Text scris de Elena (la ora la care-l citiți, fratele vostru ar trebui să fi aterizat deja la Timișoara).
Eu am crescut în vremurile în care blocurile aveau șase scări. Pe fiecare scară erau cel puțin douăzeci de apartamente și în fiecare apartament erau minim trei copii.
Când s-au mutat ai mei pentru prima dată la bloc, îl aveau doar de frate-miu. Din statutul de chiriaș în gazdă, cu proprietăreasa în camera de alături, s-a trezit tata în trei camere la etajul patru al noului bloc. Atunci s-a declanșat în el înstinctul de mascul alfa și a decretat: nevastă, Partidul vrea să populăm casa. Mai facem încă doi copii! Și mama a făcut. Două fete.
Indiscutabil am ieșit cel mai reușit copil dintre cei trei. Sunt mijlocia. Stiți cum se spune: primu’ îl faci fără să te gândești, p-al doilea îl gândești și ultimul apare când nu te gândești. Ei bine, ce să vă spun? La cinci ani știam să scriu și să citesc. Ionuț, vecinul meu de la etajul doi, îmi făceai inimioare. Din pipi. Direct cu jetul pe peretele blocului. Era atât de jmecher că știa să-și scrie și numele, tot din pipi, iar eu i-l citeam. Pe litere. Reușită am ieșit și pentru că eram cuminte. Așa spune mama: ca o păpușă erai. Unde te puneam, acolo stăteai. Dealtfel asta a fost muuult timp singura mea asemămarea cu vreo păpușă. Și vorbesc aici de o păpușă normală: cu tot părul în cap, cu două mâini, două picioare și ochii nescoși.
Tot mama spune că și-a asumat integral rolul de părinte și nu pleca nicăieri fără cei trei copii. Mușchetarii, cum ne zicea tata. Tata în schimb ne-ar fi lăsat acasă. Eventual legați cu lanțul de calorifer, dar în partea exterioară a geamului. Pe undeva îl înțeleg, pentru că imediat cum intram în casa celui care ne invita (prima și singura dată, a doua oară nu ne mai invita nici dracu’) frate-miu le lua la control toate sertarele, debaralele, șifonierele, servantele și dulapurile din bucătărie. Căuta peste tot. Inclusiv în punga cu pungi și în borcanele goale ținute de gazdă pe balcon. Soră-mea, alt copil deosebit, avea boala bibelourilor. Sparte. Și doar când eram în vizită. Mie însă îmi găsea mama un loc unde înțepeneam până plecam.
Cel mai tare era când plecam la plimbare. Ăștia doi cereau orice vedeau în magazine. Mama mă întreba: nu vrei și tu? Răspundeam suav și inocent: nu, mami. Eram un gen de om când ieșeam din casă. Nu ceream nimic, nu deranjam pe nimeni, nici nu-mi simțeai prezența. Odată m-au uitat în sala de cinema pentru că la plecare i-au strigat pe nume doar pe frate-miu și soră-mea. I-am așteptat cuminte, cu paznicul, până și-au dat seama că lipsește “păpușa”. Lucrurile însă se schimbau radical când eram acasă. În habitatul meu. Atunci deveneam alt om. Se dezlănțuia fiara din mine.
Pe vremea aia toate fetițele voiau să fie Nadia Comăneci. Chiar și eu care deja eram o perfectă. Așa că într-o zi am deschis ferestrele la dormitor, am pus pernele la aerisit pe geam și din vârful patului îmi luam avânt și mă aruncam direct pe perne. Exersam săritura la cal. M-am dezechilibrat și de frica să nu cad de la etajul patru, dintr-o mișcare pentru care Nadia ar fi crăpat brusc cu tot cu ficatul din ea, m-am înfipt cu capul în colțul șifonierului. Am fost foarte aproape să mă infig cu tâmpla, dar nu. Am fentat-o la mare artă. Ăsta a fost primul meu contact cu sângele propriu. Paradoxal, copiii de la bloc au continuat să se joace cu noi deși eram nebunii de la patru. Pentru că eram singurul apartament de la etajul patru din cartier cu grilaje de metal la geamuri. Oamenii normali la cap își puneau grilaje doar dacă stăteau la parter. De frica hoților.
Al doilea contact l-am avut când mama spăla vasele iar eu am vrut s-o ajut. V-am spus deja că eram perfectă așa că-mi ofeream ajutorul oricând. Mi-am tras un scaun, am pus peste el o oală udă, proaspăt spălata, și m-am urcat ca să ajung la chiuvetă. Doar ca oala a alunecat, iar eu am plonjat cu barba de chiuvetă. N-ar fi fost atât de gravă situația dacă aș fi băgat și limba-n gură. Dar nu. Așa că jumătate din limbă îmi atârna pe barbă. Se mai ținea într-un colț. Eh, nu știu ce-a făcut mama, cum a dres ea frumusețea de busuioc pe care tocmai îl făcusem. Cert este ca acum am limba întreagă, lipită, e adevărat, și vorbesc normal acum. Mult, dar normal.
Următoarele două evenimente sângeroase, pentru care țăranii de la 1907 sigur s-au răsucit în mormânt cu fața în jos rușinați de prestația lor, au avut loc în luna iulie a doi ani consecutivi.
Și jur că nu s-ar fi întâmplat nimic daca ai mei n-ar fi insistat să mă ducă la circ. Nu pe scenă, în sală, dăăă! Iar eu, întoarsă acasă, n-aș fi insistat să exersez tot ce am vazut acolo. Numai că eu când mă apucam de-o treabă o făceam, nu mă jucam. De spital, de cele mai multe ori. Așa că m-am înfipt în elemenții caloriferului de fontă. Cu partea din spate a capului, lângă creier. Fix de două ori în același loc.
