Articolele de genul ăsta sunt genul de mizerii din cauza cărora vom ajunge să nu mai putem spune lucrurilor pe nume. În plus, cel puțin jumătate, dintre cele 51 de puncte, sunt o insultă la adresa inteligenței oricărei persoane, fie ea grasă sau slabă. Dacă nu mă credeți, luați de citiți.

  1. Învață să faci față cuvântului „gras”. „Noi, persoanele grase, ne intitulăm în multe feluri. Unii preferă „plus size”, „mai mare” „cu forme” sau „o persoană corpolentă”, dar mulți se descriu ca fiind „grași” – și nu este o autoironie.

Să ce? Să învăț să fac față cuvântului „gras”? Adică cineva se referă la el însuși ca fiind „gras” și eu nu pot să duc asta sau cum? Aș putea zice că dimpotrivă.

  1. Dacă cineva se intitulează „gras”, nu te grăbi să-l corectezi. În loc să faci asta, întreabă-te de ce cuvântul ăsta are o conotație negativă pentru tine.

Boss, crede-mă. dacă nu e femeia de lângă mine care pune vestita întrebare capcană „crezi că m-am îngrășat?”, mi se fâlfâie de oricine se intitulează „gras” sau „grasă”. Ba chiar as putea să-i felicit că sunt în stare să spună lucrurilor pe nume. Și nu, cuvântul ăsta nu are nicio conotație negativă pentru mine.

  1. Ia în calcul faptul că nouă chiar s-ar putea să ne placă corpurile noastre. Da, e adevărat. Imaginează-ți una ca asta.

Aham. De-aia ai scris un articol în 51 de puncte despre chestia asta. Mno, de-aici încolo am început lejer să mă enervez.

  1. Înțelege că dietele nu funcționează și că sunt produsul malefic al capitalismului și al umilirii sistematice. Peste 95% dintre oamenii care pierd în greutate cu ajutorul dietelor revin la greutatea inițială în decurs de cinci ani. Dacă dietele ar funcționa, industria asta n-ar mai fi sustenabilă din punct de vedere financiar.

Asta e prima mizerie abjectă din acest articol. Înțelgeți? Dietele nu funcționează. Și asta mi-o spune și MIE care am, în plm, cu 50 de kilograme mai puțin, de peste 10 ani. Nu, boss, nu despre diete este vorba, ele funcționează foarte bine. Voința este aia care dă rateuri. Dar, știți cum e, întotdeauna altcineva este de vină. În cazul de față, capitalismul și industria dietelor pentru slăbit.

  1. Educă-te despre daunele provocate de diete. Iată versiunea CliffsNotes: produce mult mai multe efecte adverse decât dacă rămâi împăcat și fericit cu greutatea pe care o ai.

Asta e cea mai mare mizerie din articolul ăsta. Dacă nu înțelgeți ce vrea să spună cu adevărat, vă traduc eu: n-are niciun rost să te apuci de slăbit, rămâi așa gras, că e bine, o să fii împăcat și fericit. Gizăs fucking craist!

  1. NU MAI VORBI DESPRE DIETA TA. Dacă vrei să pierzi în greutate, bine, e fix treaba ta. Dar înțelege cât de nociv este pentru noi să auzim constant cât de nedorite și inacceptabile sunt corpurile grase.

Păi și cum rămâne cu punctul 3, boss, cum? Nu pare așea o ușoară contradicție? Adică ție îți place corpul tău, dar nici măcar nu suporți să auzi pe altcineva vorbind despre cum ține dietă. FABULOS!

  1. Mai exact, nu mai vorbi despre dieta ta la masă. Ai nevoie și de ani de zile ca să tai legătura dintre mâncare și sentimentul de rușine. Acesta poate fi declanșat atunci când îi auzi pe oameni vorbind despre mâncăruri „armonioase” „pentru răsfăț” și „interzise”, mai ales când încerci să mănânci.

