4,949 cititori

Voința la români

Duminică. Seara târziu, cuprins de remușcări adânci în fața unei farfurii mari cu cartofi prăjiți, cu o bere aburită într-o mână și c-un platou cu cinșpe mici în cealaltă: De mâine mă apuc de sală/intru la regim/mă las de fumat (orice altceva care ar presupune o brumă de voință). Apoi, satisfăcut de decizia luată își va aprinde o țigară, în timp ce mai cere o porție de cartofi. Dacă tot e ultima.

Luni. Ăăă… cât e ceasul? Iisuse, iar am întârziat la muncă. Nu se poate, nu tocmai azi când trebuie să mă apuc de sală/intru la regim/mă las de fumat (orice altceva care ar presupune o brumă de voință). Morții mă-sii, știi ce, las’că mă apuc de mâine.

Continuarea

5,853 cititori

Cum să slăbești 45 kg fără diete și gimnastică, fraierule!

Pur și simplu nu înțeleg cum de nu face nimeni nimic împotriva mizeriilor de genul ăsta. Într-o Românie în care adepţii teoriei conspirației zbiară ca din gură de șarpe că big pharma e un complot sinistru care vrea să ne omoare, într-o societate în care se apelează la protecția consumatorului doar pentru că erau strugurii murdari pe raft la mega, în plină era a hipsterilor devoratori de produse bio și naturale, nu înțeleg cum nimeni nu face nimic să-i decredibilizeze pe jegoșii care promovează și vând așa ceva.

Continuarea

4,326 cititori

Unde greșesc cei care țin “dietă” pentru slăbit

Există două greșeli mari pe care le fac frecvent cei care se hotărăsc să țină dietă sau regim, spuneți-i cum vreți.

Prima, cea mai “mică” dintre ele. Te apuci de slăbit. Sub ce formă vrei tu, pentru că oricum ai proceda și orice dietă ai adopta, tot îți trebuie un munte de voință. Apoi începi să te lupți cu foamea zi de zi, ceas de ceas, minut de minut. Dar, sa vezi ce, din când în când muntele ăla de voință se duce naibii, dispare, nici el nu știe unde. Cert e că se transformă într-o bobiță mică de nisip pe care n-o mai vezi. Și asta  se întâmplă pe fondul întrebării “cum adică, eu chiar n-o să mai mănânc niciodată ce-mi place?”. Moment în care cedezi, îti bagi pula în orice dietă de pe lumea asta și faci haos gastronomic. Bagi în tine tot ce-ți cade sub ochi și ai la indemână, bagi cantități industriale, bagi parcă de frica morții. Și te mai oprești abia când simți că dacă mai iei o singură gură de mâncare explodezi la propriu, te desfaci în bucăți.

Continuarea

13,544 cititori

Prostii pentru prostit proștii

Știu ce înseamnă disperarea și momentele în care ești dispus să încerci aproape orice, doar-doar ajungi mai repede la rezultatul așteptat care pare din ce în ce mai îndepărtat. Știu, da, și am făcut și eu multe tâmpenii în viața asta din cauza nerăbdării sau lenei. Dar să fiu atât de idiot încât să cred că pot să beau două lingurițe de maglavais și să slăbesc câte nouă-1o kilograme, asta chiar n-am apucat să fac. Continuarea

3,665 cititori

Nu-s pe aici, dar mă întorc iute

După cum ați observat, trag chiulul de pe blog zilele astea, nici măcar la comentarii n-am apucat să răspund. Deși, la vreo câteva de ieri, am râs cu zgomot când le-am citit. Nasol a fost doar că asta s-a întâmplat spre dimineață, când am ajuns acasă. Da’ să știți că am motive întemeiate, nu absentez nemotivat. Continuarea

318,483 cititori

Ce nu vor să înțeleagă grasele!

LATER EDIT. Ca să fie mai limpede ce-am vrut să spun.

