Text scris de Elena (la ora la care-l citiți, fratele vostru ar trebui să fi aterizat deja la Timișoara).
Eu am crescut în vremurile în care blocurile aveau șase scări. Pe fiecare scară erau cel puțin douăzeci de apartamente și în fiecare apartament erau minim trei copii.
Când s-au mutat ai mei pentru prima dată la bloc, îl aveau doar de frate-miu. Din statutul de chiriaș în gazdă, cu proprietăreasa în camera de alături, s-a trezit tata în trei camere la etajul patru al noului bloc. Atunci s-a declanșat în el înstinctul de mascul alfa și a decretat: nevastă, Partidul vrea să populăm casa. Mai facem încă doi copii! Și mama a făcut. Două fete.
Indiscutabil am ieșit cel mai reușit copil dintre cei trei. Sunt mijlocia. Stiți cum se spune: primu’ îl faci fără să te gândești, p-al doilea îl gândești și ultimul apare când nu te gândești. Ei bine, ce să vă spun? La cinci ani știam să scriu și să citesc. Ionuț, vecinul meu de la etajul doi, îmi făceai inimioare. Din pipi. Direct cu jetul pe peretele blocului. Era atât de jmecher că știa să-și scrie și numele, tot din pipi, iar eu i-l citeam. Pe litere. Reușită am ieșit și pentru că eram cuminte. Așa spune mama: ca o păpușă erai. Unde te puneam, acolo stăteai. Dealtfel asta a fost muuult timp singura mea asemămarea cu vreo păpușă. Și vorbesc aici de o păpușă normală: cu tot părul în cap, cu două mâini, două picioare și ochii nescoși.
Tot mama spune că și-a asumat integral rolul de părinte și nu pleca nicăieri fără cei trei copii. Mușchetarii, cum ne zicea tata. Tata în schimb ne-ar fi lăsat acasă. Eventual legați cu lanțul de calorifer, dar în partea exterioară a geamului. Pe undeva îl înțeleg, pentru că imediat cum intram în casa celui care ne invita (prima și singura dată, a doua oară nu ne mai invita nici dracu’) frate-miu le lua la control toate sertarele, debaralele, șifonierele, servantele și dulapurile din bucătărie. Căuta peste tot. Inclusiv în punga cu pungi și în borcanele goale ținute de gazdă pe balcon. Soră-mea, alt copil deosebit, avea boala bibelourilor. Sparte. Și doar când eram în vizită. Mie însă îmi găsea mama un loc unde înțepeneam până plecam.
Cel mai tare era când plecam la plimbare. Ăștia doi cereau orice vedeau în magazine. Mama mă întreba: nu vrei și tu? Răspundeam suav și inocent: nu, mami. Eram un gen de om când ieșeam din casă. Nu ceream nimic, nu deranjam pe nimeni, nici nu-mi simțeai prezența. Odată m-au uitat în sala de cinema pentru că la plecare i-au strigat pe nume doar pe frate-miu și soră-mea. I-am așteptat cuminte, cu paznicul, până și-au dat seama că lipsește „păpușa”. Lucrurile însă se schimbau radical când eram acasă. În habitatul meu. Atunci deveneam alt om. Se dezlănțuia fiara din mine.
Pe vremea aia toate fetițele voiau să fie Nadia Comăneci. Chiar și eu care deja eram o perfectă. Așa că într-o zi am deschis ferestrele la dormitor, am pus pernele la aerisit pe geam și din vârful patului îmi luam avânt și mă aruncam direct pe perne. Exersam săritura la cal. M-am dezechilibrat și de frica să nu cad de la etajul patru, dintr-o mișcare pentru care Nadia ar fi crăpat brusc cu tot cu ficatul din ea, m-am înfipt cu capul în colțul șifonierului. Am fost foarte aproape să mă infig cu tâmpla, dar nu. Am fentat-o la mare artă. Ăsta a fost primul meu contact cu sângele propriu. Paradoxal, copiii de la bloc au continuat să se joace cu noi deși eram nebunii de la patru. Pentru că eram singurul apartament de la etajul patru din cartier cu grilaje de metal la geamuri. Oamenii normali la cap își puneau grilaje doar dacă stăteau la parter. De frica hoților.