Mult timp ai mei m-au urmărit foarte atent ca nu cumva să rămân cu oareșce sechele de la loviturile la cap. Nu i-a convins nici faptul că îmi băgam în nas tot ce găseam pe jos: firimituri, sâmburii de la struguri, scame. Până a început să-mi miroasă fața a mort și soră-mea a cerut să doarmă cu frate-miu ca să nu moară de icter mecanic. Au zis doar că e un eveniment trecător. Abia când am plecat într-o zi la scoală și am uitat tuciul pe foc de au spart vecinii ușa ca s-o salveze pe soră-mea care dormea, tata a zis: tăticule, tu nu ești sănătoasă la cap!!!
De atunci nu suport culoarea roșie. Nici măcar de revelion nu-mi pun chiloti roșii. Probabil d-aia nici nu m-a ocolit ghinionul.
Eu am sărit de pe acoperiș cu umbrela deschisă ca să verific dacă Mary Poppins chiar putea să facă asta! Și am dovedit că nu se putea!….
Comentariu beton!
28 
0
@Anouk, dacă te ajută cu ceva, eu am exersat și exercițiu la bară. Băh, la bara de bătut covoare. Rezultatul? Degetul mic de la stânga și mâna dreaptă rupte.
Se dezbate încă. Ce zici?
11 
1
@Elena, important e că mai ai degete!
Îţi place sau nu:
7 
0
Și limbă?
Comentariu beton!
13 
1
Elena, eşti ca un medicament: o rație normală te face bine. Excesul (de umor) te poate ucide!
Comentariu beton!
16 
1
@Victor, s-o dau în d-alea profunde? Că dacă muriți toți “eu cui rămâi?” Ca să nu mai zic că sâmbăta n-aș avea ce să mai fac..
Comentariu beton!
19 
1
Cum adică “s-o dau în d-alea profunde”? Eu credeam că aici se dezbat deja lucruri proFUNDe! 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?
10 
1
@Victor, dăcât proFUNde
Îţi place sau nu:
9 
1
Have fun la Timișoara, Mihai! Ai fugit tu repede de dogoarea anunțată în București după ce ai văzut cum e în iad, ha?!
Îţi place sau nu:
7 
0
Minunat, Elena P!
Ai fost genul de copil al căror părinți plâng pe ascuns murmurând în barbă: ”of, dac-ar fi ieșit băiat, poate n-ar fi fost chiar așa rău” 😂
Comentariu beton!
19 
3
@Laura, am fost genul de copil care nu-și băga în plictiseală părinții. Ci în disperare.
Se dezbate încă. Ce zici?
11 
1
Se pare ca te caracterizeaza perseverenta :)) Ai noroc ca ingerasul tau a fost mai bun ca tine si nu s-a jucat pe tableta cat ai avut tu treaba.
Comentariu beton!
13 
1
@Florr, aș înlocui perseverența cu înconștiența :)).
Dar să știi că sigur ceva noroc am avut în viața.
Îţi place sau nu:
8 
1
Pe mine cel mai mult ma amuză și acum când îmi amintesc reacția mamei atunci cand veneam acasă murdar de noroi, deși era secetă ca-n Sahara. Mă întreba cu ochii cât cepele: “unde dracu găsești noroi, că nu a plouat de o lună?” Nici acum nu știe unde 😉
Comentariu beton!
24 
0
@Relou, și unde găseai? Scuipai în pământ? Zi-ne!
Se dezbate încă. Ce zici?
11 
1
crezi ca el nu stia sa-si scrie numele ?
Comentariu beton!
16 
1
@Shoric, hahahaaaaaaaaa
Îţi place sau nu:
6 
1
@Elena, cum unde? Pe-acolo pe unde nu umbla mama 😉
Îţi place sau nu:
8 
1
Mai știu eu un loc cu noroi, oricât de uscată ar fi vremea: sub balcoanele de la parter ale blocurlor vechi.
Acolo îmi aruncam eu carnetul de note plin cu 5 si 6… și ziceam acasă că l-am pierdut, să nu mă pocnească taică-miu 🙂
Mie nu mi-a plăcut școala, mai ales primele clase. Mă și mir cum naiba n-am rămas repetentă. Cu timpul, mi-am băgat mințile-n cap.
Sunt uimită cum azi, toți din școala primară sunt premianți, dar numai jumătate iau bacalaureatul.
Comentariu beton!
12 
1
@Elena P…un copil model ce sa mai zic…? Culmea este ca eu chiar am fost genul de copil “unde il puneai acolo statea”, doar ca atunci cand faceam cate o mizerie ii dadeam de ii luam piuitul. Si nu faceam intenționat. ? Asa eram eu talentat.
Intr-o vara imediat dupa terminarea scolii, eram la bunici cu mama lângă mine. Si ce ma mănâncă pe mine in partea dorsala(evident limbricii erau vinovati)…iau un lemn si o toporișcă…ghiciti rezultatul oare? ? tin lemnul in mana stanga si pac, dau cu dreapta…din lemn a ricosat fix in mana…pam pam…aratatorul si mijlociul cu 2 tăieturi cat China si cel mic aproape lipsa (atarna)…un ninja ar fi fost invidios pe talentul meu…sa mai spun ca mama făcea ca polizorul?
Comentariu beton!
14 
0
@Marius U, gizăs!!! Și le-ai reparat? Că eu am limba în gură.
Îţi place sau nu:
7 
0
S-au reparat. Cusute frumos arătau ca un goblen…? cel mic are o oarecare deviatie, dar e utilizabil. Si niste cicatrici sexy ?
Îţi place sau nu:
9 
0
@Marius U, eu p-asta cu sexy o cred doar dacă văd poză. Dacă mai citești pe aici sigur îmi stii meteahna asta?
