4,372 cititori

Asta cu obezitatea copiilor ține tot de parenting, nu?

Sâmbăta trecută, pe seară, așteptam pe cineva într-una dintre cârciumile mai cu ștaif ale îndrăgitei noastre Capitale. Și pentru că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc era femeie, evident a întârziat. Nu mult, cam o jumătate de oră așa. Nu era panică, îndelungata mea experiență de viață m-a făcut să înțeleg că la femei „sfertul academic” se poate metamorfoza oricând în „ora academică”. Sau, dacă ești foarte ghinionist, în orele academice. Mă rog, amănunte. Pentru că tot n-aveam cu ce să-mi ocup timpul, mi-am zis să mai las naibii telefonul și să mai arunc câte o privire și la viața reală care se defășura în jur (aiurea, nu mai aveam baterie și eram speriat să nu moară de tot). La fix, pentru că ce să vezi, la masa de lângă se defășurau lucruri mai mult decât interesante.

Continuarea

5,461 cititori

România din afara “bulei”

Am să va las și eu aici cele doua video-uri care m-au scos din minți zilele astea. Pe cel cu părintele cocalaro-manelist idiot, mi-l trimisese cineva pe mess rugându-mă să fac ceva, orice. I-am răspuns că pur și simplu nu știu ce-aș putea să fac și am mari dubii că nu se va răsfrânge asupra mea faptul că am popularizat un video în care apare fața unui minor. Între timp, cea care mi l-a trimis a făcut o reclamație la Protecția Copilului. Pun pariu că de data asta nu se mai sesizează rapid și prompt, așa cum s-a întâmplat cu bebelușul care-și căuta părinți? Continuarea

59,315 cititori

Habar nu am ce-ar trebui făcut. Poate știți voi.

LATER UPDATE

Pentru că sunteți foarte-foarte mulți cei care mi-ați scris si care continuați să-mi scrieți, trebuie să vă spun că s-a rezolvat (am vorbit acum câteva minute cu mama bebelușei), cea mică va avea o familie nouă.

Nu sunt în măsură să dau amănunte de genul cine și cum, pot doar să vă spun că se vor respecta PROCEDURILE LEGALE. Acum mai pot doar să va mulțumesc tuturor pentru implicare și să le doresc sănătate multă și mamei și fetiței!

…………………………………………………………………………….

Să știți că există puține lucruri care mă mai iau prin surprindere de nu știu cum să reacționez. Mno, am și io o oareșcare experiență, plus că sunt destul de spontan, nu mi se blochează creierul așa repede. Ei, uite că din când în când apare câte un moment din ăsta de rămân uitându-mă în gol, în timp ce singurul meu nuron se învârte disperat căutând soluții. Hai că vă zic imediat, țineți-vă bine!

Sâmbătă seara eram la un Sfânt Ion când m-am trezit că-mi scrie cineva pe mesageria privată a paginii de Facebook. Așa, de nicăieri, s-a gândit să-mi zguduie oleacă seara. Și-a reușit: Continuarea

23,008 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

10,016 cititori

Da’ de ce nu vrei să mă iei de nevastă?

Mă pregăteam să scriu altă șmecherie pentru azi, dar până la urmă m-am hotărât să vă întreb ceva. Ia fiți atenți aici.

Am un prieten. Unul bun. Omul se află în următoarea situație: a fost căsătorit, după care a divorțat acum vreo trei ani și și-a văzut de viață. Mbuuun. După ce-a mai copilărit o vreme, a hotărât că e timpul pentru o relație mai serioasă. Și pentru că Universul îți dă, dacă știi cum să ceri, a primit chiar relația serioasă pe care și-o dorea. Dar atât de serioasă, că la scurt timp după ce s-au cunoscut (foarte scurt, nici o lună), tipa a rămas însărcinată. Na, se întâmplă. De comun acord, au hotărât să se mute împreună și să păstreze copilul. Apoi și-au văzut de treabă și sarcina a ajuns acum în frumoasa lună a șasea. Continuarea

7,119 cititori

Un copil nu leagă nimic. Cu atât mai puțin vieți sau destine.

După textul de sâmbătă, am primit pe email povestea de mai jos. Mi-a trimis-o cea care a ales să semneze cu numele “Maria”. Pe mine m-a atins oleacă. Să vedem dacă și pe voi.

