5,268 cititori

Cum îți poți face copilul să citească

Nu știu dacă voi mai aveți flash-uri din copilărie, dar eu am constant. Serios, am momente când pot să-mi amintesc în cel mai mic detaliu chestii care s-au întâmplat la grădiniță sau în clasele unu-patru. Și când zic “în cel mai mic detaliu”, apăi pot să-mi amintesc cu precizie și cu ce erau încălțați cei din jur.

Uite, prima carte pe care-am citit-o în viața asta a fost “Pinocchio”. Chestie care s-a întâmplat în clasa întâi și care m-a făcut să mă cert îngrozitor cu colegul de bancă pe motiv că omul nu credea c-am putut să citesc o carte. Pe undeva, în matrice absolută, avea dreptate. Cum adică să citești o carte când noi încă nu învățasem toate literele? Well, ce nu știa el era că distinsa mea mamă n-avusese de lucru și mă învățase literele cu mult înainte să purced pe primul meu drum catre Școala Generală numărul 2. Până la urmă ne-am împăcat, dar nu m-a crezut niciodată c-am citit cartea aia. Continuarea

5,819 cititori

Cea mai mișto absență ever!

LATER EDIT

Doamnelor și domnilor, avem un câștigător în persoana comentatorului care poartă numele de Ionuț. Și nu, nu este Ionuț al nostru care comentează și mai și scrie pe-aici. Îl rog pe câștigător să-mi trimită un email pe adresa de la “Contact” pentru a stabili cum intră în posesia televizorului Sony. Vouă, celorlalți, vă mulțumesc și vă zic să nu fiți triști că vine el și rândul vostru. 

Când eram mai mititel, cel mai mare vis al meu era să stau să mă uit la televizor și cineva să mă plătească pentru asta. Serios, mi se părea combinația ideală. Mă rog, cu o singură condiție: să mă lase să mă uit la ce vreau eu, nu să-mi impună ei ce să văd. Well, au trecut anii și n-am reușit să găsesc niciun angajator dispus să-mi împlinească și mie acest vis modest. Chestie care mă face să mai intru în depresie din când în când, dar îmi revin repede. Continuarea

4,679 cititori

De frig poa’ să fie cât de cald

O să vă fac o mărturisire. Eu sunt cea mai friguroasă persoană din Univers. Dacă mai există și alte Universuri, paralele, puteți să le luați în considerare și p-alea. Orice temperatură sub 20 de grade Celsius îmi dă frisoane. La mare intru în apă doar dacă are peste 23 de grade și chiar și-așa mă cam strâmb. Temperatura ideală, cea la care mă simt absolut minunat, nu mi se clintește nici măcar un mușchi pe față, este 27,5 grade. Iar de transpirat încep să transpir după 33 de grade. La umbră. Ce să mai, pe scurt, sunt coșmarul oricărui iubitor de frig.

Continuarea

5,273 cititori

De ce e bine să ai scula ta

Pe la începutul anilor 2000 lucram în asigurări. De viață. Lucru care n-ar fi fost neapărat cel mai rău din lume dacă românul n-ar avea concepția aia cu “mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, încercați la alții”. Așa că într-o țară de curajoși, în care nimănui nu-i e frică de moarte, vânzătorii de asigurări au fost nevoiți să se replieze și să vândă… fum. Mai precis, niște iluzii. Practic le băgam sub nas oamenilor modalități de economisire a banilor pe termen lung. Mă rog, detalii plictisitoare care nu vă interesează.

Continuarea

3,879 cititori

Habar nu aveam că optimismul se poate dona

Sunt extrem de sensibil la două chestii de pe lumea asta: la copii și la animale. Nu suport, mi se strânge toată carnea pe mine dacă-i văd sau le văd suferind. Mă afectează atât de tare încât, pentru o bună bucată de vreme, nu mai sunt în stare să gândesc sau să fac nimic. De-aia mi se pare foarte tare ce-am descoperit undeva pe la începutul săptămânii ăsteia. Continuarea

5,946 cititori

Un aspirator numit dorință

Cred că prin clasa a opta eram. De fapt, nu cred, sigur într-a opta eram când am fost în excursie la Turnu Severin. Cică să vedem Hidrocentrala de la Porţile de Fier. Aiurea, toată lumea mergea pentru piața unde veneau sârbii. Acu’, poate voi nu știți, dar pe vremea aialaltă, când pe-aici nu se mai găsea aproape nimic, la sârbi era așa ca un fel de rai. Rai din care se milostiveau să ne mai vândă și nouă ce le prisosea. Hidrocentrala am văzut-o doar când am trecut cu autocarul pe lângă ea. Evident, nu s-a sinchisit nimeni să oprească.

