Pentru mine, oamenii care își abandonează animalele nu sunt oameni. Punct. Indiferent de motivul abandonului. Dacă ai inima să-ți abandonezi animalul înseamnă că, la o adică, poți abandona lejer orice alt membru al familiei.
Altfel, mișto spotul, mișto și sloganul din final: a dog is for life.
Socrul meu, la porunca soacrei,Dumnezeu să o ierte a băgat câinele in sac și l-a aruncat în rau,pentru că a fugărit găinile din curte. Nici atunci, nici acum nu pot să înțeleg cum o persoana care merge in fiecare duminica la biserica și ne afurisește de cate ori are ocazia că nu avem aceleași obiceiuri,a putut face așa ceva. De câteva săptămâni, pentru că am inceput sa nu mai mănânc zahăr și făinoase, mă suspectează că sunt bolnava. Sper că nu are intenția să mă bage și pe mine in sac și să mă facă pierduta.ups.🙈JT, chiar daca am băgat ceasul soțului in frigider, nu merit să fiu băgată în sac, da?😂😂😂
Comentariu beton!25
DIVORȚ!!!
Generalu’ OCD o dat clar verdictu’. Pentru ceas, zic.
Soacră-ta merită să ardă-n iad un milion de ani, iar socru’-tău un milion de ani ș-o lună.
Apoi fiarele iadului să-i sfâșie pe amândoi încă un milion de ani. Și să intre-n rai când or zbura porcii deasupra Casei Poporului. 😎
Comentariu beton!34
Oamenii care-și abandonează animalele, indiferent de motiv, ar trebui împușcați în ceafă. 🤬🤬🤬
Comentariu beton!61
Știi că mie mi-e umpic frică de tine, da? 😀
Tu n-ai motiv să-ți fie frică. Te știu om de treabă. 😎🤝😎
Comentariu beton!16
Toți greșim… 😛
Eu pe JT îl văd profesor de psihopatii.
Dar m-aș băga la cursul lui.
Comentariu beton!18
De unde ai, omule, atâtea gloanțe? Că una două mai vrei să împuști pe cineva în ceafă.
Comentariu beton!11
@John: sau ca sa te citez: „ar merita făcut carne tocată ș-apoi dată la porci”.
Spotul este foarte misto!
@Silviu: 😎
@Muni: cum de unde? De la fabrica de gloanțe, doar sunt clientu’ lor favorit. 🤭
@Vic: ăla-i tratament special, nu chiar toți au „norocul” ăla. 🤣🤪🤣
Mda, văz că se câștigă bine din vânzarea de fericiri și karme 😁
@Muni: ai văzut că știi. 😎
Eu zic ca aia care parasesc animale ar trebui abandonati la randul lor, sa simta cum e sa fii bolnav si sa nu te ajute nimeni.
Comentariu beton!26
Da. Mai citisem zilele trecute o chestie: doi deștepți, cuplu carevasăzică, se despărțiseră, și au decis să abandoneze câinele pe care îl aveau “că ce să facă cu el…!”. Dacă aveau un copil, făceau la fel? Iresponsabili și imaturi, zic
Comentariu beton!36
Mi s-a dus pulsul în 200…
Avem un prieten, un „tembel” de beagle. As putea scrie pagini intregi ce a insemnat si ce inseamna el pentru noi, de cand a intrat in viata noastra acum 8 ani. Cu multi ani in urma am citit pe net ce a scris un anonim: Telul meu in viata este sa devin cel putin la fel de bun pe cat ma considera cainele meu ca sunt! Ganduri bune!
Comentariu beton!138
Never ever!! Am două pisici, amândouă adunate de pe stradă, ca să zic așa.O pisicuța și un motan care pur și simplu a venit la noi să ceară ajutor pentru o lăbuța tăiată pe jumătate 😔 L-am operat și acum nu are decât trei lăbuțe, dar cu atât mai mult mi-e drag de el!
În plus vin la mine să ceară mâncare alți 2 motani, care au găsit și adăpost peste iarnă intr-o anexă ( căreia noi îi zicem „centrala”, ptr.ca sunt toate instalațiile casei acolo) și în care am montat un mic calorifer ca să aibă și căldură în anotimpul rece! Mi-s dragi animalutele și chiar, de multe ori, mă simt vinovată că nu fac mai mult pentru ele!
