Acest blog împlinește astăzi nouă ani. E mult, e foarte mult, e enorm. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă ce făceați sau ce erați în 2013 pe vremea asta, și-o să înțelegeți cât de mult este.

Uneori, mi se pare că pe atunci eram în altă viață. Și poate chiar eram, dacă mă gândesc mai bine. În nouă ani, viața mea s-a schimbat complet, și nu o dată. Am divorțat, am iubit, am urât, am iubit iarăși. În nouă ani, oamenii au venit și-au plecat din viața mea. Unii au venit ca să plece, alții au venit ca să rămână.

S-au dus nouă ani și în tot timpul ăsta singura constantă a vieții mele, singurul loc în care știam că pot să intru oricând, și-o să găsesc o mână de oameni dispuși sa mă asculte, a fost aici, pe blog. Iar oamenii ăia sunteți voi.

Poate nu vă dați seama, dar este incredibil sentimentul de liniște pe care mi-l aduce faptul că, la orice oră din zi și din noapte, aici găsesc niște oameni cărora pot să le spun orice mă roade, orice mă frământă, orice mă bucură sau orice mă întristează. Iar chestia asta nu se poate cumpăra cu toții banii din lume. Motiv pentru care, o să vă mulțumesc încă o dată că existați.

Atât despre mine, acum să trecem la voi.

Dacă locul ăsta te-a făcut să zâmbești sau să râzi măcar o singură dată. Dacă locul ăsta te-a făcut din când în când să-ți ștergi discret lacrimile sau să-ți cauți batista. Dacă, dimpotrivă, locul ăsta te-a făcut să-ți crească tensiunea și pulsul, de simțeai că-ți ies ochii din cap de nervi, acum e momentul să mi le spui pe toate.

Azi, aici, acum, poți să lași un comentariu despre locul ăsta, așa cum îl vezi tu de acolo, de la tine, în fiecare dimineață când îți spui: „hai sa văd ce-a scris azi Vasilescu”.

Promit să mă bucur de fiecare cuvânt pe care mi-l spuneți, fie el bun sau rău, pentru că astăzi se fac nouă ani de când existăm împreună.

P.S. Uite și o ❤️ pentru toate cititoarele de pe aici. Ca de Dragobete așa.