Al doilea contact l-am avut când mama spăla vasele iar eu am vrut s-o ajut. V-am spus deja că eram perfectă așa că-mi ofeream ajutorul oricând. Mi-am tras un scaun, am pus peste el o oală udă, proaspăt spălata, și m-am urcat ca să ajung la chiuvetă. Doar ca oala a alunecat, iar eu am plonjat cu barba de chiuvetă. N-ar fi fost atât de gravă situația dacă aș fi băgat și limba-n gură. Dar nu. Așa că jumătate din limbă îmi atârna pe barbă. Se mai ținea într-un colț. Eh, nu știu ce-a făcut mama, cum a dres ea frumusețea de busuioc pe care tocmai îl făcusem. Cert este ca acum am limba întreagă, lipită, e adevărat, și vorbesc normal acum. Mult, dar normal.
Următoarele două evenimente sângeroase, pentru care țăranii de la 1907 sigur s-au răsucit în mormânt cu fața în jos rușinați de prestația lor, au avut loc în luna iulie a doi ani consecutivi.
Și jur că nu s-ar fi întâmplat nimic daca ai mei n-ar fi insistat să mă ducă la circ. Nu pe scenă, în sală, dăăă! Iar eu, întoarsă acasă, n-aș fi insistat să exersez tot ce am vazut acolo. Numai că eu când mă apucam de-o treabă o făceam, nu mă jucam. De spital, de cele mai multe ori. Așa că m-am înfipt în elemenții caloriferului de fontă. Cu partea din spate a capului, lângă creier. Fix de două ori în același loc.
Mult timp ai mei m-au urmărit foarte atent ca nu cumva să rămân cu oareșce sechele de la loviturile la cap. Nu i-a convins nici faptul că îmi băgam în nas tot ce găseam pe jos: firimituri, sâmburii de la struguri, scame. Până a început să-mi miroasă fața a mort și soră-mea a cerut să doarmă cu frate-miu ca să nu moară de icter mecanic. Au zis doar că e un eveniment trecător. Abia când am plecat într-o zi la scoală și am uitat tuciul pe foc de au spart vecinii ușa ca s-o salveze pe soră-mea care dormea, tata a zis: tăticule, tu nu ești sănătoasă la cap!!!
De atunci nu suport culoarea roșie. Nici măcar de revelion nu-mi pun chiloti roșii. Probabil d-aia nici nu m-a ocolit ghinionul.
Eu am sărit de pe acoperiș cu umbrela deschisă ca să verific dacă Mary Poppins chiar putea să facă asta! Și am dovedit că nu se putea!….
Comentariu beton!290
@Anouk, dacă te ajută cu ceva, eu am exersat și exercițiu la bară. Băh, la bara de bătut covoare. Rezultatul? Degetul mic de la stânga și mâna dreaptă rupte.
Comentariu beton!111
@Elena, important e că mai ai degete!
Comentariu beton!70
Și limbă?
Comentariu beton!131
Si euuuuu. Noroc ca nu era casa inalta!!!
Elena, eşti ca un medicament: o rație normală te face bine. Excesul (de umor) te poate ucide!
Comentariu beton!161
@Victor, s-o dau în d-alea profunde? Că dacă muriți toți „eu cui rămâi?” Ca să nu mai zic că sâmbăta n-aș avea ce să mai fac..
Comentariu beton!191
Cum adică „s-o dau în d-alea profunde”? Eu credeam că aici se dezbat deja lucruri proFUNDe! 🙂
Comentariu beton!101
@Victor, dăcât proFUNde
Comentariu beton!91
Have fun la Timișoara, Mihai! Ai fugit tu repede de dogoarea anunțată în București după ce ai văzut cum e în iad, ha?!
Comentariu beton!70
Minunat, Elena P!
Ai fost genul de copil al căror părinți plâng pe ascuns murmurând în barbă: ”of, dac-ar fi ieșit băiat, poate n-ar fi fost chiar așa rău” 😂
Comentariu beton!193
@Laura, am fost genul de copil care nu-și băga în plictiseală părinții. Ci în disperare.
