Am crescut într-o casă în care banii se țineau la comun și multă vreme am fost convins că așa se face. Dacă ai mei țineau banii la comun înseamnă că așa e bine, așa trebuie. Nu mi-am pus semne de întrebare nici măcar în ziua în care, absolut întâmplător, mama a găsit în buzunarul hainei lui taică-meu un teanc de 8000 de lei.
Eram de față, chiar i-a găsit întâmplător, maică-mea era o doamnă, nu-l căuta prin buzunare. Cert e că i-a găsit, așa că urma să fie interesant când ajungea tata acasă și urma să spună ce-i cu ei. Mai ales că 8000 de lei erau vreo două salarii bune pe vremea aia.
A venit acasă, l-a luat mama la trei păzește că ce e cu banii ăia, dar taică-meu a ieșit superb din încercuire: „sunt banii pentru mașină. Dacă am nevoie să schimb o planetară să nu trebuiască să-ți cer ție”. Fix așa a zis, mi-a rămas planetara aia în cap. Deși au continuat să-și țină banii la „comun”, ăla ar fi trebuit să fie un semn că poate nu e chiar cea mai bună idee.
Dar n-a fost, prin urmare, cea mai mare parte a vieții mele, am ținut banii la comun cu partenerele de viață. Vorbesc despre relațiile lungi, desigur, nu c-o agățam pe una în club și dimineața puneam banii la comun.
C-o fi fost bine, c-o fi fost rău, nu știu. Cert este că în modul ăsta am învățat pe propria-mi piele că la un moment dat, banii ținuți la comun ajung să genereze frustrări. Indiferent cât de bună e relația și cât de bine se înțeleg cei doi, n-au cum să nu apară momente de genul: „chiar trebuia să dai atâția bani pe un playstation” sau „de când costă atât o pereche de pantofi?”.
Să ne înțelegem, vorbesc despre familii normale, cu venituri normale, acolo unde o cheltuială de genul playstation sau pantofi scumpi se simte în buget.
Dar tot învățul are și un dezvăț, nu? Pentru că trăiesc cu convingerea că doar prostul este consecvent, până la urmă am ajuns la vârsta si în relația în care am schimbat complet paradigma: nu mai vreau să-mi țin banii la comun. Niciunul dintre noi doi nu vrea asta. Și ce să vezi, cinci ani mai târziu, n-am avut niciodată nici cea mai mică discuție pe tema banilor cheltuiți.
Da, știu, asta nu e atitudine de familiști. Nu poți, domnule, să dai înainte când fiecare trage pentru el. Ce viitor comun e ăla?
Uite, o să vă demonstrez eu că se poate să „dai înainte” și dacă nu pui banii la comun.
Desigur, înainte de toate suntem o familie, prin urmare trebuit să găsim o formulă care să includă și „banii noștri”. N-am zis niciun moment că nu trebuie să existe și bani puși la comun, doar că nu toți.
Așa c-am găsit ceea ce eu consider a fi metoda ideală: am deschis un cont comun care are atașate două carduri. Ăsta e contul familiei, cont pe care îl alimentăm amândoi lunar, iar banii se cheltuiesc pentru orice nevoie legată de casă, copii, familie. Există și un alt cont, separat, pentru economii. Și cam asta ar fi tot ce înseamnă „banii noștri”, în rest, fiecare face fix ce vrea cu banii lui.
Prieteni, în anno domini 2024, nu pot să înțeleg de ce ai mai pune banii la comun. Pur și simplu nu înțeleg de ce ar fi în pericol viitorul financiar al cuplului dacă cei doi au fiecare banii lui. Dacă amândoi trag la aceeași căruță nu este absolut nimic în pericol, noi facem cuplul, nu cuplul ne face pe noi.
În capul meu, catalogările de felul ăsta sunt din aceeași serie cu zicerile alea bătrânești: „bărbatul trebuie să aducă mai mulți bani în casă decât femeia”. Serios? Și dacă femeia e atât de bună în ceea ce face încât ajunge CEO pe la vreo multinațională sau are un business care-i aduce bani mulți, trebuie neapărat să divorțezi, este? Că altfel nu ești bărbat în casă. Mda, a sunat secolul 19 și și-a cerut zicătorile înapoi.
