1,710 cititori

Dacă ei ne vor, atunci vrem şi noi!

Scurt pe doi. Probabil deja toată lumea ştie că la meciul de fotbal al Naţionalei României de la Budapesta nişte “băeţi” din galerie, care se plictiseau de moarte, s-au luat la bătaie între ei. Pe motiv că unii erau fani ai Stelei, alţii ai lui Dinamo şi tot aşa. Deşi cred că adevăratul motiv era lipsa creierului.

Numai că pe domnii de la UEFA puţin i-a interesat scopul pentru care fanii s-au caftit întrei şi-au dictat sancţiunea: Naţionala României joacă următorul meci acasă fără spectatori în tribune. Iar asta se va întâmpla chiar săptămâna viitoare, pe 8 octombrie, împotriva Finlandei. Continuarea

4,702 cititori

Sau pe tocuri sau jos pe sandale?

Prietenul Vulpescu are o întreagă teorie legată de faptul că femeile ar trebui să se întoarcă “sus, pe tocuri”. Ba chiar se întreabă de ce majoritatea lor refuză să mai poarte pantofi cu toc. Ei bine, am să-i zic eu de ce. Din cauza mea (sau e “datorită”?). Mă rog, m-am numit pe mine, dar sunt convins că mai sunt mulţi asemenea mie.

Iar mie nu-mi plac femeile pe tocuri. Şi nu pentru că le-ar sta rău. Ci pentru că sexul frumos din ţara asta nu prea mai ştie să se încalţe. Da, îmi pare rau că trebuie s-o spun, dar eu, în calitate de obsedat de încălţaminte, chiar cred că ştiu despre ce vorbesc. Să porţi un pantof cu toc nu e chiar aşa de simplu cum crede lumea. Şi nu vorbesc aici de modul cum trebuie asortat cu hainele, că asta e relativ simplu. Pantoful cu toc trebuie să fie un fel de extensie a piciorului. Să-l percepi atât de natural ca și cum nici n-ar fi acolo. Continuarea

1,626 cititori

Un Moment, vă rog

Cred că pe la începutul anilor ’90 am auzit prima oară de lipiciul “Moment”. Pe vremea aia încă mai veneau rușii să vândă produse în piețele din Vâlcea. Nu mai stiu ce porcărioară aveam de lipit și am coborât la un prieten să-mi dea un prenadez, clei sau ceva de genul. Și mi-a dat tubul ăla galben, pe care îl știți cu toții, pe care scria mare cu roșu “MOMEHT”. Cu chirilce, da, că doar era luat de la ruşii din piaţă. Ba, am mai primit şi recomandarea să am grijă cum îl folosesc că e puternic de-ţi lipești degetele cu el. Era.
Continuarea

2,675 cititori

Neam de vampiri

Nu există străin respectabil care să nu considere că toți românii sunt rude cu Dracula. Mă rog, mai mult sau mai puțin îndepăratate, dar pentru ei este limpede că niște ADN de vampir tot avem pe-acolo. Chit că ne-o zic în față sau nu.

Ei bine, dacă vrem să le scoatem asta din cap avem de făcut un singur lucru. Să-i luam de mânuță și să-i ducem să vadă cam cum arată centrele de tranfuzii din țara asta. Vă garantez că în secunda doi i-ați convins. Se lămuresc pe loc că un neam de vampiri veritabili nu avea cum să lase în paragină exact locurile de unde se recoltează materia primă: sângele.
Continuarea

3,831 cititori

Mie-mi place să halesc

Jur că aş fi foarte fericit dacă aş putea să-mi inhib centrul din creier care mă face să-mi placă să bag în mine. Să nu mai simt nicio plăcere când mănânc şi cu asta, basta. Ba chiar să-mi pun reminder la ore fixe, să-mi aduca aminte că trebuie să îngurgitez ceva, ca să nu mor de foame. Neee, ţi-ai găsit. Până se inventează chestia asta, tot eu trebuie să am grijă ce şi cum, ca să nu mă fac iar cât porcul.

Ei bine, săptămâna asta am ajuns într-un local unde m-au făcut să mă destrăbălez. Nu de alta dar e o chestie mişto să ştii că, dacă te îndopi, tot ce balotezi e bio. Parcă-ţi mai atenuează din mustrările de conştiinţă, nu? Se depune mai mişto grăsimea pe şolduri. Continuarea

8,828 cititori

Am de dat două invitaţii la concertul lui Robbie Williams!

Gata. Aveţi câştigătorii aici. Aţi fost extraordinari şi promit să fac o întâlnire cu voi toţi, unde să dau eu primul rând de bere. Dar doar pe primul, că mă băgaţi în faliment.

Mult, mult mai târziu. Dacă sunteti pe aici, mai aveţi un pic de răbdare. Am avut nişte treabă şi nu am terminat încă de selecţionat comentariile. Este ora 00.08. Mai durează câteva minute.

L.E. Frate, nu sunteti normali la cap! Îmi pare rău, dar mi-am supraestimat forțele, pur și simplu nu mă pot hotărî ce comentarii să aleg, pentru că multe dintre ele sunt DEMENȚIALE. Așa că le voi selecta pe cele care îmi plac cel mai mult (probabil vreo 20-30) și o să trag la sorți dintre ele. Dar, ca să fie treaba corect făcută, vă anunț la miezul nopții care sunt numele celor care intră la tragerea la sorți. Băbăiatule, ce mi-ați făcut!