Comentariu beton!61
Cea mai penibilă scuză pentru abandon e plecatul din țară. Deci oamenii ăia nu pot trăi fără câinii lor, aici, dar, dacă pleacă, îi abandonează într-o secundă. Și sunt zeci, dacă nu sute, de anunțuri în fiecare zi.
Comentariu beton!24
Da, de parcă dincolo de granițele României nu a auzit lumea de câini și pisici.
Ai dreptate Mioara. Al nostru beagle a fost adoptat de noi urmare plecarii din tara a fostilor!
Comentariu beton!16
OO Daaa urasccc cu pasiune cacatu asta de scuzaaa.
plus ca acum sunt companii de transport animale destul de bunee 🙂
eu mi-am transportat pisica in mai 2021 cu una dintre aceste companii
Comentariu beton!16
Exact! Eu am plecat la 19 ani, ilegal dar cu cățelul după mine! 🐾💛
Comentariu beton!42
Am prieteni plecați definitiv prin alte țări. Absolut toți au plecat cu mâțele și cățeii după ei – dacă nu imediat, atunci la scurt timp după. Deci, se poate, dacă se vrea.
Când a început dementul războiul, am văzut destui refugiați sosind cu animăluțele în brațe. Cât am alergat atunci după mâncare, lese, cuști de transport, veterinari – dar hei, a meritat 🙂
Comentariu beton!36
Sunt în străinătate și am mai văzut pe grup, genul asta de anunț…motivatia unora e ca nu sunt acceptati în chirii cu animalele…cel puțin în Germania, asta e o problema( nu o zic ca si scuza dar din pacate e un fapt)…ai șanse foarte mici la chirii daca ai animal( cu pisici mai merge dar cu, caini foarte, foarte greu).
Saptamana viitoare venim în tara la vama( ni l aduce fostul proprietar) sa ne luam puiul, deși am știut ca ” riscam” sa nu ne putem muta intr o chirie mai mare( vom avea nevoie de spatiu pt el) ” din cauza lui”.
Dar nici o secundă, nu ne am gândit sa renunțăm la el.
Comentariu beton!16
am o cunostinta care s-a mutat cu partenerul acum mai multi ani (vreo 10 cred) in Australia. se pare ca Autralia are niste legi destul de turbate la capitolul adus animale vii.
aveau cel putin 2-3 caini si o pisica. au cheltuit o poala de bani cu carantina niste luni in Bulgaria (pt ca la momentul ala Romania nu avea astfel de servicii acceptate de Australia) si apoi alte 6 luni in Australia (vizitau animalele de cateva ori pe saptamana, sau chiar zilnic), si transportul, dar si-au luat blanosii cu ei.
Comentariu beton!14
„1000 people make the call to give up their dog every week. Dogs Trust provides advice, training and support to help keep you together.”
Mă întreb câți dintre acei 1000 de oameni aleg să caute/accepte sfaturi, training și suport pentru a nu-și abandona câinele.
Comentariu beton!21
Și eu m-am întrebat asta.
Sunt veterinar in UK. Am avut clienți care voiau să-și eutanasieze câinele din diverse motive, numai medicale nu… Și Dog Trust ajuta…in limita posibilităților. După pandemie era „coada” la abandonat, nu mai făceau față… Câini traumatizați, pe antidepresive. Sincer… Mai bine într-o a doua familie in care sunt iubiți…decât iubire cu forța…
Comentariu beton!26
Nu as putea abandona un caine / pisica pt ca odata ce i-ai introdus in viata ta, devin parte din familia ta. Mi-a placut acest text, atribuit lui sir Winston Churchill: „Dacă poți să-ți începi ziua fără o ceașcă de cafea, să te bucuri de viața și să nu iei în seamă durerile sau oboseala, să te abții de la văicăreli și să nu-i obosești pe cei din jur cu problemele tale, să mănânci în fiecare zi aceeași mâncare și să fii recunoscător pentru asta, să-l înțelegi pe omul drag, chiar și atunci când el n-are timp pentru tine, să nu iei în seamă învinuirile omului iubit, atunci când lucrurile nu merg chiar așa cum ai fi vrut, să-ți păstrezi calmul, atunci când ești criticat, să te porți la fel cu un prieten bogat ca și cu unul sărac, să te descurci fără minciună sau înșelătorie, să-ți controlezi stresul fără doctorii, să te relaxezi fără băutură, să adormi fără pastile, să spui sincer că n-ai idei preconcepute față de culoarea pielii cuiva, convingerile religioase sau orientarea sexuală sau politică, asta înseamnă că ai atins nivelul de dezvoltare al câinelui tău.”