En fin, hai că m-am lungit mult. Voiam să zic că fiecare face cum îl taie capul, cum vrea și cum simte, dar eu am ajuns în acea etapă a vieții în care am nevoie și de banii mei, nu doar de banii noștri.
Faptul că sunt într-o relație nu mă reduce pe mine ca persoană, ca individ, la zero. Am și eu nevoie de bucuriile și plăcerile mele pe care mi se pare normal să mi le acopăr din banii mei, nu din banii noștri.
Că n-are Mara nicio vină că mi s-a pus mie pata să merg la Campionatul European, de exemplu, sau în cel mai sudic punct la Europei. Și mi s-ar părea foarte aiurea să iau banii din bugetul comun (și nu puțini) ca să-i cheltuiesc pe niște excursii ce-or să-mi aducă plăcere doar mie.
Greșesc?
Sunt extrem de curios cum stau lucrurile la voi. Banii la comun sau?
sursa foto: freepik.com
De când primim salariile pe card nu mai avem cum să-i ținem la comun, că mi s-ar părea ridicol să-i scot doar ca să-i pun într-o cutie acasă. Majoritatea plăților le facem online, așa că … fiecare cu cardul lui. Am ales ca eu să plătesc utilitațile (gaz, curent etc.) și soția să plătească cele care necesită cash, de genul taxe comune, orele fiicei noastre etc.
Evident, tragem la aceeași căruță și nu ținem socoteala care ce plătește! Dar astea s-au reglat în timp, fără să facem ședință pentru asta! 😀
Comentariu beton!156
Nu gresesti, pare o solutie excelenta!
Nu stiu ce sa mai spun, eu am vrut doar sa fiu prima! 😀
Comentariu beton!33
si nu am fost …
Comentariu beton!33
In 10 ani de relatie, din care 5 de casnicie n-am avut niciodata banii la comun, sotul plateste cheltuielile, ratele, eu ma ocup de cumparaturi, haine la copil, etc. cand e vb de concedii de obicei eu rezerv, platesc avansurile necesare, bilete de avion, etc, restul plateste sotul acolo. In 10 ani de relatie am avut o singura discutie pe tema banilor 🙂 pana am pastrat intr-o luna bonurile de la cumparaturile din supermarket iar sotul meu s-a lovit de crunta realitate a preturilor din magazine 🙂
Comentariu beton!22
Cardul de salar la soție. Din ziua 1.
De vreau să am banu’ meu în buzunar musai să mă descurc. Adică trebuie să îi produc cumva. Să am alternativă. Și am alternative. Mă duc să muncesc extra în timpul liber și iote cum apar intrările de cash atât de utile într-un hobby de exemplu.
Comentariu beton!56
ma stiu cazuri in care sotul a platit tot ani de zile dupa celebrul concept popular candva, poate si acum, printre doamne : banii tai sunt si ai mei, banii mei sunt doar ai mei. Sau bazat pe scuza, tot a doamnei: ca daca nu eram eu, tot trebuia sa platesti . Apoi doamna a plecat si si-a cumparat apartament cu banii economisiti.
dar cred ca trebuie sa existe macar o parte facuta la comun, pentru ca orice relatie are si o parte practica care tine de traiul zilnic.
Comentariu beton!34
Perfect! Bun comun, dobandit in timpul casatoriei. 50-50 😉
La noi fiecare e cu banii lui si economiile lui. Cand iesim pe undeva, normal ca eu platesc.
Doar iarna, cand vin facturile mari la gaze si curent, ma intreaba cat am platit, ca sa-mi dea si ea. Daca facturile au fost mici, nu-i iau, daca au fost mari, e ok.
Ce-mi place este ca atunci cand mergem la o nunta din familia mea, platesc eu, cand mergem la una din familia ei, plateste ea. Si asta nici macar nu am discutat-o. A fost asa, pur si simplu.