Comentariu beton!111
Se pare ca te caracterizeaza perseverenta :)) Ai noroc ca ingerasul tau a fost mai bun ca tine si nu s-a jucat pe tableta cat ai avut tu treaba.
Comentariu beton!141
@Florr, aș înlocui perseverența cu înconștiența :)).
Dar să știi că sigur ceva noroc am avut în viața.
Comentariu beton!81
Pe mine cel mai mult ma amuză și acum când îmi amintesc reacția mamei atunci cand veneam acasă murdar de noroi, deși era secetă ca-n Sahara. Mă întreba cu ochii cât cepele: „unde dracu găsești noroi, că nu a plouat de o lună?” Nici acum nu știe unde 😉
Comentariu beton!240
@Relou, și unde găseai? Scuipai în pământ? Zi-ne!
Comentariu beton!111
crezi ca el nu stia sa-si scrie numele ?
Comentariu beton!171
@Shoric, hahahaaaaaaaaa
Se dezbate încă. Ce zici?61
@Elena, cum unde? Pe-acolo pe unde nu umbla mama 😉
Comentariu beton!81
Mai știu eu un loc cu noroi, oricât de uscată ar fi vremea: sub balcoanele de la parter ale blocurlor vechi.
Acolo îmi aruncam eu carnetul de note plin cu 5 si 6… și ziceam acasă că l-am pierdut, să nu mă pocnească taică-miu 🙂
Mie nu mi-a plăcut școala, mai ales primele clase. Mă și mir cum naiba n-am rămas repetentă. Cu timpul, mi-am băgat mințile-n cap.
Sunt uimită cum azi, toți din școala primară sunt premianți, dar numai jumătate iau bacalaureatul.
Comentariu beton!121
@Elena P…un copil model ce sa mai zic…? Culmea este ca eu chiar am fost genul de copil „unde il puneai acolo statea”, doar ca atunci cand faceam cate o mizerie ii dadeam de ii luam piuitul. Si nu faceam intenționat. ? Asa eram eu talentat.
Intr-o vara imediat dupa terminarea scolii, eram la bunici cu mama lângă mine. Si ce ma mănâncă pe mine in partea dorsala(evident limbricii erau vinovati)…iau un lemn si o toporișcă…ghiciti rezultatul oare? ? tin lemnul in mana stanga si pac, dau cu dreapta…din lemn a ricosat fix in mana…pam pam…aratatorul si mijlociul cu 2 tăieturi cat China si cel mic aproape lipsa (atarna)…un ninja ar fi fost invidios pe talentul meu…sa mai spun ca mama făcea ca polizorul?
Comentariu beton!140
@Marius U, gizăs!!! Și le-ai reparat? Că eu am limba în gură.
Comentariu beton!70
S-au reparat. Cusute frumos arătau ca un goblen…? cel mic are o oarecare deviatie, dar e utilizabil. Si niste cicatrici sexy ?
Comentariu beton!90
@Marius U, eu p-asta cu sexy o cred doar dacă văd poză. Dacă mai citești pe aici sigur îmi stii meteahna asta?
Se dezbate încă. Ce zici?72
Felicitari pentru text, Elena! M-ai inveselit si azi, cu o portie de ras din toti rarunchii
Comentariu beton!81
@Elenuș, mulțumesc tiza
Se dezbate încă. Ce zici?60
Frumoasă copilărie…
Ș-acum mai am cicatricea la degetul mijlociu de când am prins de lama cuțitului, că să-i arăt fratelui meu că io știu cum să mă apăr dacă mă atacă tâlharii (el fiind „tâlharul”). 😀
Comentariu beton!70
@John, dacă n-ai rămas închis în frigiderul Fram de frica „tâlharului” n-ai avut copilărie :)))))
Comentariu beton!140
Acolo mă ascundeam când jucam „tupu”. 😀
Se dezbate încă. Ce zici?71
@John, tupu? Ce joc era ăsta? N-am auzit de el.