Comentariu beton!124
Mie tocmai mi-a murit cainele, la aproape 13 ani. Mi-a fost alaturi de cand avea doua luni. Nu cred ca au fost zece seri (in total) in toti anii astia, in care sa stea fara mine (dar cu altcineva din familie). Mergea cu noi peste tot, inclusiv in vacante. Simt ca am pierdut o parte din mine. Pur si simplu, nu am cum sa inteleg conceptul cu abandonul.
Comentariu beton!72
Îmi pare rău. 😞
Îmi pare rău! Știu ce inseamnă să pierzi un prieten, un membru al familiei.
Nici eu nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată abandonul animalelor de companie indiferent de motiv. Familia nu se abandonează!
Comentariu beton!11
Am adoptat si eu o pisica acum cativa ani pentru ca atunci cand stapana ei s-a dus la azil, copiii nu au vrut sa aiba grija de pisica😡
Draguţa de ea😺 s-a aciuat la noi. Ii dadeam de mancare, ne jucam cu ea. I-a fost teama de noi la inceput pana s-a invatat cu noi. Dupa cativa ani a murit saraca de batranete😿
Nu inteleg nici eu cum poti sa abandonezi un caine, pisica sau orice alt animal pentru care ti-ai asumat sarcina de a avea grija de el.
Comentariu beton!26
„The greatness of a nation and its moral progress can be judged by the way its animals are treated. I hold that the more helpless a creature the more entitled it is to protection by man from the cruelty of humankind.” – Mahatma Ghandhi
Comentariu beton!23
Rezonez enorm cu acest articol. Am curtea si casa pline de suflete abandonate de semenii nostri, din diverse motive: prea mari, prea mici, prea urati, prea batrani, prea fricosi, prea bolnavi. Traiesc in fiecare zi un cosmar in care imi dau seama ca noi, oamenii, nu meritam aceste fiinte. Nu, nu am sindromul ,,salvatorului,, dar ma consider ,,om,, si nu pot intoarce spatele necuvantatoarelor in nevoie. Mi le-am asumat din toate punctele de vedere si nu regret nicio clipa. Cat despre oamenii care fac asta, care abandoneaza, ma bag cu JT la un tir de cutite la tinta vie. Pentru cei ce vor sa adopte un suflet, suntem aici. Ne salvam impreuna, mai mult ei pe noi, dar hai… sa zicem. #casadelcatel
Comentariu beton!43
Ce dor îmi este de primul Blitz (un ciobănesc alsacian otrăvit de niște neoameni)… Sunt la al treilea Blitz. Toți câinii mei vor avea același nume!
Comentariu beton!39
Nici nu ma pot gandi la asa ceva, mai bine I ar fi lui cald si mie frig, mai bine ar manca el si eu nu…
Nu e acelasi lucru cu problema de mai sus, dar acum 2 ani s a pus problema de 6000 de lire pentru el pentru o problema de sanatate, sau eutanasie. Nici n am clipit, nici nu s a discutat, nici macar o secunda nu s a pus problema sa nu platim. A fost de la sine inteles ca facem ce e de facut sa l punem pe picioare.
Ne am bucurat doar ca am putut si i am avut.
Comentariu beton!33
Dacă aleg să ii dea unei alte familii spre adopție, e mai ok. Dacă ii abandonează pe stradă, sau la vreun adăpost, nu e ok. Nici prima variantă nu pot să zic că îmi place, dar e mai rezonabilă decât abandonul. Eu aveam un câine la grădiniță ce mă ducea și aștepta zi de zi, să mă ducă acasă. Și acum mi-aș dori un câine, dar nu sunt sigură de responsabilitate. Plus că imi e teamă să nu fiu alergică. Și pt părul de pisică m-am testat și nu a reieșit că aș fi, dar când am una în preajmă,
e groaznic. Dacă as avea un câine
de împrumut o perioadă, să văd cum e, ar fi super. Câinii sunt loiali, afectuoși, nu merită să fie abandonați. Ca orice animal.
