Astăzi avem lista împărțită aproape la egalitate între bune și rele, de unde și prezența lui „sau nu” ăla dintre paranteze. Aia e, nu poți să ai noroc tot timpul.

Să purcedem.

👉 Blonde – film, Netflix

Da, din păcate, începem recomandările cu stângul. Cu tot respectul pentru tipa care face rolul principal, Ana de Armas, care e foarte bună și care mai și seamănă tare de tot cu Marilyn, eu nu m-am putut uita mai mult de jumătate de oră la „Blonde”. Probabil trebuie să fii într-o anumită dispoziție ca să poți duce filmul ăsta până la capăt. Dispoziție pe care eu n-am avut-o când i-am dat play și nici nu cred că mi-aș dori s-o am vreodată.

👉 Snabba Cash – serial, sezonul 2, Netflix

N-aveți idee cum am așteptat sezonul doi din Snabba Cash. Mi-a plăcut atât de tare primul sezon, că mi-am setat reminder pentru ăsta, al doilea, încă din vară, când am văzut pe Netflix c-o să apară.

Dap, n-aveți idee cum l-am așteptat, dar sigur-sigur n-aveți idee nici cât de slab e. Acțiunea e dezlânată, apar personaje care sunt degeaba pe-acolo, nimic nu mai e credibil. Pe scurt, l-au făcut după rețeta clasică: să mai scoatem un sezon dacă primul tot a fost un succes. Desigur, fără să se mai gândească nimeni că primul a fost un succes pentru că nu era atât de prost cum e al doilea. Nfine, asta voiam să spun: sezonul doi din Snabba Cash este o dezamăgire îngrozitoare.

👉 I Used to Be Famous – film, Netflix

Vorba ălora de la Vice: m-am uitat eu la el, ca să nu fie nevoie să vă uitați voi. Slab, slab de tot. Un tip, fostă vedetă într-o trupă pop (dar vedetă din aia internațională), ajunge să cânte pe stradă. Pentru că, nu-i așa, cu toții știm că asta este soarta vedetelor pop care au făcut milioane de euro, sunt pline străzile de ei. De-aici încolo, ține doar de voi dacă vreți să-i dați play sau nu. Eu recomand a doua variantă.

👉 Me Time – film, Netflix

O porcărioară, o mizeriuță care se vrea comedie, dar n-a reușit să-mi stârnească nici măcar un zâmbet răzleț. Păcat de distribuția aia.

👉 Terim – documentar, Netflix

Dacă vă place fotbalul, ăsta este un documentar care trebuie văzut pentru că este fabulos ce-a reușit Fatih Terim ca antrenor în această viața. Unde mai pui că o parte dintre realizări, cele de la Galatasaray, sunt strict legate și de câțiva fotbaliști români: Hagi, Gică Popescu, Adrian Ilie, Filipescu.

Un singur lucru m-a deranjat la documentar: lipsesc multe dintre momentele tensionate din teren, adică fazele de fotbal despre care se vorbește. Probabil cei de la Netflix n-au ajuns la un acord cu FIFA sau UEFA (sau cu cine o deține drepturile de difuzare ale imaginilor), prin urmare au băgat în film ce li s-a permis. În rest, documentarul este o lecție de viață.

👉 No Limit – film, Netflix

E bun și e după un fapt real, deși producătorii zic că acțiunea este ficțiune sută la sută. O tipă se hotărăște să-și schimbe complet viața după ce se înscrie la un curs de scufundări. Era studentă în Paris când vede ceva afiș promo pentru un curs gratuit de scufundări care avea loc undeva în sudul Franței. Și dacă tot era moca, se hotărăște să se înscrie. Își dă ultimii bani pe biletul de tren și pleacă să învețe să se scufunde.

Până aici, totul e real, femeia se numește Roxana Aubrey și a devenit ulterior campioană mondială la scufundări. Mai mult nu vă spun, o să vedeți singuri dacă vă uitați la film, adică o să descoperiți singuri partea cu ficțiunea.

👉 Loving Adults – film, Netflix

Dacă e să vedeți ceva dintre recomandările de azi, apăi despre Loving Adults este vorba. Un lung-metraj danez care mi-a plăcut mult de tot.

Un cetățean business-man de succes, care a dat de nară de căprioară tânără, vrea să scape de nevastă-sa, că na nu mai corespundea standardelor. Dar pentru că nu are cojones (nu știu cum se zice în daneză) să divorțeze, își face socoteala că mai bine o omoară.

Scena când dă cu o dubă peste ea, după care mai trece o dată și cu spatele, ca să fie sigur, e într-un mare fel. Faza e că în poveste este amestecată un pic și preafrumoasa noastră țară, despre România zic. Doar că n-o să ghiciți niciodată în ce context. Mă rog, după cum spuneam, puneți-l primul pe listă și vă promit că n-o să vă pară rău.

👉 I Came By – film, Netflix

Mă, ăsta nu e un film rău, ar fi putut fi chiar foarte bun dacă nu scăpau scenariul ăla pe scări de câteva ori. Și ale naibii scenarii când le scapi din mână zdrăngănesc mai ceva decât un lighean gol. Nfine, cred că asta ține mai mult de mine și de pretențiile mele absurde, că mereu caut să văd filmul sau serialul perfect, dar niciodată nu-mi iese.

Puteți să vă uitați liniștiți la el, e bun. Iar Hugh Bonneville este absolut imperial, îl crezi de la început până la sfârșit.

👉 Mia își ratează răzbunarea – film, Netflix și HBO Max

Știu că nu vă pasionează filmele românești, dar ăsta este unul bun spre foarte bun. Ba chiar a reușit să mă facă să râd cu sunet de vreo câteva ori. Extrem de bună Maria Popistașu, bună și Ioana Bugarin (tipa din rolul principal), dar băiatul ăla care joacă rolul regizorului (nu știu cum îl cheamă și mi-e lene să caut) este absolut genial. Hai că l-am căutat, Adrian Nicolae se numește, Bărbosul să-i dea sănatate că m-a făcut să râd cu lacrimi la scena cu repetiția și scenografa.

Io zic că merită un play, dar mai ales merită să-l lăsați să curgă câteva minute, pentru c-o să aveți tendința naturală să-l opriți. Am avut-o și eu, dar am reușit să rezist și s-a dovedit c-a meritat.

👉 Miracol – film, HBO Max

Mă simt deosebit de norocos. Să vezi două filme românești, unul după celălalt, și ambele să fie bune, chiar nu e ceva de ici de colea. Pentru că da și „Miracol” e un film spre foarte bun. Coincidența naibii, în rol principal e tot Ioana Bugarin, adică tipa din „Mia își ratează răzbunarea”. Dar nu ea mi-a plăcut cel mai mult (deși e bună, e credibilă), ci Emanuel Pârvu, cel care joacă rolul polițistului. Bănene, omul este extrem de bun, eu i-am crezut fiecare frază, fiecare cuvânt.

De altfel, cred că ăsta este marele plus al filmului și argumentul care m-a convins să mă uit, deși subiectul nu mă atrăgea deloc (o tânără călugăriță e violată de un taximetrist): replicile tuturor personajelor sunt foarte credibile. Până și ale Anei Ularu, acest vârf al noii generații de actrițe, dar care mie nu-mi place absolut deloc.

Nfine, nu vă spun mai multe, că oricum n-are rost. Cine vrea să se uite la un film românesc bun poate s-o facă liniștit, că n-o să-i pară rău.

Atât pentru azi.