Îţi place sau nu:
7 
2
Felicitari pentru text, Elena! M-ai inveselit si azi, cu o portie de ras din toti rarunchii
Îţi place sau nu:
8 
1
@Elenuș, mulțumesc tiza
Îţi place sau nu:
6 
0
Frumoasă copilărie…
Ș-acum mai am cicatricea la degetul mijlociu de când am prins de lama cuțitului, că să-i arăt fratelui meu că io știu cum să mă apăr dacă mă atacă tâlharii (el fiind „tâlharul”). 😀
Îţi place sau nu:
7 
0
@John, dacă n-ai rămas închis în frigiderul Fram de frica “tâlharului” n-ai avut copilărie :)))))
Comentariu beton!
14 
0
Acolo mă ascundeam când jucam „tupu”. 😀
Îţi place sau nu:
7 
1
@John, tupu? Ce joc era ăsta? N-am auzit de el.
Îţi place sau nu:
5 
0
@Elena P
https://ibb.co/cRCJck
Nu stiu cat de bine se vede…
Îţi place sau nu:
7 
0
@Marius U, sexy-balamuc este :)))))
Îţi place sau nu:
6 
0
Să nu fii de deochi, ce cumințică erai. Deși, când te-am văzut, aș fi putut jura taman inversul, dar…cine știe cum erai tu când erai miiiică miiică de tot: mânca-o-ar pe ea tata de păpușică. Hai că mi-ai făcut ziua faină de tot.
Se dezbate încă. Ce zici?
11 
1
@Sorin, las alte impresii. Stiu!?
Îţi place sau nu:
6 
1
După atâtea năzdrăvănii important e că ai rămas cu limba înteagă, ascuţită ce-i drept şi cu ochii întregi. 🙂
Cât despre copii, ce să spun, fiică-mea trebuia să se nască băiat. Bărbia cusută, picat de pe scuter, distrus maşina. Ea e întreagă, cu câteva cicatrici sexy ce-i drept şi îmi spune că eu sunt de vină că ea e aşa, pentru că mi-am dorit ca primul copil să fie băiat
Îţi place sau nu:
8 
1
@9, limba, da. Ascuțită rau.
Normal că tu ești de vină. Și mama e responsabilă pentru limba mea lipită?.
Îţi place sau nu:
7 
0
Nice. Capitana de plai. La mine, cu exceptia situatiilor (nu foarte multe, poate 30) cand ma aducea cate un vecin in casa cu mufa șifonată, degete sau alte parti ale corpului sangerande, principala preocupare era sa dispar. Houdini/Copperfield sunt la pitici. Eu dispaream cate 2-6 ore de ii gaseam pe ai mei carunti. Plecam la pescuit la Olt (prima escapada a fost la 5 ani si am lipsit cam 8 ore), la mare ma “lua valul” cu colacul si ma gaseau salvamarii ( din fericire tineam malul), la munte plecam dupa soparle si șerpi etc. Oriunde gaseam cate o portita de scapare o luam ca Iuiu cu fluierul. In rest copil model: citit/scris la 4-5 ani, premii pe la școală, olimpiade la limbi străine, the works…
Acum am si eu o fetita, ma cac pe mine de frica la gandul ca s-ar putea sa imi semene.
Comentariu beton!
25 
2
@Dr. Acula. Și eu mai plecam de acasă. Mă mai găseau ai mei prin canelele de la bloc. Sau în beciul blocului. Eram fascinată de puricii și păduchii de acolo.
Comentariu beton!
14 
1
Am dat roșu din greșeală
Se dezbate încă. Ce zici?
10 
1
Citind imi dau seama ca am copii cuminti,multi dar cuminti.Nu va imaginati ca imi lipseste adrenalina ,chiar si cei mari imi servesc cate o portie saptamanala ,insa una peste alta e bine..si la vara cald 🙂
Îţi place sau nu:
6 
0
@Andra, “mulți” cât înseamnă???
Se dezbate încă. Ce zici?
11 
1
Pentru mine “multi” inseamna 4 :)))
Îţi place sau nu:
10 
0
@Andra, PATRU???? Felicitari!!
Îţi place sau nu:
7 
0
Ha, ha, ha …..deci eu cand l-am legat pe var-miu cu cerceaful si l-am aruncat pe geam (sa vaza si el cum e sa sari cu parasuta) eram un copil cuminte :))))
Se dezbate încă. Ce zici?
12 
2
@Adi Adi, zi-mi, să mor io, că stateai la casă. Fără etaj.
Îţi place sau nu:
9 
0
Elena nop….stateau la bloc …..etaj 2 :)) Noroc cu niscaiva pomi si un acoperis facut de vecinul de la 1. doar o mana rupta . Si o bataie zdravana :)))
Se dezbate încă. Ce zici?
11 
1
@Adi Adi, dacă n-ai frați, îți omori verii. Așa e???
Comentariu beton!
13 
1
Am uitat să menționez că din luna mai până in septembrie aveam genunchiul stâng pe ciclu. Când cădeam la fotbal sau cu bicicleta, doar pe el știam să cad. Și acum am pe el o cicatrice cât o monedă de 5 lei (din ăia vechi, vechi, pe care-i adunam in sticle de lapte).
Îţi place sau nu:
10 
0
@Relou, te înțeleg perfect. Prima bubă pe care mi-o făceam la începutul verii, indiferent unde era, cot sau genunchi, o umpleam mereu de sânge până venea iarna.
Îţi place sau nu:
8 
1
Cred ca pe la 4 ani sau 5, am băgat andrelele in priza. Mamei i-am spus ca m-a înțepat o albină. La scurt timp după (tot de la et 4), am convins cele doua surori mai mici ca dacă ne suim în picioare pe pervaz cu geamul larg deschis o putem vedea pe mama când vine de la munca. Ne-a văzut săraca și pana în casa nu își aduce aminte cum a ajuns. La noi au bătut în cuie geamurile după. Acum nici sa ma bați nici la et 1 nu m-as mai sui.
