4,086 cititori

Pentru că mișto e să mai și dai

LATER EDIT

Habar nu aveți ce fericit m-au făcut comentariile de la textul ăsta. Și habar nu aveți ce rău îmi pare că nu vă pot da câte un premiu fiecăruia în parte. Mă rog, cu ajutorul tatălui tâmplarului, poate o să reușesc io ceva mișto până la urmă. 

Până una-alta, avem câștigătorii:

– PS3-ul merge la Ionuț;

– Polaroidul la Laura G.;

– Acumulatorul extern la Ananas;

Pe toți trei îi rog să mă contacteze la adresa de email de la “Contact”, iar pentru restul am din nou un mare și sincer: MULȚUMESC! Sunteți cei mai mișto oameni. 

Nu știu dacă ați observat, dar pe prima pagină a acestui blog se actualizează automat numărul de comentarii înregistrat de la înființarea lui până în prezent. Iar acum vreo câteva zile, am constatat cu stupoare și niscaiva mândrie că tocmai s-au strâns 100.000 de comentarii.

Așa că azi vreau să fac pentru voi, cei cu care mă trezesc dimineață de dimineață, două lucruri pe care trebuia să le fac de ceva vreme, dar am tot fost pe drumuri zilele astea.

Continuarea

4,407 cititori

Cum mi-a schimbat viața un blog

După comentariile primite la textul de alaltăieri (vă rog să le citiți, mie mi-au ridicat părul pe mâini) și după povestea de mai jos, am înțeles încă o dată că este mult mai important să faci ceva pentru cei din jur, în loc să te prefaci că faci și să dai din gura a prost political correctness. Articolul de astăzi este scris de SorinB. L-am găsit în inbox ieri dimineață. Ce-aș putea să mai zic? Nimic. A spus el toate motivele pentru care sunt mândru că există acest blog.

Cam așa începe povestea noastră, a mea și a lui Don Vasilescu. Era o seară calmă de iarnă, pe la sfârșitul lunii mai (mă scuzați, dar nu am greșit cu nimic, la sud de Ecuator era iarnă, da?), în mândru Sudănel de Sud, pe malul Nilului, crocodilii se jucau zburătăcind alene prin apa curată și limpede ca cristalul (cacofonie voită), în care, vreo câteva zeci de negrișori făceau baia anuală. Vântul vuia printre cocotierii în floare. Din depărtare se auzea răgetul regelui junglei, a deșertului, în general al tuturor animalelor care, fiind în perioada de rut, zbiera ca nebunul printre copacii de mango și bananieri, să anunțe că are chef de fucking.

Continuarea

2,607 cititori

Stupefacția înjurătorului de net

Dacă nu știți ce este un “înjurător de net”, vă explic eu imediat. Este acea specie semi-humanoidă care a înlocuit televizorul cu internetul. Ei, înjurătorii de net, arată aproape ca niște ființe normale, doar că în loc de creier au o materie mucilaginoasă ce li se scurge din când în când, sub formă de zoaie fetide, spre taste.

Obișnuit cu sudălmile slobozite pă gură, în fața tv-ului, această subspecie va reacționa exact la fel și pe Facebook sau în orice alt loc în care i se va permite să-și plaseze mizeriile. Doar că de data asta în scris. Mai precis, va considera că e de datoria lui să intre pe profilul/blogul tău și să-ți explice că ești un idiot pe care el simte nevoia să micționeze, de sus, cu jet puternic. Moment în care, dacă ești un om normal, cu urme de coloană vertebrală (nu un ipocrit speriat că n-o să mai primești campanii) intervii și îi dai imbecilului o palmă peste bot. Mai precis, îi răspunzi cu aceeași monedă. Continuarea

2,984 cititori

Vreau să vă mulțumesc public!

