1,822 cititori

Cat tupeu!!!

Ma jucam un picut de fifa aseara, iar pe hol mergea celalat televizor (tre’ sa ramanem informati, da?). Ca prin vis am auzit stirea de mai jos, cu adevarat halucinanta. Mi s-a parut de un tupeu atat de jegos, ca m-am dus s-o vad. Managerul ala de spital, ar trebui batut bine de tot. Sau macar trimis sa-l caute pe Gigi, la Poarta Alba, ca tot e in zona. Cum sa declari frate asa ceva?

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=wBJ03ovRL2k&w=640&h=360]

Hai sa va spun pe scurt despre ce e vorba, pentru cei care nu aveti rabdare sa va uitati la stire. In salonul Spital Judetean din Constanta, au filmat niste pacienti, gandaci care se plimbau peste tot. Daca aveti stomacul sensibil, nici macar sa nu va uitati la stire. Ca o sa vedeti cum o zbughesc lighioanele de pe mancarea unui blonav. Si nu sunt doi-trei, cat sa zici ca i-au pastrat de prasila. Sunt zeci. N-am mai vazut atatia gandaci la un loc, de pe vremea cand stateam la camin, in Grozavesti. Continuarea

2,485 cititori

Ne mai lasati cu zguduielile?

Fratilor, nu mai pot cu stirile astea despre cutremure. Cum se baseste unul mai tare dincolo de carpati, cum dau astia la tv. „Romania s-a cutremurat de einspe ori”, suna cele mai optimiste stiri. Cui foloseste? Nu se stie. Oricum ni se spune despre cutremure care AU FOST. Nimic util. Nimic despre ce va fi. Pentru ca sa vezi ce, nimeni nu stie cand si daca va mai fi. Sa-mi spui despre cutremurele ce tocmai au fost nu ma ajuta cu NIMIC! E degeaba si mai induci si panica in populatie. Acum cateva luni am crezut ca o iau razna.

A aparut un nou centru seismic, sau ceva de genul, pe la Galati. Continuarea

806 cititori

Chestie de alegere

Un algerian cu o barba mare este asezat alaturi de un francez , într-un avion Paris-Alger. Dupa decolare, stewardesa începe sa serveasca bauturi pasagerilor.

Francezul, se da usor pe spate si elegant, cere o cupa de sampanie. Rece.

Dupa ce l-a servit, stewardesa îl intreaba pe musulman daca vrea si el una. Continuarea

2,262 cititori

Cum era sa-mi donez permisul

M-a pus naiba de-am dat peste un caine cu masina. Na, mi-a parut rau si de animal, ca l-am facut pilaf, dar de masinuta mea mi s-a rupt inima. Noroc ca patrupedul era de talie mai mica si nu mi-a sarit airbag-ul in nas. Ca mai umblam si cu mufa umflata doua saptamani. Da’ au binevoit sa se sparga grila din bara, un scut de protectie si radiatorul pentru aer conditionat. Prin urmare am luat calea service-ului, pentru deviz. Si cum pe Megane-ul meu l-am tinut pana acum numai cu piese originale si manopera de la service autorizat, m-am dus acolo unde mergeam de obicei, la Meridian.

Baga oamenii masina pe rampa, se uita la stricaciuni si iese devizul. Cu tot cu manopera 3900 de lei (treizecisinoua de milioane, ca poate nu intelege toata lumea). Nu stiu cum e situatia la voi, dar pe mine nu ma dau banii afara din casa. Am zis „multumesc frumos,  ma gandesc si revin”. Continuarea

1,173 cititori

Romania – Argentina, altfel de cronica

Fara doar si poate suntem „regii” sau „regina” amicalelor. Avem un dar de neimaginat sa ne concentram in meciuri care nu intereseaza pe nimeni si trebuie bifate in calendarul international. Luptau baietii cu o darzenie de speriat, demna de o cauza mai buna (cum ar fi meciurile oficiale, de exemplu). Nu exista meci amical al nationalei in care sa nu ni se aduca aminte de celebrul 5-1 cu Germania de pe Giulesti si de victoria contra Spaniei (ba chiar cu treaba asta ne-au impuiat capul ani de-a randul, pentru ca era la un moment dat, singura infrangere a ibericilor).

Trebuie sa fii naiv, complet neinitiat sau femeie ca sa nu-ti dai seama ca baietii aia din tara tangoului s-au prezentat aseara la meci, pentru ca „asa trebuia” (era contract semnat). Din punctul lor de vedere, doua beri si o friptura de vita argentiniana, ar fi fost un castig mult mai mare decat tremuraturile seriase, cauzate de ploaia si frigul de pe National Arena. Nu am auzit NICIODATA in viata mea de vreo echipa, la nivelul asta, care sa intre pe teren  fara sa faca incalzirea. Continuarea

1,026 cititori

Somnoroase pasarele, noapte buna

Ca tot m-am apucat de povesti din copilarie. Pe cand o scriam pe asta, mi-am mai adus aminte una. V-am spus ca eram multi in blocul in care am copilarit. Ei bine, avem si ceva fete pe acolo, o gramada. Chiar la mine pe scara, de o varsta cu mine si cu prietenul Valjean aveam o amica, Mihaela. Crescuseram impreuna, ne intelegeam bine. Parintii le cumparasera ei si sora-sii, pe post de animal de companie, niste canari. Doi la numar. Cred ca erau un el si o ea. Fratilor, erau mandria familiei pasaricile alea (canarii, nu fiicele). Facusera rost de o colivie uriasa (acum chiar stau sa ma intreb de unde, ca pe vremea cealalta era mai subtire cu pet-shop-urile) si pusesera micutii la cantat si inmultit.