Se dezbate încă. Ce zici?50
@Elena P
https://ibb.co/cRCJck
Nu stiu cat de bine se vede…
Comentariu beton!70
@Marius U, sexy-balamuc este :)))))
Se dezbate încă. Ce zici?60
Să nu fii de deochi, ce cumințică erai. Deși, când te-am văzut, aș fi putut jura taman inversul, dar…cine știe cum erai tu când erai miiiică miiică de tot: mânca-o-ar pe ea tata de păpușică. Hai că mi-ai făcut ziua faină de tot.
Comentariu beton!111
@Sorin, las alte impresii. Stiu!?
Se dezbate încă. Ce zici?61
După atâtea năzdrăvănii important e că ai rămas cu limba înteagă, ascuţită ce-i drept şi cu ochii întregi. 🙂
Cât despre copii, ce să spun, fiică-mea trebuia să se nască băiat. Bărbia cusută, picat de pe scuter, distrus maşina. Ea e întreagă, cu câteva cicatrici sexy ce-i drept şi îmi spune că eu sunt de vină că ea e aşa, pentru că mi-am dorit ca primul copil să fie băiat
Comentariu beton!81
@9, limba, da. Ascuțită rau.
Normal că tu ești de vină. Și mama e responsabilă pentru limba mea lipită?.
Comentariu beton!70
Nice. Capitana de plai. La mine, cu exceptia situatiilor (nu foarte multe, poate 30) cand ma aducea cate un vecin in casa cu mufa șifonată, degete sau alte parti ale corpului sangerande, principala preocupare era sa dispar. Houdini/Copperfield sunt la pitici. Eu dispaream cate 2-6 ore de ii gaseam pe ai mei carunti. Plecam la pescuit la Olt (prima escapada a fost la 5 ani si am lipsit cam 8 ore), la mare ma „lua valul” cu colacul si ma gaseau salvamarii ( din fericire tineam malul), la munte plecam dupa soparle si șerpi etc. Oriunde gaseam cate o portita de scapare o luam ca Iuiu cu fluierul. In rest copil model: citit/scris la 4-5 ani, premii pe la școală, olimpiade la limbi străine, the works…
Acum am si eu o fetita, ma cac pe mine de frica la gandul ca s-ar putea sa imi semene.
Comentariu beton!252
@Dr. Acula. Și eu mai plecam de acasă. Mă mai găseau ai mei prin canelele de la bloc. Sau în beciul blocului. Eram fascinată de puricii și păduchii de acolo.
Comentariu beton!141
Am dat roșu din greșeală
Comentariu beton!101
Citind imi dau seama ca am copii cuminti,multi dar cuminti.Nu va imaginati ca imi lipseste adrenalina ,chiar si cei mari imi servesc cate o portie saptamanala ,insa una peste alta e bine..si la vara cald 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?60
@Andra, „mulți” cât înseamnă???
Comentariu beton!111
Pentru mine „multi” inseamna 4 :)))
Comentariu beton!100
@Andra, PATRU???? Felicitari!!
Comentariu beton!70
Ha, ha, ha …..deci eu cand l-am legat pe var-miu cu cerceaful si l-am aruncat pe geam (sa vaza si el cum e sa sari cu parasuta) eram un copil cuminte :))))
Comentariu beton!122
@Adi Adi, zi-mi, să mor io, că stateai la casă. Fără etaj.
Comentariu beton!90
Elena nop….stateau la bloc …..etaj 2 :)) Noroc cu niscaiva pomi si un acoperis facut de vecinul de la 1. doar o mana rupta . Si o bataie zdravana :)))
Comentariu beton!111
@Adi Adi, dacă n-ai frați, îți omori verii. Așa e???
Comentariu beton!131
Am uitat să menționez că din luna mai până in septembrie aveam genunchiul stâng pe ciclu. Când cădeam la fotbal sau cu bicicleta, doar pe el știam să cad. Și acum am pe el o cicatrice cât o monedă de 5 lei (din ăia vechi, vechi, pe care-i adunam in sticle de lapte).