Comentariu beton!11
Datorită fetei mele, care cred a fost câine într-o altă viață, ne-am luat câine. Nu jucărie, ci dog german. La bloc, doua camere. Atât de mult ne-a ajutat să ne educăm încât după plecarea spre plaiurile înverzite am ‘recidivat’ cu a doua doagă. Pe ambele cățele le-am tratat mereu ca membri cu drepturi depline în familie.
Din păcate fata s-a dus și ea într-o lume mai bună și mi-a rămas doaga sprijin să pot trăi mai departe. Când, după o boală urâtă, s-a dus în raiul cățeilor, am stat și lângă ea până a închis ochii și-am suferit cumplit.
La fel cum nu înțeleg mamele care-și lasă copiii și pleacă, nu pot înțelege nici cum îți poți abandona tovarașul îmblănit, nu pot înțelege cum poți chinui un animal care se uită la tine ca la Dumnezeu.
Comentariu beton!69
“If a man loves cats, I’m his friend and comrade without further introduction.”
Comentariu beton!17
Cu ani în urmă, aveam un peruș. Un ghemotoc vesel și ciripitor de pene colorate, cât o nucă. La un moment dat, s-a îmbolnăvit. Ceva infecție digestivă. Am rupt relațiile (foarte apropiate până atunci) cu cineva care m-a sfătuit: „aruncă-l pe fereastră dacă e bolnav, și ia-ți altul, nu mai umbla atâta pe la veterinari… mai dai și banii degeaba”
Cu tratament, regim și „umblat pe la veterinari”, pasărea a mai trăit binemersi încă trei ani. A murit de bătrânețe. M-am umflat de plâns când s-a dus…
Regret că n-avem opțiunea de a încărca poze (sau avem?). Cred că se umpleau comentariile de poze cu căței, pisici, păsări, rozătoare și alte orătănii care ne fac viața mai frumoasă : )
Comentariu beton!33
Din cauza durerilor ăstora spuneam ieri că nu îmi permit sa am un animal de casă.
Am avut un șef, mare jigodie de om, care m-a chinuit 7+3 ani din 35 de carieră. El nu putea avea copii.
Atât de tare m-a durut cand a povestit pe FB ca i-a murit cainele, ca am plâns si l-am iertat pentru tot. Câinele a scos si ceva bun la iveală din scârba de om
Comentariu beton!19
Primul catel l-a primit fiica mai mica cind era la gradinita. La prima vizita la veterinar ni s-a spus ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca nu va trai mult pentru ca este o corcitura intre cocker spaniol si pudel. Cind a implinit 14 ani a trebuit sa fie operat, nu am avut suflet sa renuntam la operatie. Dar pentru siguranta sotul si fiica mea s-au dus si au infiat o catea abandonata. Pe scurt inca trei ani am locuit cu 2 ciini intr-un apartament de 2 camere.
Comentariu beton!22
Doamne, cât adevăr ai spus!!!
Scuze pentru cum o să sune comentariul ăsta.
Motanul meu, strâns de la tomberon la vârsta de 1 săptămână, are aproape 13 ani și îmbătrânește vijelios.
Îi pasirez mâncarea, fiecare zi fără evenimente digestive e o victorie. Nu-l pot lua mult în brațe că-l doare blana. Altfel, se joacă, se ascunde, ucide covorașe, mă așteaptă la orice oră și din orice direcție vin.
Mă și exasperează. Strâmbă din nas la mâncarea de digestie premium de la vet. Se rezolvă. Uneori mă aduce la grrr, mai ales când se ondulează printre pantofi și nu-l văd.
Fiecare zi în plus cu el e o palmă pe mutra morții. Cât va fi pe picioarele lui, cât va avea ochii limpezi.
Cum să-l abandonez?
Comentariu beton!33
Exclus. ❤️
Mi-au dat lacrimile 😒
Cel mai bătrân motan pe care îl avem l-am găsit sub o mașină rablagita la Meteora. Era mic, jigărit, chior (avea o infecție la ochi cu ceva puroi verzui) și săreau puricii din blana lui ca în desene animate. L-am trecut două granițe (fraudulos) și de atunci e băietul nostru drag.
