3,958 cititori

Bucureștii lui Caragiale? Nu, mulțumesc, îmi ajunge Firea!

Pe Lăcrămioara s-ar putea s-o știți ori de pe blogul ei, ori de pe Facebook. Dar chiar dacă n-ați avut plăcerea încă, o s-o cunoașteți azi citind textul de mai jos care-i aparține. 

Zilele astea m-a ispitit o prietenă să merg să iau de la ea niște pere aduse pentru mine de la țară. “Până la Big la Piața Sudului e o veșnicie, dar te așteaptă dacă-ți faci curaj”, îmi mai zice.

Adică stau într-un oraș în care îmi trebuie curaj în timpul săptămânii să mă aburc în mașină în Baicului și să fac o vizită la Sudului, iar dacă o ard sovaj și vreau să folosesc Reatebeul, aș face bine să nu-mi fac alte planuri pentru ziua aia, să iau apă, glojdeală și o carte de citit, presupunând că voi găsi un scaun neocupat de eternele mamăi care pornesc din zori desantul prin stațiile de autobuze.

Continuarea

6,155 cititori

L-am descoperit pe mamăl și tatăl hipsterilor

M-am uitat de trei ori să mă lămuresc dacă face mișto sau e un soi de umor abstract pe care eu nu-l pricep. Well, nu m-am dumirit, prin urmare, consider că acest text e pe bune. Pe scurt, un nene din Timișoara face un soi de inventar al condițiilor în care ai sau nu dreptul să te bucuri că orașul de pe Bega va fi Capitală Culturală Europeană în 2021. Partea proastă este ca eu apucasem să mă bucur cum am aflat de reușită, înainte să dau de textul flăcăului. După ce l-am citit, mi-am dat seama că sunt un impostor care s-a bucurat hain, fără să aibă dreptul. Ia fiți atenți aici, că vi le scriu p-alea care mi-au plăcut cel mai mult (pe restul le puteți citi și singuri). I-am și răspuns la ele, că nu-i frumos să lași omul să vorbească singur. Continuarea

2,636 cititori

Sunt în misiune

Doar că nu pot să vă spun în ce fel de misiune. Cel puțin nu acum, că n-o să mă lase pe mine inima să nu vă zic pe unde umblu sau cu ce scop. Şi dacă totuşi aș vrea să mă țin tare, până la urmă tot mă scapă gura, doar ştiu ce-mi poate pielea. Atât că n-o să aflaţi azi, trebuie să apuc să duc misiunea la bun sfârșit ca sa vă pot povesti.
Continuarea

2,164 cititori

First love!

A fost prima mea iubire. Am placut-o de cand am vazut-o intaia oara. Numai ca eu eram copilandru, iar ea apartinea altuia. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma uit cu jind dupa fundul ei. Am revazut-o multi ani mai tarziu. Apartinea altcuiva, mai imbatranise, dar se tinea tot bine. Atunci am hotarat ca trebuie sa fie a mea. Am strans din dinti, am rabdat si pana la urma am invins: a fost a mea. Nu pot sa va descriu senzatia pe care am avut-o cand am dus-o prima oara prin oras. Desi avea deja o varsta, era fasneata si inca infipta. Mie imi placea s-o „calaresc”, iar ea se lasa „calarita” cu placere. Aproape doi ani am fost nedespartiti. Continuarea