Comentariu beton!51
Am banii la comun …cu banca! Ea are mai mulți, eu (evident) mult mai puțini. Nu mă supăr. Când am nevoie, îmi iau, ea nu se supără. Când are ea nevoie…eu nu am de ales și o scot în oraș (adică dobândă la credit…)
De ce dracu nu mi-am dorit niciodată playstation? Cred că sunt defect… Mă gândeam la un mixer Pioneer. Dj Ananas…cum ar fi ?!
Comentariu beton!71
Dj Pineapple? 😁
Comentariu beton!18
Ce model de mixer mai exact?
@Prazaru, sunt avansat până la genunchiul broaștei. E doar o idee, ca un nou hobby. Momentan nu m-am documentat.
Banii la comun. Am hotărât de la început și funcționăm așa de 21 de ani.
Orice formulă care funcționează e bună.
Oamenii sunt diferiți.
Comentariu beton!106
@Florina B, exact, daca functioneaza separat(pt mine e ciudata cand vorbim de familie) e bine asa, daca functioneaza la comun e bine si asa, la mine de exemplu functioneaza la comun de peste 30 de ani.
Poate pare tâmpă întrebarea, dar cum e la comun în anii post- salarii cash? Vorbesc serios, chiar nu fac misto, virați într-un cont comun sau îi retrageți și îi puneți fizic la comun?
@Bertha, soțul meu plătește facturile prin aplicația instalată pe telefon.
Planificăm împreună cheltuielile lunare ( ce avem nevoie noi și gemenii)
abonamente dansuri, aikido, cursuri, meditații, haine, rechizite, excursii etc.( de ex. în septembrie am cumpărat rechizite de 1000 lei).
Pentru mâncare avem un buget lunar. Eu gătesc în casă ( inclusiv pâinea) și știu cât costă.
Impozite și bani pentru mașina ( RCA, ITP, reparații) sunt tot planificate.
Ce rămâne: o parte e pusă într-un cont comun de economii și o parte cash într-un plic de unde luăm amândoi.
Nu au existat discuții despre cine cât câștigă și nici ce își cumpără fiecare.
Luna aceasta soțul meu și-a plătit un curs de 2000 lei. Îți dai seama că eu nu pot să îmi cumpăr ceva tot luna aceasta.
Ne organizăm și e bine.
Comentariu beton!13
Florina, mulțumesc!
Fiecare are cardul lui, nu mai e ca atunci cand primeam salariul cash si il bagam in sifonier. Daca raman fara bani poate sa-mi faca un transfer (si invers, normal).
Eu sunt cea care aduce bani mai multi in casa, eu platesc utilitatile (de fapt se platesc singure prin direct debit), dar si el face cele mai multe renovari, reparatii, modernizari la casa (si nu il platesc decat in natura). Ne descurcam fara sa fi adus vorba vreodata de asta.
P.S. Eu cred ca aceasta mica inventie numita card a fost inventata de un barbat care voia sa plece la pescuit si nu putea sa ia bani din sifonier fara sa afle nevasta.
Comentariu beton!123
Banii la comun, așa funcționăm de 16 ani jumate de când am dat cu subsemnatul la nea primarele.
Nu am avut niciodată discuții.
El n-a avut nicio problemă că eu am vrut la Concertul de Anul Nou de la Viena, dirijat de Zubin Mehta. Deși ne-am permis doar un bilet, că atât puteam atunci.
Eu n-am nicio problemă cu hobby-ul lui (aparatură audio care s-ar putea încadra la “vintage”: magnetofoane, discuri de pickup, pick-up-uri, walkman-uri, minicasetofoane etc. Unele necesită reparații, ceea ce de asemenea nu e o problemă).
Cred că pentru fiecare cuplu soluția perfectă este cea care funcționează pentru ambii parteneri.
PS: singurul schepsis e că, având cont comun, achiziționatul de cadouri pe card e tricky :)))) că amândoi ne uităm pe online banking cu regularitate.
