6,362 cititori

Mai avem mult până departe

În principiu, zborul meu de întors de la Barcelona a cunoscut trei faze.

Prima. Când m-am trezit cu șefa de echipaj că mă întreabă ce mai fac Suzana și Vasile, iar eu am rămas cu gura căscată de n-am reușit să cer nici apă plată.

A doua a fost somnul de vreo oră jumătate pe care am reușit totuși să-l execut, altfel aș fi fost zombie la muncă a doua zi. Nu de alta, dar am intrat în casă la 4.00 dimineață și la 7.00 eram în picioare.

Și a treia n-a fost practic o fază, ci doi cetățeni care au generat o situație ce-a bulversat un avion întreg. Stați că vă povestesc imediat. Continuarea

4,267 cititori

O țâră de noroc tot îți trebuie

Când am aterizat, la Barcelona ploua așa mai molcom, cam cum plouă toamna târziu pe la noi. Dar pân-am ieșit, pân-am ajuns la hotel, pân-am băgat câte o paella la ghiozdan, ploaia aia lejeră s-a transformat în ceva ce aducea a torențială. Ieși de te mai plimbă dacă poți.

A doua zi dimineață, evident, nu se schimbase nimic. Frig și ploaie de mă întrebam ce caut acolo și de ce n-am stat io liniștit acasă la căldurică. Când m-am urcat în metroul care mergea la stadion, parcă mă duceam la tăiere. Camp Nou n-are tribunele acoperite, deci mă gândeam cu groază cam cum o să mă prezint după trei ore de stat la murat, în frig. Dacă supraviețuiam, desigur.

Nu cred c-am mers cu metroul mai mult de douășcinci de minute. Hai, treizeci, c-a trebuit să schimbăm. Cert e că în momentul în care am ieșit la suprafață, afară era soare ca vara. No fucking joke. Și asta în condițiile în care nici măcar accuweather n-avusese tupeul să prezică una ca asta. Băbăieți, nu că era soare, dar când am ajuns în tribună, ardea atât de tare c-a trebuit să mă duc oleacă la umbră. Mno, cam ăsta zic eu că se cheamă bulan cu nemiluita. Continuarea

4,815 cititori

Cum fuse la Barcelona

Hai că m-am hotărât totuși să scriu câte ceva despre Barcelona ca să rămână aici. Că dacă dai search pe google găsești numai articole plătite sau chestii care nu intersează pe nimeni.

În general eu sunt un individ care nu e dispus să-și strice vacanțele cu căcaturi. În sensul că dacă am ales să merg la două stele și pe buget de austeritate, o să mă bucur la fel de tare de experiență ca și cum aș merge la cinci stele și cu bani gârlă la mine. Asta neînsemnând că nu sunt în stare să observ și minusurile și plusurile, doar că nu sunt dispus să le las să mă afecteze, dacă nu sunt chestii extrem de grave. De-aia o să las aici doar ce-am remarcat, absolut obiectiv, și pe pozitiv și pe negativ. Continuarea

5,864 cititori

Avem o problemă

Așaaa, să ne întoarcem la oile noastre, zic. Am băgat de seamă că v-a placut singuri p-aici, ați dat frâu liber imaginației de mă miram și io de unde le scoateți. Bun așa, e bine de știut pentru viitor.

Despre Barcelona n-am ce să vă povestesc. Cine-a fost și-a văzut-o știe că vorbim despre unul dintre cele mai mișto orașe din Europa. Cine nu, să facă bine să meargă, căci nici nu știe ce pierde. Bref, e unul dintre puținele orașe care-mi dă senzatia aia că mi-ar plăcea să trăiesc acolo. Și asta spune tot.

Am stat la un hotel surprinzător de ok. Și zic asta nu pentru că în Barcelona n-ar fi hoteluri mișto, ci pentru că, la banii pe care i-am dat eu pe cazare, de obicei îți alegi: ori zonă bună, dar hotelul arată meh, ori periferie, dar ai hotel țâță de mâță. Iete că de data asta am avut bulan și hotelul arăta impecabil deși era în plin centru. Mai pățăști și d-astea bune. Continuarea

13,212 cititori

Nu sunați, ies eu din când în când

A dat tatăl tâmplarului și fratele vostru a intrat în sfârșit în concediu. De azi. Și, pentru prima oară de când ființează acest blog, sunt hotărât să fie concediu pe bune. Gen să mă bucur de el și să reușesc să ignor cu desăvârșire blogul. Să vedem, se face gaură-n cer dacă iau pauză câteva zile?

Desigur, pot să apară situații excepționale care m-ar face să mă abat de la acestă decizie. Poate-l leagă pe Dragnea, poate o mierlește nen-tu Iliescu (știu, deja ma simt penibil) sau poate mă răpește un trib de amazoane. N-ai de un’ să știi.

Dar dacă n-o să se întâmple nimic de genul ăsta sau măcar pe-aproape, pâna pe 30 iulie mă găsiți în Barcelona. Cum intri, pe stânga.

Hasta la vista, boșilor.

3,264 cititori

Barcelona – PSG: 6-1

Dacă n-ați văzut meciul ăsta, n-ați văzut nimic. Barcelona a reușit cea mai tare întoarcere de scor din toată istoria Uefa Champions League. Au bătut PSG cu 6-1 (două goluri în minutul ’90!!!), după ce-o luaseră cu 4-0 în tur.

Aveți rezumatul mai jos, dar nu se compară cu trăirile live.

mihai_vasilescu_barcelona

8,620 cititori

Să pleci sau să nu pleci? Aceasta-i întrebarea.

Mă gândeam c-aș emigra. La cum se prezintă situațiunea în minunata țară numită România, cred că este o soluție de luat în seamă sau asupra căreia măcar merită să chibzuiești serios. După care lași chibzuitul, te urci în primul avion și pleci unde vezi cu ochii. Vedem, mă mai gândesc, că la cei douășopt de anișori ai mei e greu s-o iei de la capăt printre străinii ăia reci și neprimitori. Continuarea

1,677 cititori

Finala Chamipons League: Barcelona – Juventus

Dragii mei, cei care obişnuiţi să mai intraţi pe aici, ştiţi deja că fotbalul a jucat şi joacă un rol important în mărunta mea viaţă. Dar ca să înţelegeţi cât de grav stau lucrurile, o să vă spun că am urmărit toate meciurile Stelei din ultimii trei ani, purtând aceleaşi două perechi de chiloţi. Una pentru “acasă” şi cealaltă pentru “deplasare”. Spre norocul meu, suprestiţia nu-mi interzice să-i şi spăl. Altfel era groasă. Şi asta este doar una dintre “ţăcănelile” mele legate de fotbal. Dacă vi le-aş spune pe toate, v-aţi lua cu mâinile de cap. Continuarea