6,978 cititori

Soluția pentru clienții nesimțiți și insistenți

Sâmbătă, pe la orele prânzului, mi-era o foame de-aș fi balotat și salată de măcriș cu goji și păpădie. Asta doar în prima fază, după o vreme deja mă gândeam cu oareșce poftă și la niște pietre de râu unse cu puțină untură (le-aș fi mâncat și pe sec, untura o puneam doar așa ca s-alunece mai ușor). Am deschis frigiderul. Era mai gol decât Laura Andreșan în zilele ei bune. Mă rog, asta dacă nu pun la socoteală niște morcovi amărâți pe care nu i-aș fi mâncat nici sub amenințarea cu arma.

Așa că, de voie de nevoie, îmi vine ideea salvatoare să mergem să mâncăm în oraș. Dar unde? După un scurt și eficient brainstorming, îmi aduc aminte că primisem de curând o invitație la deschiderea unei cârciumi din asta hipsterish, cum e trendul acum. Hai acolo, să vedem cum e, dacă tot n-am onorat invitația. Continuarea

4,209 cititori

Opt lucruri pe care trebuie să le faci obligatoriu când ninge

Postează în toate rețelele sociale cât mai multe fotografii cu zăpada. Bine, știm cu toții că Facebook-ul e baza, dar nu e cazul să fii atât de ignorant încât să uiți de Instagram. Dacă nu ai un telefon care să-ți permită poze cât de cât decente, pune măcar un status deosebit de genul “afară ninge”. Merge și varianta quiz scurt: “voi ați văzut că ninge?”.

Dacă pleci cu mașina, sper că nu ești atât de idiot încât s-o cureți de zăpadă. Cel mult pe parbriz, în dreptul șoferului, și asta dacă vrei tu neapărat, nu e obligatoriu. Pentru ce naiba să pierzi timpul cu așa ceva, când oricum o să se topească toată după ce se încălzește în interior? Sau o să zboare în jerbe grațioase, în toate direcțiile, când conduci prin oraș. Mult mai important e să te scuturi bine pe picioare când urci la volan. Doar nu ești nebun să bagi zăpadă pe preșuri? Se fac bălți și umezeala duce în mod sigur la reumatism. Continuarea

10,306 cititori

Băieți, tocmai v-am găsit aleasa inimii

Mă știți că sunt un tip săritor și vreau să ajut. Mai ales în aceste vremuri de izbeliște când poți să dai cu tunul și nu găsești un partener mai de doamne-ajută.

Așadar, domnilor, duduia Andreea își dorește un pretendent serios pentru o eventuală relație bazată pe încredere și iubire. Și nici măcar nu e pretențioasă, ci doar ușor agramată, dar cine se mai uită la așa ceva când este vorba despre dragoste adevărată? Detalii nesemnificative care nu pot ține în loc sentimentele (postarea originală, aici). Continuarea

4,087 cititori

Bucureștii lui Caragiale? Nu, mulțumesc, îmi ajunge Firea!

Pe Lăcrămioara s-ar putea s-o știți ori de pe blogul ei, ori de pe Facebook. Dar chiar dacă n-ați avut plăcerea încă, o s-o cunoașteți azi citind textul de mai jos care-i aparține. 

Zilele astea m-a ispitit o prietenă să merg să iau de la ea niște pere aduse pentru mine de la țară. “Până la Big la Piața Sudului e o veșnicie, dar te așteaptă dacă-ți faci curaj”, îmi mai zice.

Adică stau într-un oraș în care îmi trebuie curaj în timpul săptămânii să mă aburc în mașină în Baicului și să fac o vizită la Sudului, iar dacă o ard sovaj și vreau să folosesc Reatebeul, aș face bine să nu-mi fac alte planuri pentru ziua aia, să iau apă, glojdeală și o carte de citit, presupunând că voi găsi un scaun neocupat de eternele mamăi care pornesc din zori desantul prin stațiile de autobuze.

Continuarea

6,241 cititori

L-am descoperit pe mamăl și tatăl hipsterilor

M-am uitat de trei ori să mă lămuresc dacă face mișto sau e un soi de umor abstract pe care eu nu-l pricep. Well, nu m-am dumirit, prin urmare, consider că acest text e pe bune. Pe scurt, un nene din Timișoara face un soi de inventar al condițiilor în care ai sau nu dreptul să te bucuri că orașul de pe Bega va fi Capitală Culturală Europeană în 2021. Partea proastă este ca eu apucasem să mă bucur cum am aflat de reușită, înainte să dau de textul flăcăului. După ce l-am citit, mi-am dat seama că sunt un impostor care s-a bucurat hain, fără să aibă dreptul. Ia fiți atenți aici, că vi le scriu p-alea care mi-au plăcut cel mai mult (pe restul le puteți citi și singuri). I-am și răspuns la ele, că nu-i frumos să lași omul să vorbească singur. Continuarea

2,700 cititori

Sunt în misiune

Doar că nu pot să vă spun în ce fel de misiune. Cel puțin nu acum, că n-o să mă lase pe mine inima să nu vă zic pe unde umblu sau cu ce scop. Şi dacă totuşi aș vrea să mă țin tare, până la urmă tot mă scapă gura, doar ştiu ce-mi poate pielea. Atât că n-o să aflaţi azi, trebuie să apuc să duc misiunea la bun sfârșit ca sa vă pot povesti.
Continuarea

2,255 cititori

First love!

A fost prima mea iubire. Am placut-o de cand am vazut-o intaia oara. Numai ca eu eram copilandru, iar ea apartinea altuia. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma uit cu jind dupa fundul ei. Am revazut-o multi ani mai tarziu. Apartinea altcuiva, mai imbatranise, dar se tinea tot bine. Atunci am hotarat ca trebuie sa fie a mea. Am strans din dinti, am rabdat si pana la urma am invins: a fost a mea. Nu pot sa va descriu senzatia pe care am avut-o cand am dus-o prima oara prin oras. Desi avea deja o varsta, era fasneata si inca infipta. Mie imi placea s-o „calaresc”, iar ea se lasa „calarita” cu placere. Aproape doi ani am fost nedespartiti. Continuarea