Nu știu cum procedați voi, dar eu, de fiecare dată când nu sunt convins că-mi doresc neapărat să cumpăr un lucru sau dacă am dubii vizavi de cât de util îmi va fi, aplic o metodă în urma căreia aflu exact cum stau cu dorința sau cu utilitatea: amân câteva zile să-mi cumpăr lucrul respectiv.

Dacă și după intervalul ăsta de timp mi-l mai doresc, înseamnă că chiar îmi trebuie și purced la achiziționarea lui. Dar ce să vezi, asta se întâmplă mult mai rar decât aș fi crezut. Ultimul exemplu de genul ăsta, care este sută la sută real, este cu televizorul din dormitor. Deși acum am în dormitor un smart tv de dimensiuni mai mult decât ok, deși teoretic nu prea aș avea ce să-i reproșez, mi s-a pus mie pata pe el într-o seară. Pentru că e o generație mai veche de smart, cu un sistem de operare depășit, a devenit destul de lent. Mă rog, nu știu dacă a devenit sau așa a fost dintotdeauna, cert este că e mult mai lent decât cel din living.

Ei, într-o seară m-am enervat îngrozitor, mi-am zis că nu mai suport să-l văd cât stă să se gândească până execută comanda, și-am pus mâna pe telefon să-mi comand televizor nou. Nu glumesc absolut deloc.

Marele meu noroc a fost că nu era Mara acasă și nu m-am putut decide singur pe care să-l iau. Așa c-am amânat pe a doua zi, când era și ea acasă, că doar nu ardea nimic. Doar că a doua zi nu mai eram nervos absolut deloc, mi se fâlfâia glorios de lentoarea tv-ului din dormitor, prin urmare mi-am făcut socoteala că stau mai bine la mine în cont cei 3500 de lei care erau bugetul pe care mi-l propusesem.

Așa să face că am si la ora asta același tv în dormitor și nici nu mă mai gândesc să-l schimb până nu s-o strica sau până n-o să fie complet depășit. Până la urmă, cât mă uit eu la tv în dormitor?

Dar testul suprem, în ceea ce privește shopping-ul la impuls, îl dau în perioadele de Black Friday sau alte reduceri masive. Pentru că atunci nu mai am la dispoziție cele câteva zile în care să analizez pro sau contra. Prin urmare, mi-am creat un mecanism de auto-conservare care mă ajută să iau decizia. Îmi iau câteva minute să analizez la rece câte dintre obiectele cumpărate, cu alte ocazii similare, s-au dovedit cu adevărat utile? Pe câte dintre ele le-am utilizat în mod curent? Sau, cea mai importantă întrebare, câte dintre ele mai folosesc în momentul de față?

Răspunsurile la toate aceste întrebări mă ajută de fiecare dată să iau decizia corectă. Cu o singură condiție: să-mi răspund sincer la ele. În majoritatea cazurilor răspunsul este în favoarea banilor din cont și în defavoarea reducerilor masive. Pentru că, dacă ești sincer cu tine însuți, o să-ți aduci aminte imediat că tableta aia pe care ai luat-o la preț beton nici nu mai știi pe unde e prin casă. Că n-aveai nevoie de încă un smartwatch sau că nu te-ai apucat nici acum de lecțiile de chitară. Iar chitara luată la mega-preț te încurcă de fiecare dată când vrei să mai pui ceva pe dulap.

Cam de-asta mi-am impus să nu mai cumpăr niciodată la impuls. Pentru că faza asta cu shopping-ul impulsiv este foarte des întâlnită. Extrem de mulți oameni își cumpără lucruri de care nu au neapărată nevoie doar pentru că sunt la reducere. Ce, nu vi s-a întâmplat niciodată să vă luați chestii de pe site-uri care au reduceri mari, doar pentru că puteați? Sau, dacă nu de pe site-uri, din magazine fizice? Intri, vezi că nu știu ce lucru are o reducere babană și, jbam, ți l-ai luat, deși puteai să trăiești liniștit si fără respectivul obiect.

Dar cel mai grav este că există foarte mulți oameni care fac credite, care efectiv se îndatorează, doar pentru că au văzut ceva mișto la reduceri. Că le trebuie, că nu le trebuie, cine mai stă să analizeze? Fac credit, își cumpără chestii doar pentru că sunt reduse masiv, și mai văd ei după cum achită ratele. Când e vorba să epatezi vecinii cu telefonul tău cel nou, nu mai ții cont de amănunte din astea.

Concluzia este că lucrurile n-ar trebui să stea deloc așa. Ar trebui să dăm dovadă de responsabilitate și să nu cumpărăm niciodată nimic la impuls, de fiecare dată ar trebui să analizăm serios dacă chiar avem nevoie de lucrul pe care tocmai vrem să cheltuim niște bani. Mai ales dacă nici nu avem respectivii bani, prin urmare ar trebui să-i împrumutăm, în contextul vremurilor grele care se anunță.

Ei bine, acum există un instrument cu ajutorul căruia oricine poate face un exercițiu extrem de simplu care ne va ajuta să vedem și din altă perspectivă cumpărăturile pe care vrem să le facem. Este vorba despre Testul Chibzuinței, cel care, evident, n-o să hotărască în locul vostru ce să vă cumpărați sau nu, doar vă va ajuta să luați mai responsabil decizia, oricare ar fi ea.

Articolul de azi este scris în parteneriat cu Provident, cei care nu susțin doar creditarea responsabilă, ci, după cum vedeți, încurajează și modul în care ar trebui să facem doar cumpărături responsabile, în cunoștință de cauză. Iar Testul Chibzuinței exact asta face, te ajută să iei decizia, ca parte din campania Provident pentru cumpărături responsabile.

Indiferent dacă vreți să faceți sau nu testul acum (sunt doar cinci întrebări mari și late), vă recomand să vi-l salvați pe undeva pe unde puteți să-l găsiți rapid atunci când vreți să vă cumpărați ceva ce nu vă e de strictă și stringentă necesitate. Cine știe, poate mai salvați niște bani cu ajutorul lui.

În încheiere, o să vă rog să-mi ziceți și mie dacă v-ați cumpărat vreodată lucruri pe care le-ați folosit foarte rar spre deloc. Nu contează cu ce ocazie și cu ce motiv le-ați luat, cert e că s-au dovedit la fel de utile ca un slip la Polul Nord.

Încep eu. Am doua obiecte în casă, luate la super-prețuri, pe care nu le-am folosit niciodată: o boxă șmecheră cu bluetooth și un cântar inteligent. Boxa n-o folosesc, că nu am unde și când (oricum, mai am vreo patru, p-asta o luasem doar pentru că era mai șmecheră decât tot ce aveam).

Iar cântarul nu-l folosesc pentru că, să vezi ce, e mult prea inteligent pentru nevoie mele, prin urmare îl utilizez la greu p-ăla vechi care nu are un IQ atât de ridicat. Iar astea două sunt doar ce mi-am adus aminte la prima strigare, sunt convins că dacă mă bag prin sertare și dulapuri, mai găsesc o grămadă. Acu’ hai să vă aud pe voi.

sursa foto: freepik.com