Si ce fericire era in familie. Se auzeau ciripiturile din balcon, in jumate de cartier. Continuarea

1,554 cititori

Cam cat costa libertatea?

Ma uitam la toti bulangiii astia de prin politica si sport, care au inceput sa mai infunde si ei puscariile. La un moment dat cred ca am gandit cu voce tare, pentru ca s-a iscat si o mica discutie la birou. Pe tema: as sta si eu doi-trei ani la inchisoare si sa ma astepte conturile pline cand ies. Du-te bai! Ce simplu e s-o zici de la biroul tau caldut, in timp ce iti sorbi mocacchino-ul pentru de dimineata. Cica, ce mare chestie, iei trei ani, faci unu’ jumatate si dupa aia stai si te odihnesti pe salteluta umflata cu „cascaval”. Dar o fi chiar asa?

Acu’ eu inteleg ca te uiti la tv si-i vezi pe Gigi sau pe Adita Nastase cum se lafaie in sistem penitenciar VIP (saracul Gigi, mai putin. daca nu e vrajeala hernia lui de disc, inseamna ca cineva vrea sa-l arda rau de tot). Dar pe Gheorghe, venit de pe strada, gandesc eu ca nu il vor tine asa, pe lux. Continuarea

704 cititori

Regina regatului intr-o noua ipostaza

Acum ceva veme, scriam despre un spot publicitar al celor de la Cif Cream, care amenintau sa transforme un cavaler in… regina regatului. Am facut un pic de misto la vremea aia, pentru ca prea imi suna a „tabara cealalta”.

Ei bine, de data aceasta initiativa lor chiar vrea sa transforme Bucurestiul (si nu numai) in regina regatului. Cum vor sa faca asta? Pai uite asa: De acum si pana la sfarsitul lunii mai, echipele Cif vor merge prin tara si vor sterge scrierile agresive din locuri pe care oricine din tara asta le poate “denunta”. Puteti sa cotribuiti la initiativa publicand o fotografie (cum sunt cele de mai jos) pe site-ul Cif sau pe pagina de Facebook a brandului. Daca va este mai usor, puteti sa instalati aplicatia de smartphone (Android | iOS). Continuarea

1,483 cititori

Nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste

Trebusoara asta mi-a fost spusa, la prima mana, chiar de unul dintre personaje. Daca as putea sa le dau numele reale, ar fi muuuult mai interesanta. Dar, din pacate, nu pot. Cert este ca cei doi (CB si AP), persoane importante in zilele noastre, au locuit o vreme impreuna, pe perioada studentiei. Baieti saraci fiind, cam faceau foamea cu spor, in asteptare de vremuri mai bune. Subliniau in calendar zilele in care se intampla sa manance de mai mult de doua ori (bine, exprimarea originala a fost „in care se intampla sa manance”, dar parca mi s-a parut usor exagerata). Iar zilele in care aveau in menu si carne erau trecute cu rosu pentru o eventuala sarbatorire ulterioara. Cel putin erau impacati cu dumnezeu, pentru ca n-ar fi putut sa le reproseze nimeni ca nu postesc suficient.

Intr-o dupa amiaza o ardeau cu spor (se culturalizau prin procedeul indeobste cunoscut sub numele de „citit”) in camera in care-si petreceau cei mai frumosi ani. Continuarea

1,855 cititori

Puiul

Unul din prietenii alaturi de care am crescut s-a ales la un moment dat cu porecla ce avea sa-i ramana pe post de nume, toata viata. Stiti voi, genul ala de nickname, din cauza (sau datorita, naiba stie ce se potiveste) caruia lumea efectiv nici nu-ti stie numele adevarat. Iar pentru noi astia care ne mai prindeam si degetele in cate o carte, noul lui nume avea o conotatie si mai data dracului. Bref, nu stiu de unde si cum, dar omul s-a trezit ca toata lumea ii spune Valjean. Intre timp ar fi trebuit trecut si in buletin, pentru ca si in ziua de azi toata lumea il striga la fel.

Si ca sa se potriveasca mai bine cu noua si infricosatoarea lui porecla, prietena lui din acele timpuri imemoriale, a gasit de cuviinta sa-i faca un cadou cum nu se poate mai nimerit: un pui. Continuarea

1,028 cititori

Calul furacios

Un italian angajeaza trei romani pentru a-i vopsi gardul casei.
Dimineata, inainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor trei instructiunile:
– Aveti aici trei galeti de vopsea, care va vor ajunge sa vopsiti tot gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa vi se faca foame, mancati ce vreti voi. Se intoarce sa plece, cand isi aduce aminte:

– Aaa, era sa uit, in spatele curtii e tinut inchis un cal. Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa, sa scape calul de acolo, ca nu stiu ce fac cu voi. S-a inteles?
– Am inteles sefu’, raspund romanii intr-un glas.
A plecat italianul si romanii s-au apucat de treaba.
Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
– Ma, mie mi s-a facut foame, hai sa vedem ce are asta de mancare! Continuarea