Comentariu beton!
16 
1
@Ana, ????. Normal. În copilărie toți avem curaj(inconștiență).
Îţi place sau nu:
6 
1
@Elena P: tupu îi ziceam noi la „de-a v-ați ascunselea”.
Să vezi ce fain era când săream din blocurile în construcție pe-o movilă de nisip sau bitum (cred, o chestie neagră, ca făina) de la etajele 3-4.
Fratele meu se credea Icarus, vroia să zboare…de la etajul 4. Noroc cu bunica…
Se dezbate încă. Ce zici?
10 
1
@John, la mine-i zicea “pititea”.
Îţi place sau nu:
6 
0
@Elena, cică doar noi, în Ploiești îi ziceam “pititea” ! :)))
Îţi place sau nu:
6 
1
@Anouk, da, da. Am auzit asta.
Îţi place sau nu:
6 
1
@Anouk adicatelea noi, astia din Ploiesti ne pitim bine si o intoarcem si mai bine. Daca o sa ne intalnim vreodata, comentatorii lui Vasilescu zic sa jucam si o pititea.
Îţi place sau nu:
7 
1
Noi, in Mureș, îi spuneam ascunsea
Îţi place sau nu:
3 
0
Si in Pitesti tot pititea ii zicea. Era si gluma aia cu diferentele – in ploiesti poti sa te pitesti, dar in pitesti nu poti sa te ploiesti
Îţi place sau nu:
1 
0
Io visam sa fiu Mihai Viteazu si Vlad Țepeș.Pa Mircea nici nu vroiam să-l văz,daca-i spunea “cel jupân”,in loc de bătrân,il inghesuiam si pe el intre ăialalți doi.De aia acu doua luni am fugit dupa o echipa de la prospectări cu toporu’,ca orice taranete pasnic.Ai dracu’ direct in floarea soarelui se gasisera ei sa drileze.In timpul lepsei,unu mai cu suflu urla :politia,primaru’,avem acceptu’.Am invatat din acele minunate momente următoarele:nu o sa fiu niciodată un element social integrabil,in situatii de criza apar înjurături noi,toporu’ pentru un taranete este indispensabil ca absorbantele la femei,nu am prea multa minte.Dupa trei accidente de motor in care am adunat peste cinspe oase rupte,o hernie inghinala iar rinichii au ajuns in locul amigdalelor,practic eu mă pi.s in gura,consider ca sunt norocos sau al de sus nu a mai avut pasta la pix sa mă treacă pe lista de turisti.
Elena,ca de obicei,mirobolantă scriitura.Nu stiu ce-nseamna doar mă c.ac si eu putin pe mine.
Comentariu beton!
25 
3
Neamul ăsta cu “ţărăneţi” s-a ridicat din robie pe câmpurile de luptă. Cum zicea Vladimirescul la Padeş? “Care cu furci, care cu topoare, să zdrobim şerpele”. Deci…. 😀
Îţi place sau nu:
9 
0
Io stiam ca Vladimirescu a fost bancnota.
Se dezbate încă. Ce zici?
10 
1
… şi bancnotă. Una cum numa` tot noi ăştia din partea asta de lume puteam să avem: de 25 lei. 😉
Îţi place sau nu:
8 
0
@Eleweiss, înseamnă că mă placi, nebunule.
Comentariu beton!
12 
1
Asta înseamnă?Pot sa trăiesc si cu asta.
Comentariu beton!
12 
1
@edelweiss, eu nu. ?
Comentariu beton!
11 
0
@Elena,te alinti si tu.
Îţi place sau nu:
8 
1
@edelweiss omule, îţi place să trăieşti periculos? 😛
Îţi place sau nu:
6 
1
@edelweis, normal că mă alint.
Îţi place sau nu:
5 
0
O zgâtie de fată 🙂
Mie îmi plac copiii ăștia puși pe șotii tot timpul. Deși, la serviciu fiind, îmi cam iese limba de un cot fugind după ei și mi se învârt ochii în cap de cât încerc să nu-i scap de sub supraveghere 🙂
Dacă ar fi fost să am o fetiță, fix așa mi-ar fi plăcut să fie 🙂
Îţi place sau nu:
8 
1
@miha s, mă poți infia dacă vrei. Încă mai fac prostii?.
Comentariu beton!
14 
1
Ar fi o idee 🙂 🙂 🙂
Îţi place sau nu:
7 
1
Jur că n-o să te plictisești. O să vrei să fugi în lume poate…
Îţi place sau nu:
6 
1
Păi poate nu 🙂 Aproape c-aș face pariu 🙂
Îţi place sau nu:
5 
0
Eu zic sa ai grija ce-ti doresti 🙂 si sotul meu si-a dorit mult o fata si o are,e poreclita “Domnisoara Dezastru”.Cei trei fii sunt parfum pe langa neasemuita si mirobolanta noastra fiica :)))
Comentariu beton!
12 
0
He, he 🙂 Sigur nu va plictisiti 🙂
Îţi place sau nu:
5 
0
Dacă ar fi să trec în revistă doar semnele de pe corp, ar zice lumea că am fost în cel puțin un război.
Până la 12 ani adunasem deja 4 cicatrci pe picioare, şi nu mă refer la juliturile de zi cu zi, ci d’alea care au necesitat intervenție de specialitate, o mână ruptă şi în fiecare an 2-3 luxații pe baza de căzut din pomi sau săniuş.
În concluzie, am avut o copilărie fericită ?
Sunt în parc cu fii-mea şi râd ca tembelu’…..AOLEUUUU….acum am realizat că am o fată ???
Comentariu beton!
15 
1
@diabolic, succes! Hahahhaaaaa
Îţi place sau nu:
7 
1
@Elena, mulțam….
Ăla a fost un râs ca de vrăjitoare? Mie aşa mi s-a părut ?
Se dezbate încă. Ce zici?