………………………………………………………………………………..

Mi-am trăit toată copilăria auzind-o pe mama spunând că un copil “leagă” o căsnicie. Avea o prietenă, care venea foarte des la noi, și pe care mama o sfătuia mereu: “pune mâna și fă un copil, o să se liniștească și o să vina acasă. Nu înțelegi că UN COPIL LEAGĂ?”. Mare lucru nu pricepeam eu pe atunci, dar cert este că m-am trezit un adult cu dorința nebună de a face un copil. Pentru mine era foarte important să am o familie și ideea de “copil+familie=siguranță” fusese adânc înrădăcinată în creierul meu. Continuarea

37,369 cititori

Bă, da’ nici nu vrem!

Prima oara s-a întâmplat la restaurant. Eram trei oameni în toată firea la o masă, încercam să dicutăm câte ceva și efectiv nu ne puteam înțelege din cauza răcnetelor emise de trei plozi care găsiseră de cuviință să se joace exact lângă noi. Asta în timp ce părinții lor, aflați la două mese mai încolo, executau cu delicatețe biluțe de muci și admirau plini de încântare cum progeniturile lor reușesc să disturbe un local întreg. Niciunul dintre ei n-a catadicsit să scoată vreun cuvânt, ceva care să aducă măcar de departe a “terminați cu gălagia”. A trebuit să le suportăm strigătele până am plecat. Mă întreb și acum, când scriu, cam ce s-ar fi întâmplat dacă mă apucam să urlu și eu: copii, ia duceți-vă să zbierați lângă masa tâmpiților care v-au dat viată și nu sunt în stare să vă crească! Ieșea cu scandal? Ieșea. Păcat că n-am făcut-o. Continuarea

4,381 cititori

Treizeci de ani mai târziu, același parenting modern și dezinhibat

Am râs bine de tot la textul ăsta al Corinei și apoi mi-am adus aminte că am fost martor la o fază aproape similară, doar că acțiunea se desfășura în timpuri moderne, mai aproape de zilele noastre, nu când era Băcanu copil, pe vremea dinozaurilor. 🙂

Acum vreo doi-trei ani, eram cu vară-mea pe balcon, la cafea, într-o dimineață și făceam lucrurile la care ne pricepem cel mai bine, bârfeam și ne hăhăiam. La un moment dat ne-am întrerupt pentru a fi atenți la acțiunea care se începuse să se desfășoare în stradă, fix sub nasul nostru. Continuarea

4,522 cititori

Tata

Prima amintire pe care o am, împreună cu el, este de pe la vârsta de trei ani. Ne plimbam prin centrul oraşului şi m-a dus să-mi facă poză la un fotograf care avea maşinuţă de tablă, cu pedale. Mai există şi acum poza, la Vâlcea, într-un album vechi. Ce nu se vede în ea, este cât de fericit şi bucuros era tata, dar mi-a rămas mie în minte zâmbetul lui, pentru totdeauna. Continuarea

3,416 cititori

Absolut betooon!

Nu am mai râs de mult aşa cum am făcut-o când am auzit ştirea cu tipul care era fan înrăit Arsenal şi a vrut să-şi boteze fetiţa chiar cu numele echipei favorite. Evident, a făcut nevoit să-i dea vestea cea bună şi neveste-sii. Vă daţi seama că femeia a sărit de fund în sus:

-Fuck off, John. Don’t even think about it. Get out from my sight right now or I’ll kill you!

Sau, pe româneşte: “Arsenal” să-i zici lu’ mă-ta! Nu-mi botez eu fata cu numele dilăilor tăi care aleargă după o minge. Auzi la el, altceva nu mai găsise. Dispari din faţa ochilor mei, neisprăvitule!

Continuarea

13,989 cititori

O idee genială pentru cei care vor să adopte copii

Şi deopotrivă pentru mamele care nu au de gând să-i crească, ba chiar vor să-i abandoneze după naştere.

Nu, nu mi-a venit mie. Mi-a scris-o o cititoare în comentariile la textul de ieri. Tot ea susţine că ideea a fost pusă în practică de o familie a unor cunoscuţi şi a reuşit cu brio. Hai să v-o zic.

Continuarea