3,500 cititori

Unde mănânci bine în Napoli

Sunt rupt de ce se întămplă în spațiul carpato-danubiano-pontic. Nu stau pe net și nu intru pe Facebook decât din când în când și nu mai mult de câteva minute. Așa că habar nu am dacă s-a întâmplat ceva notabil în țară și, sincer să fiu, nici nu prea mă intersează. Comentariile voastre le văd, dar nu apuc să vă răspund, c-ar însemna să stau doar cu ochii în telefon. Pe scurt, vreau să mă bucur de vacanța asta după un an al naibii de greu. Prin urmare, o să cam citiți chestii de pe aici sau, pentru alte subiecte, o să așteptați să mă întorc. 🙂

Continuarea

6,638 cititori

Fir-aţi ai dracu’ cu melcii voştri!

Sper să pot face în fiecare an chestia asta. Și anume să reușesc să plec pe undeva în ajun de Paște și să mă mai întorc după ce s-au stins ecourile cozonacilor, drobului și urărilor cu „fie ca”.

Patru zile am fost complet rupt de ce s-a întâmplat pe interneții patriei, așa că n-aș avea de unde să știu nici dacă, în sfârșit, a mierlit-o nen-tu Iliescu, darămite să mai și scriu ceva cât de cât citibil. De-aia ziceam că mai bine vă povestesc pe scurt cum fuse în Orașul Luminii și poate să vă las si niște poze. Dacă vă interesează, desigur.

Continuarea

5,177 cititori

Unde poți să mănânci bine la Paris?

Ca tot dependentul de internet, am dat și io o căutare pe google după “locuri unde se mănâncă bine în Paris”.

Mare greșeală. Primele zece articole sunt toate numai cu harfe de genul “am mâncat o înghețată extraordinară în Turnul Eiffel”, “Pe malul Senei am gustat cea mai bună prepeliță din Paris”. Și alte rășini de același gen care mă ajută foarte puțin spre deloc.

Nu de alta, dar pot și eu, fără să mă învețe nimeni, să dau 8 euro pe cupa de înghețată în Turnul Eiffel, după care să scriu un articol în care să mă justific de ce-am fost atât de fraier să fac una ca asta. Serios, n-am nevoie să-mi explice nimeni cum să mă așez la o cârciumă de pe Champs Elysees sau de lângă Notre Dame. P-astea le găsesc fără să am nevoie de articole jenante.

Bref, cineva pe-aici care să-mi poată recomanda niște locuri unde se duc parizienii să mănânce? Asta vreau să aflu, două-trei cârciumi pe care le frecventează localnicii, nu turiștii. Eventual bistrouri d-alea de cartier, cu câteva mese, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea și madame Agate, patroana, stă la o masă și citește ziarul.

Așa ceva-mi doresc, că turism, slavă domnului, știu să fac și singur fără să dau opt euro pe cupa de înghetătă.

Deci?

mihai_vasilescu_bucatarie_frantuzeasca

4,790 cititori

Trăim vremuri în care pentru slăbit îți trebuie școală

Cum hălăduiam eu așa pe interneții patriei zilele trecute, am dat de-o chestie foarte tare care poartă promițătorul nume de școala de slăbit. Ho, stați, nu începeți cu “iar scrie ăsta despre grași”, că azi chiar nu e despre asta. Aveți olecuță de răbdare.

De ce zic ca e foarte tare? Vă explică fratele vostru imediat.

Maniac fiind pe subiectul ăsta, în cei zece ani de când am dat jos greutatea unui pui de hipopotam, m-am tot sesizat la chestii care-ți promiteau ca te ajută să slăbești, așa că nu sunt chiar foarte ușor de impresionat când vine vorba despre treaba asta (cei care mai citiți pe-aici știți cum stau lucrurile).

Continuarea

7,894 cititori

M-am apucat de slăbit

Începând de azi (de ieri, de fapt) fratele vostru a demarat operaţiunea „slim în patruşcinci de zile”. De ce? Pen’că m-am îngrăşat ca un porc. Mai am puţin şi grohăi. Când mă îmbrăcăm să plec la Social Media Summit, am vrut să iau pe mine o pereche de blugi, pe care-i păstram „de buni” (nu-mi găseam treningul pentru mers la nunţi, aşa că mi-am zis să scot blugii „ăia mişto”). Nu-i mai îmbrăcasem de ceva vreme, da’ nu mă aşteptam sub nicio formă să nu-mi mai vină. Da, ok, am putut să-i trag pe mine, dar arătam in ei ca un balerin obez. Dacă treceam îmbrăcat aşa pe lângă Parcul Operei, sigur mă interpelau băieţii veseli cu „păpuşă esti singurică?”. Şi obligatoriu frângeam căteva inimi de împingător de lut la deal.
Continuarea

43,734 cititori

Cum am slăbit 50 de kilograme

Înfiinţarea acestui blog se datorează faptului că Arhi a binevoit să-mi publice un post în care explicam cum ajungi să te îngraşi de la nesimţire combinată cu mâncare multă şi proastă. Dar mai ales cum poţi să dai jos cele aproape 50 de kilograme în plus. Articol care a generat foarte multe comentarii. Aşa că am decis să încerc să scriu şi eu. Vedem ce iese. Până una-alta este vorba despre acest text:

Dragul meu Arhi şi dragi cititori de blog „din ţara unde nici Apocalipsa nu vine”, ieri a fost atins un subiect care văd că s-a dovedit a fi interesant şi totodată sensibil pentru mulţi dintre cei care-l citesc pe Arhi. Şi anume „grăsimea”. Şi nu cea care picură din fleica de porc proaspăt prăjită, ci cea pe care mulţi dintre noi o cărăm în spate zi de zi. Continuarea