10 
1
Da. Că eu mănânc și nu mă îngraș. Deci sunt vrăjitoare?.
Îţi place sau nu:
9 
0
Am ras cu sughituri, esti…..mortala. Cand eram mica ma tot intrebam de ce parintii mei au mai facut un copil dupa mine. Nu suportam chestia asta, sa am un frate. Asa ca toata copilaria mi-am dedicat-o eliminarii fratelui meu de pe aceasta frumoasa planeta. Consecintele nu vi le mai povestesc. Cert este ca abia acum,la venerabila varsta de 42 ani, am aflat raspunsul la marea mea dilema din copilarie:oamenii fac al doilea copil cand nu sunt multumiti de primul. Dar acum sunt suficient de mare sa suport adevarul!!!!
Comentariu beton!
17 
2
@Cristina, ai mei au tot încercat săracii să le iasă unu’, mă, măcar unu’ reușit. N-a fost să fie!
Se dezbate încă. Ce zici?
10 
1
Din astea cu sange mult nu prea am facut. am facut si eu ca tot copchii picior rupt, degete rupte, capul spart de geam si geamul spart si a fost cu ceva sange mai mult aici. Tu esti aparte, bine ca esti intreaga pt ca “normala” nu esti.:)) Si vezi ca este “nici de revelion nu-mi pun chiloti”. Rosu e codul de canicula. rosii sunt si aia de “conduc” tara.
Îţi place sau nu:
7 
1
@Marius, dacă nici tu nu știi că eu nu port chiloți, atunci cine?
Îţi place sau nu:
7 
1
@Elena, dar vinul rosu nu se pune. Da, da daca nici eu apai doar Mos Gerila.
Îţi place sau nu:
5 
0
@Marius, te rog io nu mai folosi cuvântul “moș” când vorbești cu mine. Că te trosnesc de nu te vezi!
Îţi place sau nu:
7 
0
@Elena asta cu troznitul e tare. Tot de copilarie imi aduce aminte, dar era spus intr-un mod placut, ” gurita te troznesc de nu te vezi” . Era doar Gerila. Lasa ca dau un vin rosu.
Îţi place sau nu:
2 
0
:))) Am ras cu lacrimi. Imi place mult cum scrii. Si eu eram aceeasi cuminte, icoana intr-un cui s-o pui, motiv pentru care toate cuiele ruginite de mine se lipeau. N-am facut moldamin cat antitetanos.:)) Cea mai tare patanie a fost insa cu pietre. Aveam, pe la 5 ani, un joc in care doi se tineau de maini fata in fata si al treilea sarea peste, ca la bara, un pic ajutat de priza lor, doar ca aia si-au retras mainile cand au vazut cu ce avant vin si-am picat cu fata in nisip. O vara intreaga am stat cu fata sangeranda si-au scos de la spital pietricelele cu penseta, zeci, una cate una. Am avut noroc, ca n-am ramas cu urme si nici varsat de vant n-am avut.:)Totul a culminat pe la 18 ani cand mi-a dat catelul cu poarta in cap:)) Mi-a spart arcada si-am ramas cu semn. In rest, n-am lasat urme.:))
Îţi place sau nu:
8 
1
@Madalina, da’ ce cătel aveai? Sau ce-i dădeai, soro, să mănânce?
Îţi place sau nu:
5 
0
O corcitura, nu asta era problema. :)Mediu spre mare, dar si-a luat avant din fundul curtii si a sarit pe poarta intredeschisa si eu m-am nimerit cu capul fix in cornier. In apararea mea, poarta era de fier si eu cascata, dar relaxata. In apararea lui, era mega bucuros ca ma vede.:)) N-am mai apucat sa-l vad eu de siroaiele de sange ce mi se scurgeau in ochi. Nu-mi imaginam ca dintr-o taietura asa mica, o sa umplu pumni.:))
Îţi place sau nu:
6 
1
Ai mei nu au pus gratii la geam, la etajul 3, doar pentru simplu motiv că habar nu aveau ce făceam eu de dimineaţa până la 4 când veneau ei acasă. Nu ştiau că mergeam pe pervazul de afară al geamului, nici că stăteam în cutiuţa de metal prinsă şubred la geamul de la bucătărie (era pusă cu scopul de a depozita oale cu mâncare iarna în special) imaginându-mi că e codârla de la căruţă.
Eu bara de bătut covoare (era dublă) am folosit-o pe post de paralele – şi nu am păţit nimic, făceam gimnastică la vremea aia, în clasele 1-4 (dar nici eu nu am ajuns Nadia Comăneci).
Când m-am făcut mai mare m-am urcat până în vârf pe o macara din şantierul de lângă blocul meu. Şi îmi plăcea la nebunie să stau pe bloc, pe margine; acum mi se face rău numai când mă gândesc. Şi astea ar fi o mică parte din tot ce am făcut.
Făcând o comparaţie, constat cu uimire: ce cuminţi sunt copiii mei !
PS. Bestial textul tău, mi-a răcorit ziua asta caniculară.
Comentariu beton!
12 
1
@Solandi, n-aveam tablete d-aia ne jucam așa riscant. Eu m-am urcat odata într-un tren marfar. Trecea linia de tren în spatele blocului. Am ajuns la Târgoviște printre cocenii de porumb. De la gară a sunat cineva să vină tata să mă ia. Tata, săracu’, și-a scos fierea într-un final. Și nu de fericire.
Comentariu beton!
13 
1
Asta-i prea tare! Cum dracu să plece marfarul cu tine? Si eu am crescut lângă o gară și imi făceam veacul pe acolo. Puneam cuie pe linii ca să le turtească trenul și apoi ziceam că sunt săbii. Dar n-am reusit sa plec cu marfarul, desi m-am gandit la asta :)))
Îţi place sau nu:
5 
0
Elena, eu am stat in copilarie la marginea Targovistei, poate te-am vazut prin lan! :)) Calea ferata trecea pe langa cartierul nostru, imi placea sa privesc trenurile de la balcon.