Uite cum stă treaba, mie nu-mi e deloc rușine când mănânc (bine, mie în general nu mi-e deloc rușine, dar asta e altă discuție). Ah, poate când îmi iau o shaorma cu de toate și mă spoiesc ca un porc pe la bot. În rest, jur că nu mie rușine deloc-deloc. Și nu-mi era nici când eram gras. Pentru că aia-mi doream eu, să mănânc mult, deci de ce să-mi fi fost rușine?

  1. Abține-te de la a da unei persoane grase sfaturi nesolicitate despre pierderea în greutate. Chiar dacă a funcționat pentru tine, chiar dacă crezi că îi ajuți, chiar dacă persoana aia îți este rudă. OPREȘTE-TE.

Cu punctul ăsta sunt de acord. Urăsc sfaturile nesolicitate, indiferent în ce direcție ar fi ele.

  1. Nu te numi gras/ă dacă ești considerat/ă în generat slab/ă sau normal/ă. „Mă simt atât de gras/ă astăzi” nu este același lucru cu a trăi în corpul unei persoane grase în fiecare zi.

Voi vă dați seama că tocmai ni s-a spus cum avem voie să ne simțim și cum nu? Și de la câte kilograme în sus am voie să spun că mă simt gras? Sau cum facem delimitarea asta între persoanele care au voie s-o spună și cele care nu? M-am enervat ca dracu’, de multă vreme n-am citit ceva mai discriminatoriu.

  1. Dacă vrei să complimentezi o persoană grasă pentru hainele pe care le poartă, evită să-i spui că o „avantajează”. Asta înseamnă, „Hainele tale ascund partea aia a corpului tău mai puțin plăcută de către societate”. Spune-le pur și simplu că arată grozav!

Încă o mizerie monumentală, o capodoperă de political corectness complet idiot. Bă, nu, n-arăți grozav, că dacă arătai grozav o știai și tu, nu era nevoie să te mint eu. Mai mult, dacă-ți spun asta, o să-ți fac un rău, nu un bine.

11, 12, 13, 14, 15 – De acord. Nu total, dar mi-e lene să detaliez.

  1. Înțelege că „gras” și „nesănătos” nu sunt același lucru.

Aici mi-a dat blană, după care mi s-a făcut pur și simplu lehamite. Cum să susții o asemenea inepție? Cum și de ce?

  1. Nu mai face comentarii despre greutatea altor oameni sub pretextul că îți pasă de sănătatea lor. Ești doctorul meu? Nu? Atunci opinia ta nu este necesară aici.

Cum era cu nenorocitul ăla de punct 3? Ce-ți pasă ție ce comentez, dacă ție-ți place corpul tău?

  1. Nu pune niciodată, dar niciodată, presiune pe partenerul tău să slăbească. Credința în autonomia fizică a partenerului tău merge până la susținerea lui în alegerile pe care le face despre corpul, forma și mărimea sa.

Sigur că da, nu zice nimeni să pui presiune, dar ai voie să-i spui „iubito, când m-am îndrăgostit de tine aveai cu patrușcinci de kile mai puțin. Crezi, nu pun presiune, dar crezi c-ai putea să faci ceva în sensul ăsta”?

  1. Bla, bla.
  2. Analizează critic informațiile care îți sunt date despre grăsime. Investighează cine distribuie materialul și pune-ți întrebări despre ce ar putea avea de câștigat din asta.

Eu distribui materialul și nu vreau să câștig nimic de pe urma lui. Ce ne facem? Dar nu-ți pierde vremea cu detalii din astea, tu vezi-ți de investigații.

