7,480 cititori

Părinții egoiști cresc copii egoiști

Text scris de Elena. Atenție că azi e serioasă rău. Mi-e și frică s-o contrazic sau ceva.

Fiu-meu este elev la o școală de cartier din Rahova. Locuiesc în acest cartier și deși aș fi vrut să aleg o altă școală mai centrală sau “mai bună” el a decis că vrea aici. Așa putea să fie împreună cu încă opt prieteni cu care-și petrecuse trei ani la grădiniță. I-am respectat decizia pentru că îmi place să-l cresc un om asumat care să-și creeze propriile experiențe. Continuarea

3,945 cititori

Unde ești, copilărie?

Text scris de Elena (la ora la care-l citiți, fratele vostru ar trebui să fi aterizat deja la Timișoara).

Eu am crescut în vremurile în care blocurile aveau șase scări. Pe fiecare scară erau cel puțin douăzeci de apartamente și în fiecare apartament erau minim trei copii.

Când s-au mutat ai mei pentru prima dată la bloc, îl aveau doar de frate-miu. Din statutul de chiriaș în gazdă, cu proprietăreasa în camera de alături, s-a trezit tata în trei camere la etajul patru al noului bloc. Atunci s-a declanșat în el înstinctul de mascul alfa și a decretat: nevastă, Partidul vrea să populăm casa. Mai facem încă doi copii! Și mama a făcut. Două fete. Continuarea

10,122 cititori

Momentul acela în care afli că te-ai transformat într-o MILF

Text scris de Gabi.

Când m-a sunat o prietenă să-mi spună că vineri seara, de ziua ei, ieșim în club noi, fetele, exact cuvântul ăsta, “fetele”, mi-a sunat oarecum dubios. Și-am ieșit cu fetele.

Cred că eram pe la al patrulea pahar când, fără să vreau, am filozofat nostalgic cu voce tare. De ce până la 25 de ani ne spunem între noi “femeie” și după aia dintr-o dată devenim “fetele. “Fetele” au zis aia, “fetele” au făcut ailaltă. Am spus toate astea în timp ce muzica bubuia de ne zgâlțâia ficații, iar eu îmi făceam curaj să mai dau peste cap încă un Campari sec, cu un singur cub de gheață și fără portocală. N-am terminat bine și sărbătorita a răcnit la mine cu un rânjet satisfăcut: Continuarea

2,083 cititori

Cârciumă, bibliotecă, adolescenţi

Ştirea sună aşa: o cârciumă din localitatea băcăuană Blăgești s-a transformat în bibliotecă publică. Noul sediu al Bibliotecii „Ion Creangă” din Blăgești a fost recompartimentat, renovat și transformat din cârciumă cu sprijinul voluntar al întregii comunității, spun jurnaliștii de la Deșteptarea Bacău. O fi laudabilă iniţiativa, dar eu când am citit-o, primul si singurul lucru care mi-a venit în minte a fost bancul cu „tipografia”:

La badea Ion, vestit că era un om gospodar, vine un reporter care îl roagă să descrie una dintre zilele lui obişnuite de lucru.

– Păi, cum crapă de ziuă, nu mai pot ţine geană pe geană, îşi începe badea Ion povestea. Şi mă scol.

– Care-i primul lucru pe care îl faci, bade Ioane? întreabă reporterul.

– Primul lucru pe care-l fac e să beau un păhărel de vişinată, fiindcă am gura amară. După care merge foarte bine o cinzeacă de trăscău…

Continuarea

3,264 cititori

King of the world

Sunteti ok? Sunteti pregatiti pentru ce urmeaza? Daca nu v-ati trezit bine inca, va rog sa va beti cafeaua, sa va luati micul dejun, care aveti de luat pastile sa vi le luati. Pentru cei slabi de inger, va rog sa cititi printre degetele rasfirate, ca sa puteti pune mana la ochi mai repede. Daca sunteti in locuri publice, incercati sa nu tipati sau sa nu scoateti sunete care-i vor alarma pe cei din jur. Asezati-va bine in scaune, ca incepe. Continuarea