Eu sunt tot mijlocie, am doua surori, dar am fost cuminte foc. Sora-mea cea mica a fost ceva in genul tau, mereu aveam emotii cu ea ca se loveste (si se lovea, nene, ca era nazdravana) cand o lasa mama cu noi, astea mari! 🙂
Îţi place sau nu:
0 
0
@Solandi, mă urcam și eu, dar nu pe macara că n-aveam.Pe coloana DA de se cruceau șefii ce dracu căutam acolo, că nici la revizii nu se înghesuia nimeni să urce acolo.
Îţi place sau nu:
6 
0
@Elena P, la fix asta cu tabletele, când sunt mici copiii. În plus, nici nu mai au libertatea pe care o aveam noi. Iar când cresc, adolescentul şi telefonul mobil cu internet se transformă într-un veritabil lichen. Că uneori mă întreb dacă sunt fericiţi…
Cât despre părinţii noştri, abia acum le înţeleg mai bine expresiile feţelor, când luau cunoştinţă, de voie de nevoie, cu faptele odraslei lor. Mă refer aici doar la faptele mele, deoarece sora mea este exact opusul meu.
Cât despre trenul ăla de marfă, cine l-a pus să treacă pe lângă blocul tău? (eu doar m-am rătăcit la picior prin oraş şi am rugat un lucrător cfr, undeva pe la capătul oraşului, dându-i adresa să ne ducă acasă).
@Anouk, coloana aia pe unde mişunau şobolanii? Mie îmi plăceau şoriceii, îi prindeam (şi le dădeam drumul apoi) în hambarul de porumb, când bătea bunicul porumbul.
Îţi place sau nu:
2 
0
@Solandi, în rafinăria unde lucram eu nu mișunau șobolani la D.A., iar cu șoriceii ne jucam pe plajă, organizam concursuri cu ei.
Îţi place sau nu:
3 
0
Un sincer multumesc, nu am mai ras asa, cu lacrimi (la propriu), de foarte multa vreme. Ai un umor fantastic.
P.S. Ma bucur ca esti intreaga 🙂
Îţi place sau nu:
7 
1
@Otilia, da sunt, dar nu la cap.
Pup!
Îţi place sau nu:
8 
1
La cap ne-am convins cu totii ca nu esti 🙂 Dar noua ne place asa 🙂
Pup!
Îţi place sau nu:
6 
0
Eu n-am avut de-astea cu oase sau alte părți rupte în copilărie. Dar am căzut acum câțiva ani de la etaj. Și când m-a găsit bărbatu-meu pe jos, nemișcată, plină de sânge era să leșine el și eu să pufnesc în râs când l-am văzut ce față face. Dar am scăpat ieftin. Doar cu vreo 3 cusături și m-au reparat.
Comentariu beton!
13 
1
E vreunul întreg pe-aici? 😀
Comentariu beton!
14 
2
@VictoR, se pare că fizic, toată lumea e ok, doar la cap se găsesc lipsuri, cum ar fi instinctul de autoconservare ?
Comentariu beton!
14 
0
@diabolic, mai din bucăți așa….să vedem cât ne mai țin balamalele!
Îţi place sau nu:
6 
0
@Anouk, de la ce etaj? Gizăs!
Îţi place sau nu:
6 
0
@Elena, doar un etaj mai înăltuț.
Îţi place sau nu:
6 
0
Ne place Elena! ?
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
8 
0
@Cristiana, și Elena vă place pe voi. Mi-a zis mie.
Îţi place sau nu:
6 
0
Nu ma prea pricep eu la scris, dar pe la vreo 8 ani am vrut sa plimb pisica cu bicicleta, ea si-a rupt picioarele, eu mana dreapta, am stat amandoua imobilizate 2 saptamani. La vreo saptamana de cand scapasem de ghips, i-am convins pe baieti sa mergem pe cel mai inalt deal sa ne dam cu bicla, eu si Pegasul am iesit cei mai sifonati, fata rupta (am luat toata iarba uscata in fata), picioare si coaste luxate si din nou mana dreapta rupta plus o bataie rupta din rai de la mama ca au venit vecinii peste ea. De atunci am interzis la bicicleta ??
Comentariu beton!
12 
0
@Otilia, da’ la nenorociri văd că te pricepi.
Îţi place sau nu:
6 
0
Si inca cum :)) nu mi-a ajuns in copilarie, mai vreau si acum. Tocmai ce m-am ales cu un cucui, am testat daca e rezistent coltul geamului ? Astea sunt ale mele in fiecare sambata, niciodata nu le ratez.
Ultima cea mai grava a fost acum 3 ani, trebuia sa merg sa imi opereze un ochi, cu 2 zile inainte am imbratisat cu fata coltul biroului. Rezultatul…arcada sparta, operatie amanata si reactia oftalmologului “Eu am inteles ca nu vrei sa te operezi, dar nu era cazul sa te mutilezi”
Comentariu beton!
12 
0
S-a trezit hater-ul!!!!
Comentariu beton!
12 
0
@Cristina, dacă n-apărea era rău. Însemna că nu mai e un labagiu obosit.
Îţi place sau nu:
8 
0
Posibil e unul/una care nu și-a trăit copilăria ?
Îţi place sau nu:
7 
0
Sau a avut una nefericita.
Îţi place sau nu:
7 
0
Nu inteleg de ce tot apasa lăbarul/lăbara butonul rosu. Și nu ma mai interesează. Sunt zen, pwla mea. La câti proști sunt in țara asta…. Și când văd câți ne conduc ..