  1. Elimină sintagma „epidemie de obezitate” din vocabularul tău. Demonizarea corpurilor grase este un instrument clasic utilizat de guverne, de tipul găsirea țapului ispășitor. Atunci când vorbesc despre „epidemia de obezitate”, ei folosesc limbaj codat ca să te convingă să dai vina pe comunitățile sărace și pe cele formate din oameni de culoare pentru problemele sociale sistematice (sărăcie, infracționalitate, schimbările climatice). Ești mai deștept de atât.
  2. Educă-te despre cum tratează angajații din sistemul medical pacienții grași. Unul dintre foarte multele exemple este următorul: oamenilor grași le sunt refuzate transplanturile de rinichi dacă nu pierd în greutate, chiar dacă sunt la fel de compatibili cu donatorul ca oamenii slabi. Suntem constant neluați în serios și diagnosticați greșit pentru că doctorii nu pot să treacă peste grăsimea noastră. De multe ori, ne este refuzată asigurarea medicală.

Băi, frate, câtă ipocrizie și nesimțire în cele două puncte de mai sus. Oricine altcineva e de vină, inclusiv guvernele, sistemul medical, masoneria internațională si civilizațiile extraterestre, că sunt ei grași. Oricine altcineva, dar nu ei. Și, da, cum plm să nu-ți fie refuzată asigurarea medicală, dacă tu riști să faci un infarct și când încerci să urci scările la metrou? Alea rulante.

  1. Dacă ești doctor, nu mai prescrie pierderea în greutate ca pe un remediu. Ai depresie? Încearcă să pierzi câteva kilograme. Te înțeapă inima? Începe o dietă. Ți-ai rupt degetul mare de la picior? Încearcă să mai reduci din mâncarea la pachet. Fii serios, e ridicol. Fă-ți treaba mai bine.

Din nou, victimizare și nesimțire fără limite. N-o să-ți recomande niciun doctor să slăbești dacă ți-ai rupt degetul mare de la picior, dar există o grămadă de alte cauze medicale pentru care o să-ți recomande. Și nu pentru că vrea el musai să te umilească, ci pentru că sunt în strânsă legătură cu grăsimea. A, și dacă la ieșirea din cabinet, doctorul îți recomandă să mai slăbești, deși tu te-ai dus acolo pentru o laringită, o face pentru că E DATORIA LUI să-ți spună, în plm.

  1. Corect.
  2. Asigură-te că îi susții pe toți oamenii grași, nu doar pe cei scunzi și grași, pe caucazieni sau pe cei fără dizabilități.
  3. Înțelege că nu există batjocură la adresa persoanelor slabe. Este inacceptabil să-ți bați joc de cineva pentru că este „prea” slab, dar chestia asta provine dintr-un loc foarte diferit de frica față de grăsime. Un corp slab care este dorit de către societate și oameni, în special de femei, este atacat abia atunci când mărimea lui aruncă lumină asupra fetișizării toxice a persoanelor slabe. Cu toate astea, persoanele grase sunt umilite dacă se abat de la o mărime „acceptabilă” și, de cele mai multe ori, sunt disprețuite pentru greutatea lor. „Grijile” astea există și în viețile oamenilor slabi, dar discriminarea îndreptată spre oamenii grași este sistematică, omniprezentă și dăunătoare pentru comunități.

N-am înțeles nimic din astea două puncte. Mno, are și inteligența mea limitele ei.

  1. Înțelege legătura dintre capitalism și frica față de oamenii grași. De exemplu, companiile care profită de pe urma marketingului agresiv pentru alimentele de Crăciun sunt deseori aceleași care vând produse pentru slăbit după Anul nou.

Când io zic, conspirație mondială, ce să mai. Da’ nu vreți voi să le faceți în ciudă conspiratorilor slăbind? Nu asta e soluția când știi că cineva vrea să-ți facă rău și mai știi și sub ce formă o va face? Sau la voi acționează principiul fatalității din Miorița? Știi că ĂIA vor să te pună la îngrășat, dar cine ești tu să lupți impotriva sorții, nu? Numa’ întreb.

  1. Uneori, o să stai lângă o persoană grasă în avion. O să supraviețuiești. Îți garantez că persoana aia se simte mult mai incomod decât tine.

Așa, și?