Comentariu beton!34
Nu pot sa înțeleg multe legate de abandonul animalelor de companie sau abuzurile animalelor de companie. Este împotriva celulelor din corpul meu sa găsesc vreodată un motiv valabil care sa justifice asa ceva. La un moment dat, dadeam interviu pentru ceva job în străinătate. Primul lucru la care m-am gandit a fost… cum iau pisicile cu mine, ce fac dacă batem palma? Pets are not toys, pets are family. Motanul s-a născut într-o cutie, lângă canapeaua mea. El nu știe alta lume decât cea pe care i-o ofer eu. Cum vreodata as putea sa concep sa ma scot din viata lui?!
Nu ii înțeleg nici pe cei care aleg sa abandoneze sau sa dea animalul de casa când încep sa aibă si mini-bipezi. Și animalele de casa au emoții și atașamente. Și ei suferă. Odată ce i-ai luat în viata ta trebuie sa le faci loc și sa te adaptezi și tu. Dacă oamenii ăștia fac un copil si nu le convine personalitatea lui îl dau la remat?
Comentariu beton!19
Deci nu pot citi comentariile , mi-au dat lacrimile instant și sunt ai mei pe la mine și nu pot plânge 😔
Minunatu’ meu e pe mine, nu imi văd viața fără el. Atât pot sa spun. Nu mă pot gândi mai departe, simt ca respir greu.
Comentariu beton!21
Never ever. Si daca mor subit am lasat ce sa se intample cu cei trei caini pe care ii am.
Ieri am vazut pe fb o postare, i tre o mir altele de genul, dar asta m-a marcat, ca o muiere a legat o femela beagle de un gard al unei terase spunand ca vine in 30 de minute si nu a mai venit. M-a obsedat toata ziua , m-as fi dus dupa ea. Dar cu trei nebuni , nu aveam unde sa o tin.
Nu inteleg, sa mor daca inteleg, cum sa iti abandonezi asa in strada animalul???
“If there are no dogs in Heaven, then when I die I want to go where they went.” Chiar dacă nu cred în ideea de Rai, zicerea asta-mi place.
Deși aș putea spune că “urăsc” pisicile, nu ca animale, ci din cauza comportamentului, tot am adus două de peste hotare. Cu hârtii și tot ce trebuie.
Îmi e greu să-i înțeleg pe cei care abandonează animale, nu-i condamn, pur și simplu nu-i pot înțelege.
După ce au murit bunicii mei, casa a rămas goală, mai puțin verile, când ai mei mergeau pe acolo câteva săptămâni. Într-un an, am găsit în curte un câine. Curtea fiind pustie, își făcuse culcuș acolo, pentru că se simțea în siguranță. Ne-am împrietenit cât am stat pe acolo, dar ai mei nu l-au luat cu noi la oraș la terminarea vacanței. Era un câine independent, care nu și-ar fi găsit rostul închis la bloc. Vara următoare, când ne-am dus, l-am găsit tot acolo. Ne-a recunoscut, am reînnodat prietenia. La terminarea verii noi am plecat, el a rămas pe poziție. Anul următor aceeași poveste. Însă din toamnă eu urma să fiu student. Într-un weekend de octombrie am dat o fugă singur până la casa bunicilor, cu ceva treabă în sat. Am regăsit cățelul, ca de obicei. Dar atunci s-a întâmplat ceva la care nu m-am așteptat.
La plecare aveam tren duminică noaptea, iar gara era în satul vecin. În seara aceea, înainte să plec s-a pornit o ploaie deasă. Când am ieșit din casă, să plec la tren, cățelul m-a auzit. Cumva știa că plec, pentru că se gudura pe lângă mine. Totuși, parcă neobișnuit de mult față de alte plecări. Am închis poarta, l-am lăsat în curte, ca de obicei. Însă nu au trecut nici 2 minute și mi-a apărut în cale. Fugise prin fundul grădinii, trecuse prin curtea vecinului și îmi ieșise în drum. Am încercat să-l gonesc, să îl trimit acasă. Pur și simplu a refuzat. Am plecat spre gară pe ploaia aceea rece, pe întuneric, iar cățelul după mine. M-a însoțit preț de 5 km, noaptea, pe frig și ploaie. Am ajuns la gară, cățelul nu se dădea dus. A venit cu mine până pe peron. M-am urcat în tren și el era încă acolo. M-au podidit lacrimile.
În primăvară m-am întors. Am deschis poarta, mă așteptam să îl aud alergând spre mine din fundul curții. Dar n-a venit. L-am căutat peste tot. Nu mai era. Drumul acela spre gară, noaptea, pe frig și ploaie, fusese ultimul nostru rămas bun. Abia atunci am înțeles cu adevărat semnificația gestului lui de mă însoți, cu orice chip. El, un biet cățel!