Comentariu beton!43
Nu-şi mai bat capul copii să ducă PET-urile la Pfandautomat aşa că le duc eu pe bani cash. Înseamna ceva între 30-40 eur lunar. Deci 360-480 eur anual care scapă de control.
@AleBlaga, nu despre control este vorba aici.
@Greta mmm, eram la muncă aşa că n-am folosit termenul potrivit. Ideea e că se vede în desfăşurătorul de la bancă unde s-au dus banii şi cam câți. Aşa, e mai greu de ghicit surpriza.
cont comun și la noi, pt tot ce ține de casă și copii.
fiecare cu cardul lui pt restul banilor.
concediile și ieșirile sunt plătite de el.
pt cheltuielile mai mari, gen mobilă, mașină etc punem bani amândoi, nu neapărat jumi-juma.
știe câți bani am, știu câți bani are. ne știm pin-urile reciproc. nu ne băgăm nasul în cheltuielile celuilalt.
funcționează bine pt noi varianta asta.
Comentariu beton!88
Si la noi tot separat. Sotul plateste tot ce tine de casa, eu mancarea, activitatile juniorului si tot ce tine de partea practica a casei cum ar fi haine si bucatarie. Tot eu platesc si vacantele si domnul sot imi da o parte de bani inapoi. Nu avem la comun decat contul juniorului.
Iar domnul sot e de parere ca femeile pot sa castige mai mult decat barbatii.
Comentariu beton!23
La mine prima și singura dată când a fost totul la comun a fost o catastrofă ( am rămas și fără casă și conturile pe zero) acum funcționează bunul simț (pentru că există) și totul merge bine: fond comun și extra pentru problemele fiecăruia, perioada cumplită din pandemie care s-a suprapus cu problema mea de sănătate a fost piatra de încercare și a dovedit că suntem pe drumul bun, suntem atipici pentru că este fiecare cu casa lui și problemele aferente dar funcționăm fără sincope.
Comentariu beton!22
este știut că femeile fac ridurile, pe frunte, verticale, iar bărbații orizontale; se întîmplă din cauza mimicii diferite a feței:
ea (încruntată): – unde-s banii?
el (surprins): – care bani?
Comentariu beton!151
La noi e invers. Cardurile pe numele lui, internet banking pe tel. meu.
Eu cumpăr mâncare, haine, plătesc vacante, facturi, reparații etc, din contul lui, evident.
Banii lui sunt de vreo 10 ori mai mulți decât ai mei, dacă ne-am separa finantele as muri de foame.
Asa ca ridul orizontal e pe fruntea mea, nu a lui. 😁
Comentariu beton!21
Separat. Și fiecare știe ce cheltuieli are de suportat. Economisim când putem. Investiții sau cheltuieli mai mari le decidem și suportăm împreună.
Dacă un cuplu vrea să se certe din cauza banilor, se ceartă și cu banii în comun și separat.
Comentariu beton!51
Fiecare cu cardul lui de salariu, dar avem cont comun de economii. La noi funcționează așa: în contul de economii pune soția banii, iar tot ce înseamnă cheltuielile lunare din casă plătesc eu (dacă există surplus adaug și eu în contul de economii, nu există o sumă anume pe care să o pună fiecare). În rest fiecare face ce crede cu banii rămași. Bineînțeles când e vorba de cheltuieli mai mari se discută problema și se rezolvă la comun. Totul a fost transparent din prima zi.
Comentariu beton!15
La noi banii sunt la comun. Banii lui sunt și ai mei, banii mei sunt doar aia mei.😁
Lăsând gluma la o parte, când eram angajați, fiecare avea un card atașat contului celuilalt. Investițiile importante le discutam împreună mereu, așa cum facem și acum.
Comentariu beton!21
Banii mei sunt banii mei. Banii lui sunt banii lui. Economisește fiecare cât poate, dar avem acces amândoi la banii respectivi. Cheltuielile ce țin de casa și activitățile copilului le plătim în funcție de cum avem disponibilitatea la momentul respectiv. Pentru noi, se pare, ca aceasta e varianta optima. Nu ne ținem contul la bani sau la încasări, dar atunci când e nevoie, ‘sarim’ amândoi.