  1. Învață despre durerea fizică pe care o îndură oamenii grași nu doar în avioane, dar și în montagne russe, scaunele de la teatru, mesele de masaj sau alte zone care se axează pe mărime. Apoi, contactează compania aeriană cu care zbori frecvent ca să-i întrebi de ce se zgârcesc la mărimea scaunelor. Lasă recenzii pozitive pe TripAdvisor restaurantelor cu scaune zdravene. Încurajează-l pe managerul tău să cumpere scaune accesibile pentru locul tău de muncă (fără loc pentru coate, vă rog). Avem nevoie și de tine să faci asta.

Mizerie, mizerie, mizerie. Practic, tocmai ni s-a spus că au nevoie de aceleași facilități ca ale persoanelor cu dizabilități. Ceea ce, în teorie, pare corect, dar în practică nu prea e. Nu poți să ceri să fii tratat ca o persoană cu picioarele paralizate, de exemplu, pentru că omul ăla nu mai are ce să facă în privința asta, dar tu ai. Desigur, asta dacă pui mâna să slăbești, în loc să stai sa te plângi de conspirația mondială care te vrea gras.

  1. De asemenea, asigură-te că ai cele mai mari prosoape pentru oaspeți. Nu mă face să umblu dezbrăcată în casa ta într-un prosop care mă acoperă doar pe jumătate.

Băejnebun? Trebuie să am în casă un prosop de mărimea unui teren de fotbal mai mic ca să nu te simți tu prost? Deci gazda și prosoapele prea mici sunt de vină, da? Și conspirația mondială a producătorilor de prosoape care vor să vă umilească, desigur.

  1. Educă-te despre diferența de salarizare și prejudecățile la angajare cu care se confruntă oamenii grași. Da, este o chestie reală.

Hmm, nu contest, doar că eu n-am întâlnit cazuri.

  1. Nu mai presupune că toți oamenii grași sunt leneși. Surprinde-te atunci când prejudecata aia se instalează în capul tău.

Pentru început, hai să stabilim ce înseamnă “leneș”. Că poți să fii harnic și să răspunzi la 20 de email-uri la job, dar în același timp să-ți fie lene să faci 50 de metri pe jos. Știi ce zic? Deci la ce fel de lene ne referim?

35, 36, 37, 38, 39, 40. Bla, bla, bla.

  1. Nu uita că frica față de grăsime își are rădăcinile în rasism și supremația albă. La începutul anilor 1800, „cercetătorii” colonialiști foloseau grăsimea ca un marker pentru stabilirea ierarhiilor sociale, unde grăsimea era una dintre caracteristicile „necivilizate” atribuite persoanelor de culoare și indigenilor aflați la baza ierarhiei.

M-ați ucis cu „frica de grăsime”. Nici măcar nu știu ce naiba vreți să spuneți cu asta, știu doar că mie, cel mult, mi-e frică SĂ NU MĂ ÎNGRAȘ. Ceea ce sună oleacă diferit.

  1. Dacă ai copii, fii conștient de felul în care vorbești despre mâncare în preajma lor. Multe femei, în special, menționează comentariile din partea mamelor lor ca factori care au dus la rușinea lor îndreptată spre mâncare. Învață-i pe copiii tăi următoarea chestie: corpurile lor și ale altora nu sunt ceva pentru care ar trebui să-ți ceri scuze.

Da’ nu mai bine îți înveți tu copilul să mănânce sănătos, să facă sport și să lase analizele de genul ăsta pe seama unor experți în conspirații mondiale?

  1. Înțelege că există tipuri diferite de corpuri grase. Nu toți oamenii grași au corpuri de clepsidră sau merg în locuri acceptate din punct de vedere social.

Ăăă… ce?

  1. Ascultă poveștile oamenilor grași. Noi ne lovim de probleme în viața noastră de zi cu zi de care tu n-ai habar. S-ar putea ca unele povești să-ți pară de pe altă lume sau puțin probabile, dar nu te îndoi de ele și lasă-i să-ți spună cum îi tratezi pe oameni.

