În Grecia nu prea ai cum să mănânci decât bine și foarte bine. Mă rog, dacă ai un pic ochiul format, să eviți locurile de genul tourist trap, cu siguranță vei mânca de la decent în sus. Dar dacă te repezi în prima „tavernă” care geme de turiști veniți direct de pe plajă, s-ar putea să fii un pic dezamăgit.

Mă refer desigur la cei cărora le plac mâncărurile cu specific grecesc, că de-aia ești în Grecia, să mănânci ce mănâncă și grecii. Dacă vă doriți cu totul alt gen de mâncare, nu e ăsta articolul potrivit.

Acum o să las aici câteva recomandări pentru restaurante în care să mâncați în Kassandra, Halkidiki. Toate sunt încercate de noi, prin urmare, dacă aveți încredere puteți mânca în ele. Dacă nu, nu. Pe denumirea restaurantului va las și link-ul de google maps ca să știu că n-aveți cum să le ratați, dacă vreți să ajungeți la ele.

👉 Anthoula’s Restaurant. Este în Kripoigi. Taverna arată fabulos, pentru că toate mesele sunt sub un copac uriaș. Am mâncat de două ori aici, am încercat diverse, mâncarea e bună, dar cu recomandările o să merg doar spre cele două preparate care m-au sparte: greek giouvetsi și kazandibi.

Primele sunt paste cu vită, pastele alea mici care arată ca orezul, gătite cu o carne de vită care se topește în gură. Iar kazandibi este un desert cu specific turcesc și este, de departe, cel mai bun desert pe care l-am mâncat în vacanța din Grecia. Prima oară ni l-au adus din partea casei. După ce s-a evaporat în câteva secunde, l-am rugat pe băiatul care ne servea să ne mai aducă două și să le treacă pe notă. Mișcare pe care am repetat-o și a doua oară când am fost acolo. Când io zic că oamenii ăștia știu să facă turism…

👉 Trizoni Sea Treasures, tot în Kriopigi. Dacă îți place peștele și în general orice mâncare din chestii care țin de apă, ăsta este locul în care vrei să mănânci. Atenție! E mai scump decât tavernele obișnuite, dar o să te lămurești de ce imediat ce intri acolo. Din păcate, în seara în care am ajuns noi la Trizoni nu mai aveau platou cu fructe de mare la grătar, despre care am înțeles că sunt senzaționale. Și cred că sunt, având în vedere că oamenii ăia le pun pe grătar proaspete. Că de-aia nu mai aveau când am ajuns noi, terminaseră tot stocul din ziua respectivă.

Dar lasă c-am mâncat un saganaki cu creveți absolut senzațional, probabil cel mai bun saganaki din viața mea. Plus niște cheviche de ton atât de bun că-ți dădeau lacrimile de recunoștință. Chevice ăsta e un preparat preluat de prin Mexic sau pe-acolo, dar se potrivește la fix cu bucătăria grecească. Dacă dați un search pe google după el, o să înțelegeți exact de ce.

Fashionista a mâncat niște pește la grătar. Din nefericire, pentru că denumirea era în greacă și ne-a fost imposibil s-o traducem în vreun fel, am uitat cum se numea peștele ăla. Știu doar că era ceva specie de Mediterană și era imens, am mâncat patru persoane adulte din el și abia l-am dovedit. Una dintre persoane eram eu, cel care nu mănâncă niciodată pește.

Inițial am cerut o bucățică să gust, după care, din bucățică în bucățică, mi-am pus un sfert de pește în farfurie și l-am mâncat gospodărește. V-am spus asta doar ca să înțelegeți cam cât era de bun, repet, eu nu mănânc pește. Mă oftic de mor că nu-mi aduc aminte cum se numea.

Era să uit de desert. Dacă ajungeți la Trizoni și mai puteți și desert, comandați loukoumades și rugați-vă să aibă. Atât vă zic.

Astea două se mai sus sunt restaurante în care ajung și mulți turiști. Nu sunt tourist trap, pentru că Anthoula’s nu e pus la drumul mare, trebuie să mergi pe niște străduțe ca să ajungi la el. Iar Trizoni, chiar dacă e la strada principală, e restaurant din zona gourmet, și e destul de scump, deci nu au cum să-și permită să te păcălească, oamenii știu exact pe ce se bazează ca să-ți ia banii.

Acum o să vă las două restaurante în care nu am văzut picior de turist, treabă care m-a făcut extrem de fericit. De când le-am trecut pragul, am fost convins că voi mânca exact ca grecii de prin partea locului, ceea ce s-a și întâmplat.

👉 Biri Biri. E într-o localitate numită Agia Paraskevi, un fel de sat spre orășel. Mic, foarte mic. În centrul acestui sat-orășel sunt două taverne mari, imense, care gemeau de lume când am ajuns. De m-am și întrebat de naiba căutăm acolo, mi-era clar că ăia sunt turiști toți.

