6,272 cititori

Suntem la fel de înapoiați ca acum 80 de ani

Deși pare o chestie din altă lume și din alte veacuri, să știți că în spațiul carpato-danubiano-pontic încă mai există cetățeni care au prins pe viu vremurile când femeile nu aveau drept de vot. Sau, mai bine zis, când nu aveau niciun drept. Ia fiți atenți aici:

Continuarea

6,075 cititori

De multe ori e prea târziu

Pentru că suntem prinși cu ale noastre, pentru că n-avem timp, pentru că lăsăm viața să ne alerge, în loc s-o alergăm noi pe ea, pentru că de multe ori ne ignorăm și pe noi înșine, pentru toate astea la un loc, ni se poate întâmpla ca de multe ori să ignorăm semnalele venite de la cei din jurul nostru, iar atunci când în sfârșit îi băgăm în seamă, să fie prea târziu.

Cel mai recent exemplu pe care îl am e legat de mama. Mama care a căzut acum aproape trei luni și și-a rupt mâna. Nu mă întrebați cum s-a întâmplat, nu știe nici ea prea bine. Mergea spre casă, a călcat aiurea pe-o bordură și aia a fost. S-a trezit pe jos, cu mâna stângă frântă ca o creangă uscată.

Continuarea

7,265 cititori

Hai să facem o chestie tare

Hai să facem ceva ce va fi în premieră pe acest blog și nu numai (cred, mi-e lene să caut). Se dă videoul de mai jos. Video la care ați putea să vă uitați cu sonor ca la orice alt video de pe lumea asta. Dar ce farmec ar mai avea? Ce voiam eu să facem e oleacă diferit.

Cum ar fi să vă uitați la el FĂRĂ sonor și să vă imaginați replicile celor trei (Șerban Pavlu, Andrei Aradits și Florin Dumitrescu). N-are niciun fel de importanță dacă replicile sunt conform cu realitatea sau nu. Nu trebuie să vă imaginați pentru tot videoul, ajung câteva cadre, doar să specificați minutul. Dacă iese ceva mișto, vă dau cuvântul meu că le trimit celor de Lidl și-i rog să schimbe scriptul videoului). Uite, încep eu. Continuarea

3,821 cititori

Tu cum măsori succesul?

“Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fară să îți pierzi entuziasmul”. Nu știu ce să zic, dar eu, personal, nu prea sunt de acord cu aceste cuvinte înțelepte rostite de domnul Churchill. Dacă ajungi să contabilizezi eșecurile în speranța că odată și odată tot va veni succesul, nu cred că lucrurile stau tocmai grozav. Pe mine, personal, eșecurile mă demotivează și-mi trebuie un impuls foarte puternic ca să mă mai apuc de o treabă unde deja am dat chix.

Pentru că n-am răbdare. Vreau ca lucrurile să se întâmple atunci, imediat, ieri, dacă se poate. De zeci de ori am plătit în plus pentru câte un lucru pe care mi-l doream tare de tot și-l comandam de la cei care-l aveau pe stoc, chiar dacă era semnificativ mai scump decât dacă aș fi așteptat o săptămână-două să intre pe stoc la un furnizor mai ieftin.

Continuarea

5,953 cititori

Voios curierul livra

Dacă stai să citesți pe net poveștile despre curieri te iei cu mâinile de cap. Ai putea să juri că nicio comandă din țara asta nu e livrată corect și la timp. Cu toate astea, un calcul matematic elementar ar trebui să demonstreze că lucrurile stau exact invers. Gen, procentul de livrări cu probleme e mult în defavoarea celor fără de cusur.

Am stat să mă gândesc care a fost ultima mea experiență urâtă vizavi de vreun curier care să nu-și fi făcut treaba și pur și simplu nu mi-am adus aminte. Și sunt un cetătean care primește diverse chestii minim o dată pe săptămână. Well, cel puțin în ultimii doi ani, nu-mi amintesc de vreo livrare la care să simt nevoia să pun mâna pe taste și să încep să mă plâng. Oamenii veneau ceas, lăsau ce-aveau de livrat și se cărau în treaba lor. Continuarea

5,271 cititori

Țara în care o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Probabil mulți dintre voi v-ați prins că din când în când mai public pe-aici câte un text advertorial. Nu de alta, dar trebuie să mănânce și gura mea măcar de două ori pe săptămână (în săptămânile bune). Sau să plătesc hostingul. Sau să, sau să. Nevermind, că nu despre asta povestesc azi.