Comentariu beton!20
Nu vreau sa stric cheful nimanui doar ca eu vad ca familia (cu sa fara hartii, nu in hartii sta ideea de familie) este o chestie de tipul „all-in”. Adica pe primul plan trec chestiile „la comun” / necesare pentru TOTI cei din familie si abia dupa, daca mai e loc, vin eventual si chestiile individuale. De-asta, pentru mine, daca bugetul (venituri & cheltuieli) nu e la comun, vor aparea frustrari (oricum apar dar daca e pentru binele familiei sunt mai usor de negociat si depasit, daca sunt pentru „mine” greu spre imposibil de depasit momentul) si lucrurile o vor lua la vale.
Asta e filozofia mea de viata, poate am dreptate, poate ca nu. Dar noi asa functionam acasa – eu stiu 100% cati bani castiga sotia si ea stie 100% cati bani castig eu si impreuna decidem cat cheltuim, pe ce si care e ordinea prioritatilor – si treaba merge perfect de +14 ani, timp in care am trecut si prin perioade in care am avut multi bani dar am reusit sa depasim si perioade de criza.
In trecut, eu am incercat-o si pe aia cu banii mei/tai – s-a dovedit ca banii eu ajuns oricum un motiv decisiv intr-o reteta perfecta pentru un dezastru care s-a finalizat cu un divort.
Desi sunt patit nu am vreun „dinte” impotriva ipotezei de lucru din articol – nu e pentru mine dar nu am nimic impotriva, pana la urma pentru mine poate sa functioneze un sistem pentru cel de langa un alt sistem, fiecare face ce considera – dar, in opinia mea, un astfel de sistem poate functiona DOAR in cazul in care veniturile celor doi sunt semnificativ PESTE media din RO. Am zis media si nu SMBE, ca vorbim probabil de un minim de 2-3 K Euro/luna per cap de adult aducator de venituri in casa.
Pentru muritorii de rand (minim/mediu pe economie), banii comuni + ai mei + ai tai … exclus!
Si calculul e simplu: la doua salarii/venituri de 1000E/luna NET (si deja vorbim de niste venituri SF pentru orice oras care nu e gen Bucuresti / Cluj sau inca maxim 4-5 orase mari din tara) si 1-2 copii, treaba se clarifica instant: dupa ce platesti scoala/chestii pentru copii + rata/chirie + intretinere + facturi + mancare + haine, o sa fie o surpriza maxima ca nu mai ramane loc de NIMIC in buget, cu atat mai putin pentru chestii gen „al meu / al tau”. Poate o vacanta (cu toata familia) la super-oferta strecurata cu putin noroc in buget, dar in niciun caz tabara(ele) copiilor + vacanta(ele) mea + a ta + a noastra +…+…+.
Masina va fi UNA (si una de buget), asta in cazul in care exista. Taxe/reparatii la masina vor deveni un NECESITATE (din bugetul comun), pentru ca fara masina aia posibil sa nu mai existe nici acea unica vacanta anuala.
Nu mai zic de alte „mofturi” gen o pereche de pantofi de >100 E sau un PlayStation. Asa ceva nu exista nici la nivel de discutie teoretica.
Scuze pentru abordarea pesimista dar, in vremurile pe care le traim, cam asa arata realitatea.
Comentariu beton!152
într-adevăr, un comentariu exhaustiv; cînd nu ai ce împărți degeaba ai multe sertare;
dacă tu nu reușești să treci de jumătatea inferioară a piramidei lui Maslow, restul sunt discuții mai mult sau mai puțin sterile; cu atît mai mult cu cît au fost vremuri cînd părea că te îndrepți spre vîrful ei…
Comentariu beton!31
@costica – ce am scris vine de la unul care, am mai spus si o repet, se considera norocos in viata lui si (nu milionar dar) cat-de-cat bine financiar sau oricum peste media din RO.