Mi s-a luat de acest subiect și cred/sper că este ultima oară când mai scriu despre asta. Dar o s-o fac ca la carte, pe puncte, cu alineat de la capăt de rând. Și o să zic acum, o dată pentru totdeauna, ce nu înțeleg toate fetele și femeile astea care-și plimbă șuncile de colo, colo, promovând așa zis-ul principiu: “cine mă place, mă place așa cum sunt”.
Continuarea

10,865 cititori

Femeile, între ele, pe înțelesul tuturor

Voi ați asistat vreodată la modul în care se uită una la cealată două femei care sunt nevoite să interacționeze din senin? Se transformă în scannere umane, frate. În doar o fracțiune de secundă pot să identifice precis producătorul hainelor pe care le poartă “rivala”, să aproximeze la nivel de câțiva bani prețul acelorași țoale, să simtă dacă are chiloții rupți pe ea, să deducă dacă umblă cu oja de la picioare sărită sau câte zile au trecut de când s-a epilat inghinal ultima oară. Repet, toate astea într-o perioadă de timp egală cu un fluturat de pleoape, în vreme ce pe fețe afișează niște zâmbete aproape îngerești. Continuarea

14,579 cititori

Nu mă las până nu elucidez acest mister

Alaltăieri seară am stat de vorbă cu o prietenă care a reușit să dea jos câteva kilograme bune de tot. Nu știu câte, că mi-a fost jenă s-o întreb. Cert este că arăta total transformată și fără să vreau am gândit niște chestii la adresa ei, d-alea cum obișnuiesc bărbații când văd o tipă care arată bine. Lucru care nu s-ar fi întâmplat înainte să se apuce de slăbit. Mda, o să mă înjure dacă citește asta, dar ce să fac dacă așa stau lucrurile. Continuarea

10,863 cititori

Sfântă ipocrizie!

Vreau să vă întreb ceva, dar mi-aş dori tare mult să-mi răspundeţi sincer. Care dintre voi ar accepta sfaturi legate de “beauty” de la una dintre cele doua frumuseţi deosebite din poza de mai jos? Nu de alta, dar ambele sunt mândre posesoare de bloguri de “beauty”.

mihai_vasilescu_blog_grase

Frate, las-o în plm de şmecherie! Ok, am înţeles că m-aţi criticat atunci când mă luam de grase, aşa din senin, doar pe motivul că nu-mi plac mie halitoarele de shaorma. Dar aşa ceva? Pe bune, mi se pare că trebuie să fii complet lipsit de simţul ridicolului ca să arăţi ca un caşalot euşat, dar să-ti faci “blog de beauty”. Şi vorbesc foarte serios, aveţi (aici şi aici) ambele bloguri ale cetaceelor cu pricina.

Continuarea

3,795 cititori

Sunt momente în viaţă, când simţi că n-ai trăit degeaba

Iar acesta este unul dintre ele. Ceea ce o să citiţi mai jos este un email, pe care mi l-a trimis un cititor vinerea trecută. Nu am editat absolut nimic, nici măcar diacritice nu am pus, în ideea de a păstra mesajul exact cu forma şi conţinutul original. Am cerut doar permisiunea să-l public şi să folosesc numele real al expeditorului.  

Continuarea

6,448 cititori

M-am apucat de slăbit

Începând de azi (de ieri, de fapt) fratele vostru a demarat operaţiunea „slim în patruşcinci de zile”. De ce? Pen’că m-am îngrăşat ca un porc. Mai am puţin şi grohăi. Când mă îmbrăcăm să plec la Social Media Summit, am vrut să iau pe mine o pereche de blugi, pe care-i păstram „de buni” (nu-mi găseam treningul pentru mers la nunţi, aşa că mi-am zis să scot blugii „ăia mişto”). Nu-i mai îmbrăcasem de ceva vreme, da’ nu mă aşteptam sub nicio formă să nu-mi mai vină. Da, ok, am putut să-i trag pe mine, dar arătam in ei ca un balerin obez. Dacă treceam îmbrăcat aşa pe lângă Parcul Operei, sigur mă interpelau băieţii veseli cu „păpuşă esti singurică?”. Şi obligatoriu frângeam căteva inimi de împingător de lut la deal.
Continuarea