Din nefericire, deși am făcut cerere scrisă și-am depus-o regulamentar, în dosar cu șină, n-am reușit să obțin aprobarea de la stăpâna inimii mele. Prin urmare, nu pot să vă povestesc cum m-am cunoscut cu Mara. Nu încă. Mai facem presiuni, mai un recurs, d-astea. Simt eu că la un moment dat voi avea câștig de cauză.

Dar asta nu mă împiedică să vă întreb pe voi cum v-ați cunoscut partenerul, unde v-ați întâlnit sufletul pereche? Desigur, pe sistemul „aș fi făcut revelionul cu iubita, dar nu m-a lăsat nevastă-mea” și sub protecția anonimatului absolut, puteți să povestiți unde i-ați cunoscut pe ambii: și partenerul și sufletul pereche. 😊

Sunt curios cum sună atât poveștile celor care sunt în relație multă vreme, dar, mai ales, sunt extrem de curios cum se mai întâmplă lucrurile în ziua de azi.

Pentru că eu nu mai văd în jur decât oameni care se cunosc în online. Că Facebook, că Instagram, că aplicații de dating, tot online se cheamă.

Jur că nu mai cunosc pe nimeni care să aibă vreo poveste romantică de genul „eram la coadă la megaimaj, ei i-a căzut vibratorul din poșetă, eu i l-am dat înapoi, și de-atunci suntem nedespărțiți”. Sau invers, lui i-a căzut sticluța cu ojă din man purse, ea l-a întrebat unde a reușit să găsească nuanța aia sidefată, și gata povestea de dragoste.

Dincolo de orice glumă, trăiesc cu impresia clară că nu prea mai există să cunoști pe cineva ca pe vremuri, stând de vorbă față în față, nu pe tot felul de aplicații. Excepție fac partenerii care se cunosc la muncă, deși și în cazul lor, cred că parțial tot în online se derulează povestea. „Meam, ce bună e Lili aia de la financiar, ia să-i dau eu follow pe Insta.”. După care, în loc să se lase cu întâlniri „întâmplătoare” la dozatorul de apă, tot ca șoriceii tastează pe chat.

De-aia aș vrea să vă aud poveștile. N-aveți idee cât de curios sunt.

sursa foto: freepik.com