Îţi place sau nu:
2 
0
Nici nu ma gandesc la cum ar fi viata lui( si a ei) daca Mihai ar scoate butoanele de like/ dislike 🙂 Da’ banuiesc un pui de depresie, pfff, deja aproape ca-i plang de mila 🙂 🙂 P.S. Sunt mai multi, nu doar unul si nu doar barbat. Serios vorbind, ma tot intreb ce are Mihai si nu au ei si de ce-i roade asa tare asta.
Comentariu beton!
11 
0
Sper ca nu e frati-miu dupa ce a citit aici ce am comentat!!!!??????
Îţi place sau nu:
8 
0
@Cristina, :))))))))) hahahaaaaa. E fratele nostru. Al tuturor. D-aia îl porcăim toți.
Comentariu beton!
12 
0
Pe la 10 ani…l-am imitat pe Tarzan! Cum ciresul nu are liane, inca mai am o cicatrice in V pe barbie. Pe la 14 am aruncat un cutit in sus urmand, logic, sa il prind intre degete cum facea Bruce Lee. Inca mai am cam 3 cm de cicatrice pentru ca metoda Bruce Lee nu suporta amatorii iar cutitul mi s-a infipt in mana. Pe la 17 (stiu, trebuia sa ma maturizez deja) l-am imitat pe Conan si un cutit de paine mi-a ajuns in umar. Din fericire, am fost 3 prieteni cu acelasi tip de rana in aceiasi zi. Conan rulz!
Îţi place sau nu:
9 
0
@Marius, eu cred că trebuia să te maturizezi mult mai devreme. Eventual după prima tăietură.
Îţi place sau nu:
5 
0
Am râs cu @Elena dimineață, și încă mai râd, dar am râs și cu șefu’ la blog când l-am văzut la știri făcând mișto de papucii cu blană ?????
Îţi place sau nu:
10 
0
@diabolic, ai prins tu asta? :)))
Îţi place sau nu:
6 
0
@Frățică, de două ori, și dimineață la știrile mondene ?
Îţi place sau nu:
5 
0
@diabolic, și m-ai recunoscut fără ochelari? 😀
Îţi place sau nu:
5 
0
Aveai, dar de soare, agățați de gât ?
Oricum, se pare că sunt cam singurul de pe aici care te “urmărește” și la tv ???
Bănuiesc că te-au “agățat” pt interviu în urma postării despre papucii respectivi
Îţi place sau nu:
7 
0
@diabolic, da, da, da. :)))
Îţi place sau nu:
6 
0
Am atâtea semne de bună purtare pe mine încât nu mă miră că ai mei aveau deja părul aproape alb complet la 40 de ani.
Am dat cu capul într-un cui, încercând să opresc sania într-un stâlp, mi-a intrat o bucată de sârmă în picior pe câmp la fotbal, am scos-o, am spălat piciorul într-o baltă cu apă statută și am continuat să joc încă vreo 3 ore, am rămas agățat în sârmă ghimpată într-un gard, am sărit de la etajul 1 pe o movilă de nisip (pusesem un pariu – am câștigat și am luat și bonus o gleznă luxată), mi-am spart capul de vreo 3 ori, într-una din dăți încercând să fac acrobații de circ în casă, am căzut din tot felul de copaci, și m-am răsturnat de două ori cu căruța în canalul de irigații (o dată căruța plină de paie). ?? Toate astea până în liceu. Culmea, niciodată n-am avut mână sau picior rupt. Ori am oasele tari, ori îngerul meu păzitor e cel mai capabil personaj imaginar care a existat vreodată. ?Apoi am avansat la nivelul următor de tâmpenii făcute, având în vedere că nu pierdeam nici un meci al Stelei (pe baricade în galerie, bineînțeles), nici un concert rock, nici o bătaie din liceu etc.
Țin minte că mă intriga faptul că, după ce făceam câte o tâmpenie d-asta cu damage personal, mai primeam și bătaie sau eram pedepsit, deși mie nu mi se părea că pățisem cine știe ce. “Adică, stai dom’le, după ce că m-am lovit, mă mai și bați? Ce vă consumați atât?”
Ei bine, încep să înțeleg ce simte un părinte când își vede copilul cocoțat pe undeva, sau cu sânge pe față, sau cu diverse răni, vânătăi, tăieturi, majoritatea auto-provocate în urma unor idei crețe puse în practică cu inconștiența și curajul specific copiilor. Și dracii mei au potențial, că pe partea asta seamănă cu mine, ceva de speriat!?? Ca să nu mai zic că, datorită accesului la tehnologie și informație, au mult mai multe idei, mai variate, mai periculoase, și mult mai multe mijloace să le pună în practică.
Comentariu beton!
11 
0
@Ionuț, m-ai bătut la cur cu loviturile tale. Io zic pas!
Îţi place sau nu:
6 
0
@Elena, de ce te-am bătut că doar nu facem concurs!!? Întreba @VictorR mai sus dacă e vreunul din noi întreg. Păi, cum să fie, dacă cea mai mare parte a zilei ne-o petreceam nesupravegheați, bântuind străzi și făcând tot felul de năzbâtii? Aș zice că noi suntem norocoși, fiindcă eu știu destule cazuri unde aceste năzbâtii s-au încheiat tragic. O bătaie soră cu moartea am primit pe la vreo 11 ani, când m-am ascuns într-o benă d-aia în care se punea ciment (încă se construiau blocuri la noi în zonă), muncitorii nu au observat că e cineva înăuntru, eu nu m-am prins că ei o conectează la macara și m-am trezit ridicat spre ceruri. Noroc că am urlat și m-a observat macaragiul în dreptul etajului 2. Mamă, ce mi-am luat-o atunci. Tot din cauza construcțiilor mi-a fost interzisă bicicleta, fiindcă aveam obiceiul să facem concurs care ajunge primul pe bloc. Pedalam ca nebunii pe planșeul unde urmau să toarne treptele până sus și înapoi. Unul din noi a pierdut controlul și a coborât un etaj pe burtă cu bicicleta deasupra lui. Când au aflat ai mei, mi-au luat-o și mi-au interzis să mai folosesc așa ceva vreo doi sau trei ani. N-a fost problemă. Câțiva ani mai târziu, când am pus iar piciorul pe pedale, am reușit performanța de a ajunge cu bicla în lacul din parcul Carol din cauza vitezei prea mari cu care am coborât de sus de la mausoleu.