Comentariu beton!100
@Relou, te înțeleg perfect. Prima bubă pe care mi-o făceam la începutul verii, indiferent unde era, cot sau genunchi, o umpleam mereu de sânge până venea iarna.
Comentariu beton!81
Cred ca pe la 4 ani sau 5, am băgat andrelele in priza. Mamei i-am spus ca m-a înțepat o albină. La scurt timp după (tot de la et 4), am convins cele doua surori mai mici ca dacă ne suim în picioare pe pervaz cu geamul larg deschis o putem vedea pe mama când vine de la munca. Ne-a văzut săraca și pana în casa nu își aduce aminte cum a ajuns. La noi au bătut în cuie geamurile după. Acum nici sa ma bați nici la et 1 nu m-as mai sui.
Comentariu beton!161
@Ana, ????. Normal. În copilărie toți avem curaj(inconștiență).
Se dezbate încă. Ce zici?61
@Elena P: tupu îi ziceam noi la „de-a v-ați ascunselea”.
Să vezi ce fain era când săream din blocurile în construcție pe-o movilă de nisip sau bitum (cred, o chestie neagră, ca făina) de la etajele 3-4.
Fratele meu se credea Icarus, vroia să zboare…de la etajul 4. Noroc cu bunica…
Comentariu beton!101
@John, la mine-i zicea „pititea”.
Se dezbate încă. Ce zici?60
@Elena, cică doar noi, în Ploiești îi ziceam „pititea” ! :)))
Se dezbate încă. Ce zici?61
@Anouk, da, da. Am auzit asta.
Se dezbate încă. Ce zici?61
@Anouk adicatelea noi, astia din Ploiesti ne pitim bine si o intoarcem si mai bine. Daca o sa ne intalnim vreodata, comentatorii lui Vasilescu zic sa jucam si o pititea.
Se dezbate încă. Ce zici?71
Noi, in Mureș, îi spuneam ascunsea
Si in Pitesti tot pititea ii zicea. Era si gluma aia cu diferentele – in ploiesti poti sa te pitesti, dar in pitesti nu poti sa te ploiesti
Io visam sa fiu Mihai Viteazu si Vlad Țepeș.Pa Mircea nici nu vroiam să-l văz,daca-i spunea „cel jupân”,in loc de bătrân,il inghesuiam si pe el intre ăialalți doi.De aia acu doua luni am fugit dupa o echipa de la prospectări cu toporu’,ca orice taranete pasnic.Ai dracu’ direct in floarea soarelui se gasisera ei sa drileze.In timpul lepsei,unu mai cu suflu urla :politia,primaru’,avem acceptu’.Am invatat din acele minunate momente următoarele:nu o sa fiu niciodată un element social integrabil,in situatii de criza apar înjurături noi,toporu’ pentru un taranete este indispensabil ca absorbantele la femei,nu am prea multa minte.Dupa trei accidente de motor in care am adunat peste cinspe oase rupte,o hernie inghinala iar rinichii au ajuns in locul amigdalelor,practic eu mă pi.s in gura,consider ca sunt norocos sau al de sus nu a mai avut pasta la pix sa mă treacă pe lista de turisti.
Elena,ca de obicei,mirobolantă scriitura.Nu stiu ce-nseamna doar mă c.ac si eu putin pe mine.
Comentariu beton!253
Neamul ăsta cu „ţărăneţi” s-a ridicat din robie pe câmpurile de luptă. Cum zicea Vladimirescul la Padeş? „Care cu furci, care cu topoare, să zdrobim şerpele”. Deci…. 😀
Comentariu beton!90
Io stiam ca Vladimirescu a fost bancnota.
Comentariu beton!101
… şi bancnotă. Una cum numa` tot noi ăştia din partea asta de lume puteam să avem: de 25 lei. 😉
Comentariu beton!80
@Eleweiss, înseamnă că mă placi, nebunule.
Comentariu beton!121
Asta înseamnă?Pot sa trăiesc si cu asta.
Comentariu beton!121
@edelweiss, eu nu. ?
Comentariu beton!110
@Elena,te alinti si tu.
Comentariu beton!81
@edelweiss omule, îţi place să trăieşti periculos? 😛
Se dezbate încă. Ce zici?61
@edelweis, normal că mă alint.