O sută de metri mai încolo, era Biri Biri. Aici nu mai gemea de lume, erau doar două-trei mese ocupate, toate cu greci. În grupul nostru s-a mâncat așa: souvlaki de porc (că nu sunt fan pui), cârnat fără pieliță (în genul salsiccia al italienilor), cotlete de miel și cartofi prăjiți. Mă rog, au mai fost și niște salate sau măsline pe acolo, dar trecem peste.

Absolut tot era gătit corect și foarte bun, n-a rămas nimic în nicio farfurie, nici măcar în ale copiilor. În plus, tzatziki-ul de la oamenii ăștia de la Biri Biri era atât de bun, c-am terminat castronul și-am mai cerut unul. Iar eu nu sunt fan tzatziki.

👉 Moustakas Restaurant. Taverna asta este în Polychrono. Am ajuns aici la recomandarea familiei de români pe care am cunoscut-o în Grecia. Este restaurantul în care m-am simțit cel mai bine în vacanța asta, prin urmare am mâncat aici de vreo patru-cinci ori și, dacă mai stăteam, mai mâncam încă de pe atâtea. Imediat o să înțelegeți și de ce.

Taverna e deschisă din anii ’70 și este o afacere de familie, la propriu. În sensul că Maria, proprietara, și mama ei sunt cele care se ocupă de tot. Maria servește la mese, iar mama ei este cea care gătește. O femeie la 80 de ani, am și cunoscut-o, e absolut brici. Da, mai au angajați niște oameni care se ocupă exclusiv de servire, dar cele două femei sunt cele care țin cârciuma în picioare.

După ce guști ceva făcut mâna mamei Mariei, nu contează ce, alegi un preparat la întâmplare, înțelegi imediat și cum de rezistă taverna de atâta vreme. Prieteni, este exact locul în care vreau să mănânc mereu când sunt în vacanțe: cârciumă cu mâncare gătită de un localnic pentru localnici.

Nu stau să vă înșir toate mâncărurile pe care le-am mâncat acolo, pentru că am gustat din toate. Efectiv din toate. N-aveam cum, simțeam că dacă nu gust din tot ce au expus acolo, mă desfac în bucăți. Mama Mariei gătește în fiecare zi câteva feluri de mâncare pe care le poți vedea cu ochiul tău în tăvile în care au fost gătite, cum e la noi la împinge-tava. Cu tăvile alea în față, îți alegi ce vrei să mănânci, iar eu îmi alegeam cam din toate. Te lăsau să combini porții, așa c-am avut toate motivele pentru orgie culinară.

N-o să vă înșir tot ce-am mâncat, toate fiind bune și foarte bune, o să vă zic doar cele trei feluri după care salivez și acum când scriu. Două dintre ele sunt fără carne, da? Eu fiind un carnivor prin excelență.

  • Roșii umplute cu orez. Doar orez, fără niciun fel de carne. Nu există roșii umplute mai bune decât astea, pur și simplu nu există. Iar dovada supremă este că pentru prima oară în viața mea, n-am mâncat doar umplutura, am mâncat și roșiile. Mi le-am comandat de fiecare dată când am fost acolo, de fiecare dată am mâncat și roșiile. Este preparatul pentru care am insistat să ne dea rețeta. Inițial au refuzat, dar când m-au văzut mâncând roșiile alea pentru a cincea oara, a venit Maria si ne-a dat rețeta. Abia aștept sa le facem și acasă, las cură, las tot pentru ele.
  • Un fel de ghiveci de fasole. Al doilea preparat fără carne. N-am reținut cum se numea, cert este că arata ca un ghiveci de legume în care predomina fasolea boabe. N-aveți nici cea mai vagă idee cât de bun putea să fie. Din nefericire, o singură dată am apucat să-l mănânc, în rest nu l-au mai avut când am fost acolo. Dar nu-i nimic, la anul o s-o rog pe mama Mariei să-l facă special pentru mine.
  • Chiftele cu sos de roșii. Oamenii ăștia nu făceau sosul de roșii cu rântaș, ăsta fiind principalul motiv pentru care mie nu-mi plac chiftelele cu sos pe care le mai întâlnești pe la noi. Era un sos de roșii clar, curat, simțeai bucățelele de roșii și de ceapă. O să mă faceți țăran, dar eu n-am lăsat vreo picătură de sos din ăla în farfurie. De fiecare dată, după ce lichidam chiftelele, îl ștergeam frumos, delicat, ori cu pâine, ori cu cartofi prăjiți. Și nimeni din jur nu se uita urât la mine. De ce? Vă zic io de ce, pentru că și ăia de la celelalte mese făceau exact același lucru. 😊

Gata, nu vă las mai multe, că n-am de ce. Cu ce aveți în articolul ăsta vă faceți liniștiți sejurul în Halkidiki.

P.S. N-am prea făcut poze (da, știu, blasfemie), astea de mai jos sunt cam tot ce am. Dar aveți și-un pic de noroc, în una dintre ele puteți sa vedeți roșiile umplute și ghiveciul ăla de fasole sau ce-o fi fost el.