Da, e foarte posibil să fie așa, dar la un moment dat credeți că e posbil să aud și-o poveste care să începă cu „hai să-ți povestesc cum m-am hotărât să slăbesc?”. A, nu, stai că asta intră în contradicție cu punctul 7, ăla cu „nu vorbi despre dietă”. Plm, oricum o dai, tot nu e bine.

  1. Și nu este OK să ne spui: „Ei bine, ai putea pur și simplu să dai jos câteva kilograme”. Ai auzit vreodată de blamarea victimei? Da, aia e.

Dar să-ți spun „mi se pare c-ai mai slăbit, ești cam tras la față, pune mâna și mai mănâncă și tu ceva”, e ok?

  1. Atrage-le atenția prietenilor tăi, membrilor familiei și colegilor atunci când batjocoresc pe cineva în preajma ta. Amintește-ți că tăcerea ta le oferă permisiunea să continue cu tipul ăsta de comportament.

Ok, înțeleg, le atrag atenția, c-așa e corect. Dar TU, TU faci ceva ca să nu ți se mai întâmple asta?

  1. Nu te aștepta ca toate persoanele grase să răspundă în același fel la hărțuire. Dragostea pentru propriul corp este complexă. Implică ani de remediere a unei rușini interiorizate și, deseori, misoginismul, rasismul, prejudecățile despre o categorie socială sau oamenii cu dizabilități care vin la pachet cu asta. În unele zile, prietena ta grasă va fi nervoasă și gata să facă față la orice. În alte zile, se va simți ca dracu’ și va fi tristă în privința aia.

Mda, tocmai ați citit încă o comparație cu persoanele cu dizabilități. Ceea ce mi se pare într-un mare fel.

  1. Nu lăsa doar persoanele grase să atragă atenția asupra umilirilor – efortul necesar apărării propriei persoane te extenuează. Avem nevoie și de tine ca să dai mai departe mesajul că nu este acceptabil.

Sunt de acord sută la sută și promit să militez pentru asta până la moarte. Cu o singură condiție: să nu mai fiți ipocriți.

  1. Raportează postările în care persoanele grase sunt umilite. Mai mulți oameni trebuie să facă asta dacă vrem ca Facebook și Twitter să ia problema în serios.

De acord. Și cu asta ați rezolvat problema.

  1. OK, câteodată o să presupui din greșeală că o femeie este însărcinată. Probabil că n-ar trebui să mergi pe stradă și să arăți cu degetul (sau să atingi, la naiba) pântecul fiecărei femei care pare gravidă. Uneori, s-ar putea să-i oferi din greșeală locul tău unei femei care nu este gravidă, ci doar are niște grăsime în plus. Nu există o modalitate perfectă prin care să răspunzi la asta, dar amintește-ți, te rog, că în situația asta, sentimentele tale nu contează. Preia povara de pe umerii persoanei pe care ai afectat-o și nu te aștepta să fie treaba lor să te facă pe tine să te simți mai bine, mai ales având în vedere că mai trebuie să și proceseze chestia asta.

Mdeci am avut un acces de bunătate sufletească și i-am lăsat locul în metrou unei femei, crezând că e gravidă, și când colo ea e doar grasă. Și-ar trebui să-mi cer scuze pentru asta sau cum? Sau, și mai bine, să-i spun să se ridice și să mă așez la loc? Că asta reiese de-aici. Cred.

  1. Și în ultimul rând, nu uita că dacă nu militezi pentru femeile grase și persoanele non-binare, atunci feminismul tău nu este intersecțional. Pentru că – și acum spune-o odată cu mine: Fat-shaming-ul și dietele sunt instrumentele patriarhatului!

Absolut superb. Și pentru bărbații grași cine militează? Sau p-ăștia putem să-i lăsăm dracului că și-așa nu contează? Superb, vă spun, persoană non-binară habar nu am ce înseamnă, iar aia cu patriarhatul este de un mare angajament. Cum ziceam, discriminare sexistă și tânguială ipocrită de la un cap la altul. Tare.

Mno, cam atât, acum aștept să văd cam câtă carne voi primi azi.

sursa foto