Continuarea

6,465 cititori

Horoscopul după seriale și înghețată

Astrologii din Madagascar au dat publicității zilele acestea cel mai așteptat horosocop al anului: la ce seriale te uiți și ce tipuri de înghețată preferi, în funcție de zodie. A venit la fix, pe canicula asta.

Berbec

Hotărât și tenace, nativul din zodia berbec nu lasă nimic la voia întâmplării. Cu atât mai mult un lucru atât de important ca serialul lui de fiecare seară. Motiv pentru care îi ia minim doi ani să se hotărască la ce vrea să se uite. După care o ia de la capăt. În timpul ăsta vizionează zeci de promo-uri și trailere, consumând cantități impresionante de înghețată cu cireșe amare sau alune de pădure.

Continuarea

2,710 cititori

Luați de mergeți să vă distrați

LATER EDIT

Rien ne va plus! Avem un câștigător. Mă rog, de fapt o câștigătoare (oare de ce femeile au întotdeauna mai mult noroc?): Alexandra Ioana Constantin

O rog să mă contacteze urgentissim pe adresa de email de la Contact ca să vedem cum intră în posesia invitației duble. 

……………………………………………………..

Treaba stă așa. Azi-noapte am ajuns și târziu și rupt de oboseală. Mai voiam io să vă povestesc niște chestii, dar le-am amânat și m-am băgat să dorm că leșinam de somn.

Daaar, pentru că nu puteam să vă las așa fără activitate azi (vedeți ce grijă am de voi?), am zis să vă anunț că am de dat o invitație dublă la Electric Castle. O vreți? Îmi lăsați un comentariu din care să reiasă că aveți cu cine merge până la Bonțida dacă e s-o câștigați. Mai precis, îmi spuneți pe cine ați lua cu voi acolo. Joi seara trag la sorţi. A, și n-ar fi rău să comentaţi folosind o adresă de e-mail reală și activă ca să am unde sa vă scriu “vezi, bă, c-ai câștigat”.

Gata, ne auzim mâine. Acum mă duc să leșin.

P.S. Dacă nu sunteți din București îmi spuneți cu ce curier vreți să vi le trimit și plătiți voi transportul, ca să n-avem vorbe.

mihai_vasilescu_electric_castle

sursa foto

4,873 cititori

Cum e cu socoteală de-acasă

Prin anul doi de facultate, unul dintre amicii mei, vâlcean și coleg de suferință studențească la Capitală, a hotărât că așa nu se mai poate. Că stătea la cămin mai era cum mai era, dar să umble mai mereu cu hainele la limita purtării, devenise absolut inacceptabil. După ce că avea puține, să le mai pună pe el și murdare? Își făcuse omul un adevărat algoritm pentru purtat de mai multe ori același rând de țoale. Tricourile mergeau de două ori (exclus să cumpere vreodată ceva alb), cămășile de trei ori, blugii se spălau doar de Paște și de Crăciun, iar chiloții și șosetele, la miros. Nu știți ce înseamnă “la miros”? E simplu, nu mai iei în considerare factorul aspect și te orientezi numai după proprietățile lor olfactive survenite în urma îmbrăcărilor repetate. Proprietăți care se modificau și ele de la un anotimp la celălalt, evident.

Continuarea

9,208 cititori

Simțiți cum se schimbă vremurile?

Azi o să fiu scurt, foarte scurt.

Treaba stă așa, în rarele ocazii în care mă agăț de câte una-două beri pe la vreo terasă, Ciuc se află întotdeauna pe lista mea. Pur și simplu e una dintre puținele beri care-mi place. Iar mai nou, pe mine au reușit să mă atingă și cu campania lor, asta cu #LumeaNoua. La modul că mă simt în mod direct vizat de ea, de campanie. De ce? Pai eu chiar trăiesc într-o lume nouă care nu exista pentru mine acum patru ani.

Continuarea

3,911 cititori

O poveste ca oricare alta. Sau nu.

N-am scris eu textul ăsta. Nici nu aveam cum. Și sper să nu fie nevoie vreodată să scriu ceva asemănător. Atât mai vreau să spun, domnul care l-a scris are 77 de ani. M-aș bucura să pot scrie și eu la fel la aceeași vârstă. 

Am aflat că sufăr de boala Parkinson în 2007, după o zi foarte obositoare la serviciu. Am ajuns la Spitalul Universitar unde am fost diagnosticat pe loc și am primit un tratament. Boala a evoluat, cred că la început pe fond emoțional, după ce a decedat mama și apoi soția, iar copii au plecat în străinătate. Continuarea