4,022 cititori

Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Continuarea

5,297 cititori

Sfaturi pentru emigrare în UK

Cetin zice că seria lui de articole cu sfaturi pentru emigrare a avut foarte multe accesări. Ceea ce nu e un semn chiar foarte bun, asta înseamnând că din ce în ce mai mulți oameni chiar se interesează serios cum să facă să plece mai repede din minunata țară numită România.

Așa c-o să vă las și eu azi o serie de sfaturi primite pe email de la colega noastră de comentarii, Maria. Și-o să vă rog, pe aceia dintre voi care sunteți plecați prin diverse părți ale lumii, să faceți același lucru. Dacă aveți timp și chef, vă aștept email-urile cu sfaturi pentru emigrare, la adresa de la Contact.

Mno, ajut și eu cum pot la depopularea spațiului carpato-danubiano-pontic. Ce voiam să mai zic, să nu uitați să stingeți lumina.

……………….

M-am gândit să-ți scriu câteva lucruri legate de UK, poate or fi de trebuință cuiva. Nu pot să-ți dau detalii de școală sau sănătate că nu m-am lovit încă de ele. Copii n-am, iar la spital n-am ajuns.

Continuarea

3,869 cititori

Ferește-mă, Doamne, de prieteni

Știți desigur că unul dintre lucrurile care deranjează cel mai tare pe lumea asta este succesul altuia. Iar dacă “ăla” îți mai e și prieten, well, ce-ar putea să te lovească mai rău? Aproape nimic. Dacă mai ai și un singur neuron care se învârte haotic și ameţit printre sinapse, aia a fost. Poți deja să consideri succesul altuia ca fiind insuccesul tău.

Să nu-mi spuneți că nu-i așa, că nu vă cred. Doar vorbim despre poporul care a inventat vestita capră a vecinului. Adică singurul animal din lume care poate să facă pe cineva fericit doar prin deces.

Stați că vă explic imediat. Continuarea

10,294 cititori

Atunci când lași maimuțele la butoane

Să mor eu dacă am avut vreo tresărire când am văzut că mi-au suspendat contul de Facebook pentru chestia asta. Adică, da, m-am enervat, dar mi-am asumat c-au avut motive întemeiate pentru care s-o facă. Sunt politicile lor, odată ce le-ai acceptat, practic ți-ai dat acordul să poți fi tras la răspundere pentru termeni de genul “futu-ți” și “bulangiu”. 

Dar să-mi suspenzi contul trei zile pentru postarea asta:

“Susțin și eu diversitatea cum pot”

Mi se pare deja prea mult. Pentru că nu înțeleg. Și când nu înțeleg de ce cineva face anumite acțiuni, deși depun eforturi în sensul ăsta, îl consider ori prost, ori idiot, ori o jigodie rău-intenționată. Continuarea

4,560 cititori

Cum scapi de suspendarea contului de Facebook

Mă rog, soluția este valabilă doar pornind de la premisa că există oligofreni care stau să purice conturile de Facebook ale celor pe care-i vor suspendați, până găsesc ceva ce poate fi raportat pentru nerespectarea standardelor comunității. Așadar, să purcedem, este extrem de simplă și are doar trei pași mari și lați.

Primul pas. Intri frumușel în „Settings” pe profilul tău de Facebook, dai click pe „Privacy”, te duci la „Limit Past Posts” și cu un singur click ai făcut ca toate postările tale din trecut să nu mai poată fi văzute decât de cei pe care îi ai în lista de prieteni (dacă nu înțelegi, uite aici un printscreen care te va lămuri pe loc).

Moment în care se trece la pasul doi. Pas care presupune că iei frumușel la mână toată lista de prieteni și treci la operațiunea de curățare. În sensul în care cum ai găsit un profil suspect, cum i-ai dat unfriend fără nicio umbră de remușcare. Știu, durează oleacă dacă ai câteva mii, dar după ce-ai terminat măcar o să fii sigur de două lucruri: ori că nu-ți mai vede nimeni din cine nu trebuie postările vechi, ori că, dacă ești suspendat din nou, ai și prieteni care nu te halesc și chiar ei îți dau report. Csf, ncsf.

Și trei. Nu mai dai accept unei cereri de prietenie până nu verifici ce e cu profilul de pe care îți este trimisă. Te uiți la „About”, te uiți la ce prieteni comuni aveți, arunci o privire la ce postează și dacă postează, d-astea de bun simț. Dacă-ți pute oricât de puțin, NU DAI ACCEPT. Las’că poate să vadă ce scrii și dacă-ți dă doar follow.

Gata. Atât de simplu.

mihai_vasilescu_cont_suspendat_facebook

32,788 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

3,029 cititori

Cum se mai schimbă omul

Stiți care e cel mai mișto lucru ce i se poate întâmpla unui tip conservator care mai poartă și ochelari de cal? Păi, să realizeze că ar face bine să nu mai fie… conservator. Și aici vorbesc despre mine, ca să fie clar. Ia stați că vă explic imediat.

Multă vreme am urât cardurile bancare. Pur și simplu nu suportam ideea de bani pe care nu-i vezi și parcă nu ai niciun fel de control asupra lor. În ziua în care, la firma unde lucram pe atunci, ne-au anunțat că ne vom primi salariile pe card, mi-a căzut cerul în cap. Practic, parcă-mi spuseseră că urmează să nu mai iau deloc salariul. Prin urmare, care era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac ca să-mi atenueze “durerea” asta? Nu știți, nu? Păi vă zic eu care era. Imediat ce-mi intrau banii pe card, dădeam fuga la un ATM, dar atunci, pe loc, cu viteza luminii, să nu cumva să dispară banii din cont, și-i scoteam pe toți, până la ultimul leuț. Abia în momentul în care-i vedeam în portofel, răsuflam ușurat și mă gândeam “hai, c-am scăpat și de data asta”. Continuarea

1,474 cititori

No credit cards for me.

Acum ceva vreme, m-am trezit cu un plic in cutia postala. De la banca unde am si cardul de salariu. Pana aici, nimic rau. Ia sa vedem ce vor astia. Voiau sa-mi dea un card de credit. Si ca sa nu se mai complice cu intrebari si obiectii inutile, au ales sa-l emita fara sa ma mai consulte si pe mine. Parca mai avea importanta parerea mea. Iar acum mi-l trimisesera, sa ma bucur de el. Ce-i drept ma cam luase cu fericire inca de cand l-am vazut lucind, proaspat scos din ambalaj.

Cred ca au fost de-a dreptul ofensati cand i-am sunat sa-i intreb ce-i cu obectu’ asta. Cum adica n-am inteles? Mi l-au facut ei cadou. Buuuun. Da’ cam ce inseamna asta? Pai ce sa insemne? Ca mi-au dat un card. Lasati domnisoara, ca asta am inteles eu. Da’ cardul asta e moca, sau presupune ca trebuie sa platesc eu ceva? Pai nu mare lucru, o taxa de administrare. Zau? Pai uite ce va propun eu: luati voi cardul si bagati-vi-l  in locul acela umbros, putin mai jos de noada! Continuarea