10,227 cititori

Apa caldă şi fetele grăbite

Am locuit o vreme într-un cămin studențesc de fete. Fostul „Occidentului”, dacă îl mai știe careva. Căministele spuneau despre el: „ăsta a fost mai demult bordel, apoi spital de nebuni, iar acum e și una și alta”. Nu puteam să le contrazic. Așa mi se părea și mie. Ba chiar, din comparațiile cu prima lui funcționalitate, puteai să tragi și ceva foloase. Era o construcție veche și nasola, dar poziționată excelent, aproape de școală. Rahat cu perje, fix că e aproape de școală mă interesa pe mine. Era plin de femei și chiar în centru, adică aproape de locurile de „pierzanie” ale studentului român, ajuns în Capitală. Continuarea

4,278 cititori

Cherchez la femme!

Prin anul trei de facultate mă puturoșisem în așa hal că nu mai călcam prin clădirea A.S.E.-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Prost e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, într-una din zilele când mă milostivisem să trec totuși pe la școală, ca să nu mă dea ăia dispărut nu de alta, am ajuns un pic mai devreme și o lălăiam, fără pic de entuziasm, pe hol.

Până la urmă s-a milostivit al de sus și s-a făcut pauză, moment în care o mare de oameni a început să se reverse de peste tot. Majoritatea aparținătoare ale sexului frumos, având în vedere că ne aflăm în clădirea ASE-ului cu bilă. Şi cum stăteam eu așa și rumegam dacă mai am timp de o țigară, în fața mea se proptește un puştiulache. Se uită la mine, se uită un pic dezorientat în jur, apoi îşi ia inima în dinţi și întreabă:

-Auzi, nu te supăra, știi cumva unde o găsesc pe Simona?

Mă uit și eu la el. Mă mai uit o dată. Nu-mi era clar dacă mă ia la mișto sau nu. Părea că nu. Fața lui imberbă exprima din plin nevinovăția sincerității. Așa că îmi propun să-l iau cu duhul blândeții:

-Frate, zic, tu te uiți așa puțin în jurul tău?

Și fac un semn larg cu mâna spre zecile (poate sutele) de fete, femei, domnișoare și doamne care intrau în raza noastră vizuală la o simplă privire superficială.

Se mai uită ăla o dată împrejur dezorientat. Pe urmă dă din cap în semn că mi-a înţeles durerea și reformulează:

-Da, scuză-mă, ai dreptate! Fii atent, Simona e una cu niște țâțe mari, mari de tot.

Și în timp ce rostea asta, cu mâinile desena destul de expresiv dimensiunile unui bust impresionant.

-Păi de ce nu zici, bă, așa? Simona e la sala de-acolo. A două ușă, după hidrant.

Mai are rost să va explic că pe absolut oricine ar fi întrebat (bineînţeles după ce dădea detaliul cu pricina) ar fi primit același răspuns exact? Simona era… hmm, cum să vă spun… era “monstruos” de mare.

mihai_vasilescu-tate

1,664 cititori

9 Martie…finally!

Pentru ca “cea mai frumoasa fiinta din lume” si cu “lumina ochilor mei” (sa-si aleaga ele ce si cum 🙂 ) au hotarat ca dupa o victorie ca asta, trebuie sa fiu lasat sa sarbatoresc singur, au taiat-o, imediat dupa meci, la Pitesti. Una la bunici, cealalta la distractie, la sor-sa. Asa ca, minunata zi de 8 Martie m-a gasit singur-singurel. Dar pentru situatii ca asta s-au inventat prietenii,  nu ? “Hai ba cu noi, ca mergem la karaoke. Bem, cantam si ne distram”. Cum dracu’ sa rezisti la asa ceva ? Mi-am pus ceasul pe mana stanga, blugii mei skinny si hai la distractie. Da’ n-am apucat sa ajung in clubul cu pricina, ca mi-a sunat telefonul:

– Ba, vezi ca noi am plecat de aici (“noi erau vreo 10 persoane). Continuarea