Comentariu beton!35
Motanul meu Tofifi are o infectie la plamani cu o bacterie care practic il omoara incet, incet.E numai piele si oase si de pe 4 ianuarie il duc la vet de 2 ori pe zi pentru tratamente. Uneori i se scoate cu o chestie speciala tot puroiul din plamani si el sta cuminte cu doua ace infipte in piept fara sa protesteze.Il hranesc 24/24 cu o seringa si mancare speciala pentru ca nu mai are forta sa manance singur.Isi doreste enorm sa traiasca si se lupta in felul lui pisicesc pentru fiecare zi in plus.Azi dimineata a venit antibiograma si a primit antibioticul care o ucida nenorocita de bacterie. Pe la 9 seara a mancat singur foarte putina mancare umeda iar eu am plans ca proasta de fericire in usa bucatariei.
Comentariu beton!28
Cine m-o fi pus să citesc comentariul ăsta. Mi-a futut ziua. Îmi pare rău că treceți prin asta, sper să reușesti să-l ții cât mai mult lângă tine. 🙁 🙁 🙁
Hai că mi se înoadă lacrimile în barbă!😔 Sper din tot sufletul să fie bine!
Nici nu mi pot imagina viața fără maidaneza mea imperiala. M a adoptat acum 3 ani, când eram undeva sub nivelul marii, pierdusem un suflețel nobil care mi a înseninat viața 14 ani. Cum mi as putea abandona salvatoarea?
Comentariu beton!15
Stateam intr-o garsoniera, cu nevasta, copilul si un ciobanesc german. Practic, eram patru.
Nicio clipa nu m-am gandit sa renunt la el, de fapt la ea, ca era fata.
Dupa un timp ne-am mutat si Melisa a nascut 3 pui. 2 i-am dat, dar unul care se nascuse cu o problema la un ochi, l-am operat si pastrat. Asa, doar cu un ochi.
Cand am fost cu Melisa sa o operam ( cancer) nu vreti sa stiti cum a devastat casa Bela
( puiul ei ). Aveam usa de la intrarea in apartament capitonata, sa izoleze fonic si termic. Cand ne-am intors acasa, nu mai aveam niciun capitonaj la usa, iar Bela , care rupsese tintele care tineau capitonajul, dand cu labele, practic se intepase in acele tinte rupte. Toti peretii erau plini de sange de la labele ei , de cum sarise pe pereti.
A mai trait Melisa 6 luni. Iar Bela a murit anul trecut.
Comentariu beton!12
JT, 🙃😃 și eu am o doamna maior OCD, dar sta cuminte doar în nișa profesionala( unde e creionul meu???? Agrafele și capsele de ce nu sunt la loc??? Unde e dosarul lăsat ieri pe birou cu fluturașul cu taskuri????😱) Dincolo, pe partea personala, e lady Flower Power.😃😃😃 Ea e de vina pentru ceas și muuulte alte năzbâtii pe care oricum nu le recunosc.🙈 În apărarea mea, am dus ceasul la reparat pentru că își pierduse un telescop. Și ca sa plusez la spălarea păcatelor, in urma cu 3 ani am acceptat in casa o potaie care fugea rătăcită pe sosea. Recunosc, am acceptat-o temporar, până e revendicată de stăpân, dar acum doarme la noi in pat. Hei, deja va vad zâmbetul pe sub mustață și precizez: potaia e câinele periculos denumit în mod convențional bichon,nu o gagica blonda.😃😃😃🙈 Plusez: în weekend am căutat împreună cu o prietena un cățel pierdut,care apărea pe toate grupurile de socializare din orașul meu. A fost deja adoptat de ea. JT, mă iartă generalul OCD pentru faptele lui Flower Power daca pune in balanta circumstanțele atenuante?🙃😃😃😃
Superb spotul! Din fericire nu cunosc oameni care abandoneaza animale dar nu i-as mai cunoaste a doua zi. Avem 4 pisici culese de pe strada si 1 caine caci al doilea s-a prapadit de batranete. E greu cu atatea animale insa nu as da niciunul niciodata. Si cand ne va parasi vreunul, am sa salvez altul de pe strazi, in masura in care suntem
sanatosi si putem sa le intretinem decent. Amin 🙂