Acum în al doişpelea ceas. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

Şi acum, repede de tot, că nu avem timp deloc. După cum ştiţi, mâine seară concertează Robbie Williams la Bucureşti. Vine omul să v-o cânte pe-aia cu “Let me entertain you” şi, din câte am înţeles, nu zice rău deloc. Iar doi dintre voi vor vedea asta pe viu, pentru că am de dat două invitaţii. Continuarea

2,596 cititori

Vara asta plec în tabără

Iete că n-am apucat bine să scriu azi cum mi-am ucis copilăria şi s-a găsit cineva să profite de proaspătul meu statut de moşneag decrepit adult responsabil. Cică “hai mă, nu te înscrii la Social Media Summer Camp, la Pârâul Rece? Că o să fie cool”.

De parcă eu nu mi-am dat seama instant că o să particip pe post de supraveghetor. Ştiţi voi, adică “dom’ pedagog”, tipul ăla responsbil cu stricatul bunei-dispoziţii, acritura aia imposibilă care zbiară când ţi-e lumea mai dragă:

Mariciule, ce-ai în sticla aia??? Continuarea

3,399 cititori

Mobifest 2015

Sunt un tip conservator. De fapt, cred că trebuie să reformulez: sunt mamăl şi tatăl conservatorismului. Foarte greu schimb chestii la mine şi asta numai dupa ce mă câcâi şi mă mocai de mai bine mă lipsesc. Cu toate astea, sunt surprins să constat că şmecheria asta cu bloggingul mă obligă să învăţ sau să descopăr lucruri noi şi, culmea-culmilor, să-mi mai şi placă. Ptiu, drace!

De ce vă spun toate astea? Pentru că ieri am fost la Mobifest 2015, un eveniment organizat de Evensys, dedicat tehnologiei mobile, mai precis aplicaţiilor pentru mobil. Şi m-am dus ferm convins că voi adormi după douăzeci de minute, însă cu speranţa nemărturisită că mă vor da afară din sală, dar fără prea mare tam-tam, când o să încep să sforăi. Ei bine, n-aş fi crezut că o să vă spun asta, nu numai că mi-a plăcut, dar mi-a părut rău când s-a terminat. N-am reușit să mă plictisesc nici măcar un minut.   Continuarea

2,027 cititori

Back in 1955

De la începutul săptamânii ăsteia, dacă arunci o privire în frigiderul meu, rămâi cu impresia că am două mătuşi internate la Colţea si trebuie să mă duc în vizită, după operaţie, la ele. Mere, banane, iaurt şi nişte salată. Papa d-aia bună, de ţi se strepezesc dinţii doar când te gândeşti la ea. Dar, na, dacă tot mi-am propus să ajung la dimensiuni de fotomodel, nu mai am încotro.

Doar că joia asta care a trecut, am primit o invitaţie la McDonald’s. Bă eşti nebun, aveam o bănuială că ăştia nu mă invitau să degustăm o salată de rucola, cu baby carrot şi năut. Mai mult ca sigur e cu haleală. Şi a fost. Continuarea

1,004 cititori

Castigatorii concursului beeracademy

L.E. Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, cei de la beeracademy m-au anuntat ca berea o sa plece catre voi azi. Sper sa va bucurati de gust.

 

La miezul noptii care tocmai a trecut, am “tras” castigatorii primului concurs organizat pe acest blog, in colaborare cu cei de la beeracademy.

Ii vedeti aici:

mihai_vasilescu_castigatori

Sper sa se bucure de gust.

Pentru certificarea autenticitătii tragerii la sorti, puteti da click aici.

Va mai astept.

P.S. Castigatorii sunt rugati sa-mi trimita cate un email cu numele real/intreg si adresa unde vor sa le fie livrata berea, la mihaivasilescublog@gmail.com

5,665 cititori

Bă, eu sunt zgârcit

L.E. Castigatorii concursului sunt: Angela, R. si chirico77. Pentru mai multe detalii, ii rog sa intre aici.

 

Dar azi am de gand sa va fac cinste cu niste bere. Fara niciun motiv special, doar asa pentru ca sunteti ai mei si pentru ca sunteti frumosi si destepti/dragute si inteligente. Mama, ce politic am dat-o aici. 🙂

Am descoperit un site mega-tare care vinde niste sortimente de bere, despre care eu doar citisem pana acum. Serios, am in cap romanele politiste ale adolescentei. Mai stiti cum era? In plina desfasurare de evenimente, eroul principal in loc sa mai casapeasca pe cate unul din aia rai, gasea de cuviinta sa intre intr-un pub si sa comande: „Sefu’, arunca si la baiatul o O’Hara”. Pe care o primea rece ca gheata, o dadea peste cap, se stergea pe frunte de sudoare (nu stiu cum naiba, dar mereu era foarte cald) si o lua din loc sa-l lichideze pe „bossul la gangsteri”. Iar chestia asta se repeta in mai toate romanele cu detectivi din colectia „Aventura”, doar tara si numele berii erau altele.

Continuarea