Hai să vă spun o chestie tare. În zilele în care am fost la Paris n-am mai ținut cont de nicio dietă. Câtă vreme voi fi sănătos, slavă Bărbosului, nu voi ține niciodată diete în vacanță.

Păi mie îmi place să mănânc, mâncarea face parte din ființa mea, cum să mă duc la Paris (sau în orice alt loc din lumea asta) și să nu mănânc orice îmi face cu ochiul? Pentru mine mâncarea este o componentă principală a modului în care înțeleg să fac turism. Punct.

Doar că, evident, treaba asta vine și cu repercusiuni sub formă de kilograme în plus. Unde mai pui că, după ce ne-am întors, încă două zile n-am mai avut niciun fel de restricție, pentru c-a fost ziua de naștere a fetelor, prin urmare s-a sărbătorit cum se cuvine.

Rezultatul? În șase zile fără nicio restricție alimentară și băgat în mine ce-am poftit, la orice oră din zi și din noapte, am luat în greutate 3,90 kilograme. Da, da, m-am cântărit în dimineața dinaintea plecării, m-am cântărit și în ziua în care m-am reapucat de programul de slăbit.

Probabil că fără cei peste 20.000 de pași pe zi, de la Paris, rezultatul ar fi fost și mai dezastruos.

Stați așa, că acum urmează partea șmecheră. A trecut Parisul, s-a dus și ziua fetelor, m-am reîntors la dietă și alergat. Rezultatul? În șase zile am dat jos exact, dar exact 3,90 kilograme. Fix cât pusesem pe mine. Ceea ce, prieteni, a avut darul să-mi facă sufletul să cânte de bucurie.

Rugați-vă să ajung mai repede la 87 de kilograme, pentru că atunci și doar atunci voi face publică rețeta care dă rezultatele astea. „Rețetă” care include și o salată inventată de mine. O să-mi ziceți că ce mare lucru e să inventezi o salată, și eu o să vă dau dreptate: nu e mare lucru.

Doar că, vedeți voi, eu urăsc din ficați salatele, pentru mine nu există salata ca fel principal, ci doar ca garnitură la mâncarea adevărată. Salata e ori garnitură, ori furaj. 😊

Uite că ura asta pentru salată m-a dus în poziția în care am inventat una care are două avantaje imense:

Primul. E bună la gust. E atât de bună încât o mănânc cu plăcere, nu pentru că sunt nevoit.

Al doilea. Este sățioasă. Mă ajută enorm să trec peste senzația ca fac foamea, deși o fac.

Dar, din păcate, n-o să vă dezvălui rețeta decât în ziua în care cântarul meu va arăta 87 de kilograme. Am eu un pitic pe creier care nu mă lasă să spun nimic până atunci.

O să mă întrebați de ce-am mai scris textul ăsta, dacă tot nu vreau să dezvălui nimic? Dar am răspunsul pregătit: l-am scris doar pentru că vreau să mă amuz când vor începe specialiștii să-mi explice doct c-o să mor pentru că slăbesc prea mult dintr-o dată. Ei or să-mi explice, iar eu în luna mai voi avea din nou 87 de kilograme. Fiecare cu ale lui, cum s-ar zice.

P.S. Până acum s-au dus 13 kile. Mă rog, 12.40, dar așa rotunjesc io, în sus. 🤭

sursa foto: freepik.com