26,617 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

2,405 cititori

Cum se mai schimbă omul

Stiți care e cel mai mișto lucru ce i se poate întâmpla unui tip conservator care mai poartă și ochelari de cal? Păi, să realizeze că ar face bine să nu mai fie… conservator. Și aici vorbesc despre mine, ca să fie clar. Ia stați că vă explic imediat.

Multă vreme am urât cardurile bancare. Pur și simplu nu suportam ideea de bani pe care nu-i vezi și parcă nu ai niciun fel de control asupra lor. În ziua în care, la firma unde lucram pe atunci, ne-au anunțat că ne vom primi salariile pe card, mi-a căzut cerul în cap. Practic, parcă-mi spuseseră că urmează să nu mai iau deloc salariul. Prin urmare, care era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac ca să-mi atenueze “durerea” asta? Nu știți, nu? Păi vă zic eu care era. Imediat ce-mi intrau banii pe card, dădeam fuga la un ATM, dar atunci, pe loc, cu viteza luminii, să nu cumva să dispară banii din cont, și-i scoteam pe toți, până la ultimul leuț. Abia în momentul în care-i vedeam în portofel, răsuflam ușurat și mă gândeam “hai, c-am scăpat și de data asta”. Continuarea

1,378 cititori

No credit cards for me.

Acum ceva vreme, m-am trezit cu un plic in cutia postala. De la banca unde am si cardul de salariu. Pana aici, nimic rau. Ia sa vedem ce vor astia. Voiau sa-mi dea un card de credit. Si ca sa nu se mai complice cu intrebari si obiectii inutile, au ales sa-l emita fara sa ma mai consulte si pe mine. Parca mai avea importanta parerea mea. Iar acum mi-l trimisesera, sa ma bucur de el. Ce-i drept ma cam luase cu fericire inca de cand l-am vazut lucind, proaspat scos din ambalaj.

Cred ca au fost de-a dreptul ofensati cand i-am sunat sa-i intreb ce-i cu obectu’ asta. Cum adica n-am inteles? Mi l-au facut ei cadou. Buuuun. Da’ cam ce inseamna asta? Pai ce sa insemne? Ca mi-au dat un card. Lasati domnisoara, ca asta am inteles eu. Da’ cardul asta e moca, sau presupune ca trebuie sa platesc eu ceva? Pai nu mare lucru, o taxa de administrare. Zau? Pai uite ce va propun eu: luati voi cardul si bagati-vi-l  in locul acela umbros, putin mai jos de noada! Continuarea