Ei bine, treaba e că uneori, răsfoind interneții, mai dau peste campanii pentru cazuri sociale sau pentru copii sau peste câte-o campanie cum e asta pe care o fac acum BGS și Avon și-atunci n-am nevoie de niciun ban. Pur și simplu încerc să fac un pustiu de bine dacă tot pot.

Continuarea

5,657 cititori

Hai să vă zic una mișto

Prin vară așa dădusem o fugă la maică-mea la Vâlcea  (nu de alta, dar se simțea de la București niscaiva miros de salată de vinete, cu roșii și telemea d-aia grasă de bivoliță). Intuisem bine, fix de la mama se simțea. Mă rog, făcuse și cartofi prăjiți, dar ăia sunt ca banii, n-au miros.

După ce-am băgat în fizic până nu mă mai puteam mișca fără să mă sprijin de pereți, hai la cumpărături să-și ia chestii pe care nu le poate căra singură. Mergem, punem în coș, hai la casă să plătim. Iar acolo, din obișnuiță, am scos cardul și beep-beep, aia fost. În mașină, femeia dă să-mi plătească, iar io îi zic să-și vadă de treabă că, pe lângă că nu-mi trebuie banii ei, nici nu umblu cu cash la mine. La care face ochii mari:

– Cum adică nu umbli cu cash la tine? NICIODATĂ?!

Continuarea

8,738 cititori

Simțiți cum se schimbă vremurile?

Azi o să fiu scurt, foarte scurt.

Treaba stă așa, în rarele ocazii în care mă agăț de câte una-două beri pe la vreo terasă, Ciuc se află întotdeauna pe lista mea. Pur și simplu e una dintre puținele beri care-mi place. Iar mai nou, pe mine au reușit să mă atingă și cu campania lor, asta cu #LumeaNoua. La modul că mă simt în mod direct vizat de ea, de campanie. De ce? Pai eu chiar trăiesc într-o lume nouă care nu exista pentru mine acum patru ani.

Continuarea

2,800 cititori

Angajatul surpriză ”lovește” și te scoate din pepeni

Numai cine n-a lucrat într-o firmă care are și depozit de marfă nu știe că “băietii de la depozit” sunt o specie aparte, sunt o lume în sine, sunt niște tipi care, de cele mai mult ori, sunt extrem de greu de surprins. Nu de alta, dar oamenii au văzut multe la viața lor.

Ei bine, tocmai de-asta zic că e mega-tare ideea celor de la Lidl pe care o s-o vedeți în video-ul de mai jos. Fiți atenți aici ce le-a dat prin cap. L-au adus pe Micutzu, frate. Dar nu așa, pe bune, că era prea simplu. L-au deghizat și l-au “angajat” la ei la depozit. Ce-a urmat? Omu’ le vinde blugi “de furat”, face scandal că nu e lăsat să fumeze în interior și e trimis afară, plus alte chestii d-astea “finuțe”. Și le face pâna ce unul dintre șefii de la depozit are o criză de râs nervos. Serios, uitați-vă, că nu ma apuc să vă povestesc tot. Ar fi ca și cum aș da spoilere dintr-un film la care nu vreți să stiți ce se întâmplă pâna nu ajungeti la cinema. Continuarea

4,313 cititori

România devine modernă doar dacă o ajutăm și noi

Acum ceva ani, m-am trezit cu un telefon de la vară-mea, cea care a avut neinspirata alegere de a se retrage pe plaiurile unchiului Sam. “Vezi, zice, că vine un prieten de-al meu american până în România și te rog să-l aștepți la aeroport”. M-am dus, ce să fac, doar nu era să se certe cu omul din cauza mea. L-am recuperat pe yankeu, prilej cu care am aflat și de ce venea în România. Tipul, un soi de hipster american, voia musai niște țesături cu motive populare românești și venise să le ia direct de la sursă. Aflase el despre  o bătrânică, iscusită și talentată, învățată cu comerțul ăsta de tip nou, hipsteresc. Ce să mai, afacere de neratat. Mă rog, dar nu despre asta voiam să vorbesc. Continuarea