D-aia îi sunt veșnic recunoscător celui care a inventat after-school-ul, fiindcă recunosc că n-aș avea curajul/inconștiența părinților mei să-i las pe pitici de capul lor.
Îţi place sau nu:
10 
0
Eu l-aș fi lăsat pe fiu-meu singur acasă doar că a fost neinspirat într-o zi când făceam gogoși și mi-a zis c-o să facă și el dar cu clor în ele. Și le duce și la scoală la copii. Că așa e el darnic și atent cu proetenii lui.
Eh, așa că ajuns tot la after. Dar cu pază militarizată.
Comentariu beton!
12 
0
Cred ca sunt cu ceva ani mai tanara dar, am prins aceeasi copilarie frumoasa. Am si acum semne de buna purtare peste tot, inclusiv pe limba.
Plus ca nici acum dupa douazeci si ceva de ani am un vecin care nici nu ma saluta pt ca i-am spart fata cu un pietroi :))) deh, dracu’ l-a pus sa o pocneasca pe sor’mea.
Cateodata ma uit la copiii din ziua de azi si imi dau seama ce copilarie trista au.
Îţi place sau nu:
9 
0
@EGO, eu am 19 ani. Tu?
Îţi place sau nu:
7 
0
@Elena,
😂 😂 😂 😂
Îţi place sau nu:
5 
0
@Laura, ce?
Îţi place sau nu:
2 
0
Nimic, mă hlizeam și eu… dar EGO tot nu ți-a zis câți ani are. Ne-ai umilit profund cu vârsta ta 🙂
Îţi place sau nu:
3 
0
Nimic, mă hlizeam și eu… dar EGO tot nu ți-a zis câți ani are. Ne-ai umilit profund cu vârsta ta 🙂
Îţi place sau nu:
3 
0
Elena, esti absolut senzationala :)))))
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
4 
0
@Tauon, multumesc. Și bine ai venit pe aici!
Îţi place sau nu:
2 
0
@Tauon, multumesc. Și bine ai venit pe aici!
Îţi place sau nu:
2 
0
Eu eram destul de cuminte și toți părinții ma dădeau ca exemplu, dar nu știau tot?…eram la Toplita, aveam vreo 6 ani cred, stăteam intr-un bloc cu parterul foarte înalt și,de ziua mea, maica-mea s-a dus sa imi ia tort/prajituri si un cadou, ceva…evident, eu cu sora-mea închise cu cheia in casa. Dar ce faci cand prietenii din apartamentul vecin te invita afară?!?asteptam noi bucuroase prajiturile alea bune, dar na, cum sa nu te duci?!!..si cum eram cu capul pe umeri, am zis sa nu intre hotii asa ca sora-mea a iesit pe usa, eu am incuiat-o pe dinăuntru si am iesit pe geam. Habar nu am reactia maica-mii cand nu ne-a gasit in casa, dar stiu ce fata avea cand a venit spre malul Muresului,care e destul de adanc in zona aia si unde ne jucam, iar eu eram fericita ca se intorsese cu “ceva bun”…practic ziua aia a fost sărbătorită doar de copiii vecinilor, ca eu și sora-mea am cam bocit. Alta data primisem cadou niște gumă in forma de țigări de la niște rude din germania și pentru că țineam atâta la gumă aia,am decis să nu o arunc cand trebuia sa mănânc si nu am gasit alt loc de pus decât pe frunte (evident lipită de par?), ca sa nu mi-o suteasca sora-mea, deși ea o avea pe a ei facuta lanț in jurul gatului..dupa acest episod m-am trezit brusc cu un breton scurt.dar altfel eram cuminte, dădeam apa la puii bunicii bagandu-i cu capul in oala cu apa si straniu,după, erau asa sătui ca nu se mai ridicau de jos, cadeam prin cocenii de porumb și dădeam vina pe varu-meu ca el m-a împins sau ma urcam pe sacii cu grâu de unde tot el ma împingea și cadeam .
Îţi place sau nu:
4 
0
Felicitări Elenei pentru scrierile ei absolut bestiale. Ține-o tot așa! M-am bucurat ca un copil când te-am văzut la t.v. cu comentariul despre “blănoși”..
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
2 
0
Ne lipsesc foarte mult anii de copilarie.
Îţi place sau nu:
0 
0
Eu nu prea am experiente din astea din copilarie, nu cred ca am avut oportunitati. Mai multe tampenii am facut ca si adult. Cea mai nasoala a fost cand am calcat intr-un pahar de vin si mi-am taiat jumatate de tendon sub glezna, pe interior. 3 spatamani am mers prin casa intr-u picior. Am facut pojarel la 28 ani si in acelasi an cu calcatul in pahar m-am trezit intr-o dimineata cu degetul mijlociu de la picior umflat. In urma radiografiei am constatat ca o falanga e fisurata. Habar n-am cum s-a intamplat. Eram singura in casa.
Si am cumva senzatia ca azi nu as fi fost aici daca in copilarie as fi avut cu cine sa ma antrenez…
Îţi place sau nu:
0 
0
Pingback: mihai vasilescu blog | Și zi așa, ești un cuceritor, nu?
FEMEIE, ESTI FORMIDABILA!! Am ras cu lacrimi!! Zau asa!
Îţi place sau nu:
0 
0
Un articol care chiar m-a pus pe ganduri. Good job, Mihai! ?
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
0 
0