo juma de oră pe pistă, în ploaie…
Comentariu beton!14
Pe vremea când zburam mai des, și cu companii de linie, am primit o lecție mișto – fă îmbarcarea printre ultimii dacă se poate. Așa că, de multe ori, am călătorit upgradat. Asta era o senzație mai ales pe zborurile intercontinentale. Așa că, chill pe ultimii stropi de bere.
Mi s-a întâmplat și mie să zbor upgradat, dar asta din cauză de overbooking. N-am reușit să merg la vreun însoțitor de bord și să cer un upgrade și să se și aplice. Pe zboruri low cost cu locuri random am obținut aprobarea să mă mut lângă nevastă-mea, care avea loc la geam și un loc liber între ea și celălalt pasager. Ăla n-a fost tocmai fericit, deși eu aveam loc la geam pe alt rând și putea să se mute acolo.
Da, e plin peste tot! Da’ bătăile alea la promoții le-ați văzut? Când se calcă în picioare pentru tigăi, burghie, draci murați vânduți cu câțiva lei mai ieftin!
Iar asta, cu statul în dreptul ușii în mijlocul de transport când tu cobori la mama naibii mă enervează teribil! La noi sunt multe microbuze pe trasee ( de, avem mașini pe măsura orașului, adică mai mici, așa, după nevoi, coane Fănică) și atât urcarea cât și coborârea sunt pe aceeași ușa. Ei, închipuiți-vă ce contorsiuni trebuie să facă oamenii ăia care urca/coboară ca să ocolească ciocoflenderul care stă moț în ușă! M-am luat odată de o cucoană deasta și ce să crezi! Tot eu am ieșit șifonata că m-a făcut cum i-a venit la gură! Și bineînțeles toți din jur au tăcut mâlc 😒
Conduita civică in Romanica noastră e “0”! Și orice reacție e “pedepsibilă”!
Era pe vremuri un banc …sau ma rog, seria bancurilor legate de “culmi”. Culmea concursului era sa ajungi primul și sa ieși pe locul doi…cam asta suntem noi ăștia disperații..
Am remarcat aceeasi apetenta pt a fi primii si in Cehia unde locuiesc. Eu cred ca e si management prost prin a nu avea suficiente case deschise. L-a LIDL-ul de langa mine de obicei sunt deschise doar 2 din 6 case.
Pentru că, desigur, în acest articol este vorba despre casele de la la Lidl. Scuze, de l-a Lidl, ca să respect ortografia ta. Gizăs!
Oamenii astia, despre care vorbesti tu, Mihai, sunt din ce in ce mai multi, eu am impresia ca in curand vor fi majoritari.
Si ce ai povestit sunt doar cateva exemple. Sa vezi ce distractiv este cand vrei sa cobori dintr-un autobuz (da, uneori mai folosesc si transportul in comun) si nu poti din cauza celor care se inghesuie sa urce.
Sau cel care forjeaza masina desi semaforul care este la 200-300 metri distanta este rosu, dar el accelereaza ca apoi sa franeze brusc.
Agresivi, lipsi de bun simt, necivilizati – astia sunt oamenii pe care ii intalnim, de multe ori, atunci cand iesim din casa. Slabe sanse sa ne mai facem bine, noi ca si natie, eu asa cred.
Suntem fix așa, dar deloc unici. Cred ca noi avem așteptări mai mari de la nația asta având ca reper țări precum Germania sau Norvegia, Elveția, etc, vecini de continent mai cizelati. Dacă ajungi pe un aeroport din Istanbul, Dubai sau New Delhi, realizezi ca noi suntem chiar bine la capitolul asta, cu imbulzeli la orice, cu grupuri gălăgioase l, după care ramane haos si la restairsnte si la aeroporturi. Ai noștri încă sunt timizi, părerea mea.
aia cu plecatul de la semafor o fac si eu, nu cu scart dar cand plec, plec. nu ca sa ajung la urmatorul semafor, ci ca sa treaca cati mai multi gusteri in spatele meu. nu e nimic mai enervant decat un mocait pe care il ia prin surprindere verdele si doarme pe el.
Ăștia sunt oamenii care critică sportivi, jucând pe scene sportive mondiale, fiindcă n-au luat locul 1 sau nu sunt în top 5/10/15/20.
Efectele comunismului continuă sau sunt impuse să continue…
In plimbările mele zilnice cu omoloaga mea blonda( bichonita mea malteza tomberoneza, pentru că a fost găsită și adoptată) mă tot uit și mă minunez in perioada asta: de ce stau pensionarii la coada la primărie, să își plătească impozitele și la Car sa plătească cotizația? Că doar e destul timp. Am sunat-o pe mama sa o întreb și mi-a sugerat să mă pun și eu la coada, sa aflu.
0
Un alt exemplu :eu lucrez într-un magazin de vopsele auto și când mergi sa alegi culoarea, unii se țin moț după tine ca să-și dea cu părerea, numai ca să vezi tu cât sunt de pricepuți și de extraordinari și cât vad ei de bine culorile și exigenta este al 2-lea lor nume, culoarea trebuie sa fie perfecta, chiar dacă au un jaf de mașină de pica din ea! Îmi vine să-i plesnesc! Da, chiar suntem foarte competitivi ca nație, mai ales unde nu contează, cum spuneai!