Știu că mulți dintre voi mai faceți mișto de mine pe motiv că sunt într-o permanentă vacanța. E posibil chiar să fie îndreptățite miștourile, nu contest că din exterior poate să se vadă exact așa. Uneori până și eu simt că e așa și că aveți tot dreptul să mă luați peste picior.

Uneori. Dar nu și vara asta. Vara asta a fost altfel. Vara asta m-am simțit de parcă n-am avut niciun moment de vacanța. Probabil din cauza a ce s-a întâmplat cu mama și tot ce a urmat după, nu mi-am dat seama când a trecut vara asta. M-am trezit că s-a dus, și eu nu știam că s-a dus.

După care a mai trecut și septembrie cât ai bate din palme, deja suntem aproape la jumătatea lui octombrie, și eu efectiv nu știu când s-au dus. Și nu, nu fac mișto și nu exagerez, pur și simplu așa simt.

Cam astea sunt motivele pentru care înainte să plec în ROCHARGE, mi-am promis o vacanță. O vacanță din aia cum îmi place mie: să plec pe undeva, singur, la volan. Să văd locuri pe care nu le-am mai văzut, dar, MAI ALES, să nu mă mai grăbesc nicăieri.

Doar că eu nu pot să funcționez fără să am un scop final. Da, bun, mă plimb, dar unde mă duc? Că trebuie să ajung undeva, dar unde? În urma acestor întrebări a apărut și scopul: ce-ar fi să ajung eu la El Clasico, Real Madrid – Barcelona? Că, na, fotbalul îmi place, de condus nu mai vorbim, hai să le combin pe cele două. De-aici încolo, n-a mai rămas decât să mă hotărăsc când plec. Și m-am hotărât: azi, sâmbătă, 8 octombrie.

Nu am un traseu exact, nu am rezervări făcute la hoteluri, totul se va desfășura exact cum îmi place mie: fără vreun plan bine făcut. Mă trezesc dimineață și mă hotărăsc în ce oraș va fi următoarea oprire. Tot ce știu este că trebuie să ajung la Madrid până pe data de 13 octombrie. El Clasico e pe 16, dar pe 13 se urcă fashionista în avion și vine la Madrid, că pe 14 octombrie e ziua ei. Și ne-am gândit c-ar fi mișto s-o sărbătorim la Madrid, doar noi doi.

Ziceți voi că nu sună PERFECT. Vacanță la volan prin Europa, El Clasico văzut pe stadion, ziua Marei pe tărâm spaniol, când mă mai întâlnesc eu cu toate astea la un loc?

Și stați așa că nu știți tot. Pe principiul „întotdeauna e loc de mai bine”, toată această vacanță de două săptămâni se va desfășura la volanul mașinii care mi-a furat inima. La volanul mașinii pe care am condus-o deja de două ori, dar mi s-a părut mult prea puțin ca să am timp să mă satur de ea: Renault Arkana.

Nu, n-aveam nicio problemă să plec cu Furia Albastră, e obișnuită cu drumuri din astea lungi, îi plac, dar a ajuns la urechile celor de la Renault România ce am de gând să fac. Și uite așa, când eram încă în ROCHARGE, m-am pomenit că mă întreabă dacă nu cred că mi-ar sta mai bine într-o Arkana pe autostrăzile alea nesfârșite care abia mă așteaptă?

Acu’, ziceți și voi, cam ce variante de răspuns aș fi avut la întrebarea asta? Mai ales că vorbim despre mașina pe care eu o consider viitoarea mea mașină. Mă rog, a mea va fi Orange Valencia, nu Blue Zanzibar, dar Arkana va fi. Cam astea ar fi motivele pentru care răspunsul nu putea fi decât unul singur.

Ca să nu mai spun și că, hybrid fiind, sunt absolut convins că mă va ajuta foarte tare pe partea cu consumul. Adică voi cheltui mult mai puțin pe benzină decât s-ar fi întâmplat cu Furia Albastră. Pentru că, indiferent ce traseu aș alege, n-am cum să fac mai puțin de 7000 de kilometri în toată nebunia asta. Zic eu că e destul de important consumul la distanțe de genul ăsta, nu?

De altfel, știu exact cât ar fi consumat mașina mea, prin urmare voi fi foarte interesat să țin consumul sub observație la Arkana, ca să-mi fac la final o idee exact despre câți bani am salvat. Mă rog, „salvat” e mult spus, ca să-mi fac o idee exactă despre câți bani în plus am de dat pe haleală d-aia bună. 😊

Cam așa se face că acum, când citiți asta, fratele vostru ori a trecut deja de Sibiu, ori e foarte aproape. Depinde dacă am găsit blocaje pe Valea Oltului sau nu.

Încurajat de cele 10 ore și 45 de minute pe care le-am făcut în vară până la Bratislava, mi-am propus să ajung la Ljubljuana dintr-o bucată. Acolo am prima (și singura, deocamdată) rezervare la hotel făcută. Om vedea la ce oră o să-i trec pragul.

De scris o să scriu zilnic pe blog (cel puțin așa sper) și-o să postez Social Media. Acolo unde vă recomand să urmăriți hashtagul #ELClasicoJarrive (see what i did there?). Presimt c-o să-l folosesc pentru chestii mișto. N-au cum să nu mi se întâmple chestii mișto și să nu văd niște locuri fabuloase pe tot traseul ăsta.

Atât pentru azi, hasta la vista, señoras y señores. Ne auzim mâine din Ljubljana, am de gând să rămân duminică acolo, c-am auzit numai de bine despre orașul ăsta.