Și vorbesc acum cu oamenii care intră pe acest blog, citesc și comentează. Băi, sunteți într-un mare fel. Aseară am ajuns târziu de tot acasă și abia atunci am apucat să citesc comentariile de la textul cu “alegerea”. Vă jur că am râs cu lacrimi și cred că este prima oară când se întâmplă. Bun, zilnic există comentarii mișto, dar cele de ieri bat tot. M-am tăvălit de râs și acum vreau doar să vă mulțumesc că mi-ați făcut seara. Pentru momentele de genul ăsta merită să mă culc târziu noapte de noapte și să merg mai departe. Mă înclin! Sunteți cei mai tari!

mihai_vasilescu_jos_palaria

4,453 cititori

Trei ani de blog

Azi sunt exact trei ani de când am scris prima oară pe acest blog. Mă rog, nu chiar pe ăsta, pe atunci eram pe wordpress, dar aţi înţeles voi ce-am vrut să spun. Şi mă felicit, măcar o dată pe săptămână, pentru inspiraţia de a-l face. Datorită lui am trăit nişte experienţe incredibile şi am cunoscut oameni la care n-aş fi avut cum să am acces altfel. Dar cel mai mult mă bucură că în continuare scriu cu aceeaşi plăcere şi că voi sunteţi aici să ne distrăm împreună. Iar pentru asta vă mulţumesc! Continuarea

6,769 cititori

Cum procedăm când ni se fură articole!

Mă enervează de mor când o aud pe-aia cu “ar trebui să fii mândru că cineva a considerat că un text scris de tine merită furat şi republicat, plus că au dat sursa, ce mai vrei?”. Ei bine, uite că nu sunt mândru deloc. Iar cei care spun asta, deşi cred că nu au intenţia, practic îmi desconsideră munca. Înteleg de ce judecă aşa, până la urmă ce mare lucru am făcut, nişte cuvinte aruncate pe un blog, să zic merci că m-au băgat în seamă. Well, sunt curios dacă ar mai gândi la fel dacă cineva le-ar fura ceva făcut cu mânuţele lor (o masă, un scaun, un tablou, un mărţişor, o ulcică, orice), ar recunoaşte de unde le-a ciordit, dar asta nu l-ar împiedica să le pună în vânzare şi să facă bani cu ele. Iar lumea din jur, în loc să strige “hoţii”, să aplaude şi să zică “ce tare!”.
Continuarea

4,461 cititori

Cum a fost 2015

A fost, fără îndoială, cel mai bun an dintre cei aproape trei de când am blogul. Din pacate, nu pot să fac o comparaţie exactă întrei ei, pe cifre, pentru că abia din februarie am trecut pe domeniu propriu şi analytics-ul doar de atunci ştie să extragă date. De altfel, este şi singurul regret pe care-l am, acela că n-am trecut mai devreme pe “.ro”. Ba chiar, în tâmpenia mea nemărginită, am stat şase luni cu mâinile în sân, după ce mi-am cumpărat domeniul. Aia e, din toate greşelile se învaţă câte ceva, nu?
Continuarea

2,970 cititori

Gândeşte! Şi-o să fie bine.

În ultima vreme aud din ce în ce mai des formulări de genul “ai grijă ce şi cum scrii, că eşti formator de opinie”. De fiecare dată când cineva mi se adresează în acest mod, mă uit în spate să văd dacă vorbeşte cu mine ori între timp au apărut prin zonă Cristian Tudor Popescu sau Mîndruţă şi nu i-am observat eu.

Acum, lăsând gluma la o parte, nu mă consider formator de opinie şi, mai mult de atât, nu cred în formatorii de opinie. Sunt de părere că orice persoană, cu o brumă de creier la purtător, poate să hotărască singură ce informaţii să extragă dintr-o situaţie, un text, o ştire, un articol pe un blog sau o postare de-ale lui Tony Poptămaş. Iar dacă nu te duce capul să faci atâta lucru, îţi meriţi soarta.

Continuarea

6,002 cititori

Cyd.ro sunt jegoşi şi nesimțiți!

Azi sunt toată ziua la Webstock, dar tot voiam să vă zic o chestie, că mie nu-mi place să păstrez doar pentru mine.

Ăștia de la cyd.ro au aflat rețeta succesului. Publică la ei pe site chestii luate de prin alte părți. Și nu orice, le aleg doar pe cele care au avut oreșcare succes. Nici măcar nu e greu. Uite, la mine pe blog, articolele care au avut ceva vizitatori sunt afișate la vedere, în sidebar dreapta. Păi numai un prost nu și-ar da seama că un articol cu 250.000 de cititori are potențial să facă trafic. Atunci nu le mai rămâne decât să-l copieze la ei pe site și să-l promoveze pe Facebook. Lumea citește, dă like sau share, într-un cuvânt treaba merge. Ce rost mai are să mentionezi pe undeva că textul n-a fost scris de tine, ci de un bou care se culcă noapte de noapte la ora două, ca să aibă articol nou pe blog a doua zi dimineață (ăsta fiind eu).
Continuarea