Se dezbate încă. Ce zici?50
O zgâtie de fată 🙂
Mie îmi plac copiii ăștia puși pe șotii tot timpul. Deși, la serviciu fiind, îmi cam iese limba de un cot fugind după ei și mi se învârt ochii în cap de cât încerc să nu-i scap de sub supraveghere 🙂
Dacă ar fi fost să am o fetiță, fix așa mi-ar fi plăcut să fie 🙂
Comentariu beton!81
@miha s, mă poți infia dacă vrei. Încă mai fac prostii?.
Comentariu beton!141
Ar fi o idee 🙂 🙂 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?71
Jur că n-o să te plictisești. O să vrei să fugi în lume poate…
Se dezbate încă. Ce zici?61
Păi poate nu 🙂 Aproape c-aș face pariu 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?50
Eu zic sa ai grija ce-ti doresti 🙂 si sotul meu si-a dorit mult o fata si o are,e poreclita „Domnisoara Dezastru”.Cei trei fii sunt parfum pe langa neasemuita si mirobolanta noastra fiica :)))
Comentariu beton!120
He, he 🙂 Sigur nu va plictisiti 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?50
Dacă ar fi să trec în revistă doar semnele de pe corp, ar zice lumea că am fost în cel puțin un război.
Până la 12 ani adunasem deja 4 cicatrci pe picioare, şi nu mă refer la juliturile de zi cu zi, ci d’alea care au necesitat intervenție de specialitate, o mână ruptă şi în fiecare an 2-3 luxații pe baza de căzut din pomi sau săniuş.
În concluzie, am avut o copilărie fericită ?
Sunt în parc cu fii-mea şi râd ca tembelu’…..AOLEUUUU….acum am realizat că am o fată ???
Comentariu beton!151
@diabolic, succes! Hahahhaaaaa
Se dezbate încă. Ce zici?71
@Elena, mulțam….
Ăla a fost un râs ca de vrăjitoare? Mie aşa mi s-a părut ?
Comentariu beton!101
Da. Că eu mănânc și nu mă îngraș. Deci sunt vrăjitoare?.
Comentariu beton!90
Am ras cu sughituri, esti…..mortala. Cand eram mica ma tot intrebam de ce parintii mei au mai facut un copil dupa mine. Nu suportam chestia asta, sa am un frate. Asa ca toata copilaria mi-am dedicat-o eliminarii fratelui meu de pe aceasta frumoasa planeta. Consecintele nu vi le mai povestesc. Cert este ca abia acum,la venerabila varsta de 42 ani, am aflat raspunsul la marea mea dilema din copilarie:oamenii fac al doilea copil cand nu sunt multumiti de primul. Dar acum sunt suficient de mare sa suport adevarul!!!!
Comentariu beton!172
@Cristina, ai mei au tot încercat săracii să le iasă unu’, mă, măcar unu’ reușit. N-a fost să fie!
Comentariu beton!101
Din astea cu sange mult nu prea am facut. am facut si eu ca tot copchii picior rupt, degete rupte, capul spart de geam si geamul spart si a fost cu ceva sange mai mult aici. Tu esti aparte, bine ca esti intreaga pt ca „normala” nu esti.:)) Si vezi ca este „nici de revelion nu-mi pun chiloti”. Rosu e codul de canicula. rosii sunt si aia de „conduc” tara.
Se dezbate încă. Ce zici?71
@Marius, dacă nici tu nu știi că eu nu port chiloți, atunci cine?
Se dezbate încă. Ce zici?71
@Elena, dar vinul rosu nu se pune. Da, da daca nici eu apai doar Mos Gerila.
Se dezbate încă. Ce zici?50
@Marius, te rog io nu mai folosi cuvântul „moș” când vorbești cu mine. Că te trosnesc de nu te vezi!
Comentariu beton!70
@Elena asta cu troznitul e tare. Tot de copilarie imi aduce aminte, dar era spus intr-un mod placut, ” gurita te troznesc de nu te vezi” . Era doar Gerila. Lasa ca dau un vin rosu.