Asta cu LA COMUN la mine si consoarta a venit fara sa o discutam formal. Cand ne-am cunoscut a durat mai putin de doua saptamani pana ne-am mutat impreuna si eram amandoi vai-de-steaua noastra cu rate/probleme financiare. Dar nu a contat NIMIC, ne-am inteles din priviri ca orice-ar fi e mai important sa fim impreuna asa ca le vom duce AMANDOI, si asa a ramas.
Eu am avut (cel putin) o perioada cand consoarta a castigat mai mult decat mine si eu ma dadeam cu motoreta ca asta ma facea pe mine fericit si uitam de problemele pe care le aveam atunci. Ea nu a comentat niciodata ca m-a costat 300E un set de cauciucuri pe care din banii mei din momentul ala nu mi-as fi permis sa le cumpar. Mi-a spus DOAR sa imi cauciucuri NOI ca daca mersul cu motoreta ma face fericit atunci macar sa o fac in siguranta!
Ea nu a considerat ca asta e o problema, eu nu am considerat ca „am cerut voie”. Simplu!
Daca nu aveam intelegerea asta probabil ca nu ne-am fi certat in momentele alea in care erau suficienti (sau chiar multi) bani in casa. Dar sa mor daca mi-as putea imagina cum am fi gestionat momentele alea nasoale, ca au fost cateva in care mai aveam 2-3 zile pana la salariu si cautam hartiile de un leu si fisele uitate prin buzunarele de la geci.
Comentariu beton!38
Total de acord cu comentariul lui Crypto. Am fost în faza în care eu luam banii pe 1 și el pe 15 și totul era programatat la leu. Nici vorbă de banii mei/lui, nu era de unde.
În timp au crescut veniturile și fiecare am rămas cu ce aveam de plătit în vremurile grele. Ce rămâne e al fiecăruia, nu ne cerem voie să cumpărăm diverse, cu excepția cheltuielilor mari pe care le aprobam împreună și le acoperim de la caz la caz.
Nu avem discuții legate de bani.
N-am stiut si nu m-a interesat vreodata cat castiga barbatul din viata mea. Deci nici consortul nu stiu cat castiga. Niciunul vreodata nu m-a intrebat cat castig si nici eu nu vorbesc despre asta. Platim fiecare ce platim. Consortul are cardul meu fizic pentru urgente, a avut si propriul card pe contul meu. Nu ne preocupa in niciun fel cine plateste ce. Si cu toate astea, mereu tragem la aceeasi caruta
Comentariu beton!19
Doi oameni, doua conturi, doua carduri. El are si un card de credit pe care îl folosim pentru bilete de avion, cazări prin concedii, chestii care nu pot fi plătite cu cardul de debit.
Din contul lui pleacă, prin debit direct, chirie, lumina, internet si asigurarea la mașina lui.
Contul meu e pentru mâncare, haine, asigurarea si rata la mașina mea.
Oricum, competentele mele digitale fiind mai mari, eu manevrez internet bankingul, așa ca știu, tot timpul, cine cat are in cont.
Nu buzunăresc haine care nu-mi aparțin. I-am explicat din prima ca tot ce ajunge in mașina de spălat trebuie bine scotocit in prealabil. Daca uita bani prin buzunare, poate sa le pună cruce ca euro sunt din hârtie, nu din plastic.
Comentariu beton!18
Domnul tău nu știe că bancnotele euro nu-s din hârtie, ci din bumbac? 😅😅
Le-am spălat (la propriu) de mai multe ori. Le-am scos întregi și curate.
Probabil că dacă mi-ar fi spălat altcineva hainele, le-aș fi pus și eu cruce…
Comentariu beton!14
Depinde cati bani ai. Daca ai mai multi bani ca si partenerul, banii separat. Daca ai mai putini bani, clar banii la comun. 😀
Comentariu beton!25
Pentru mine, abordarea asta nu e potrivită. Avem fiecare salariu, cardul lui, cheltuim fiecare pe ce avem chef și ne permitem fără să stăm să cerem permisiuni.
Dar avem acces fiecare la contul fiecăruia. Locuim impreună, faptul că împărțim banii și conturile nu înseamnă că nu avem libertate și individualitate. Sunt situații în care sunt mari discrepanțe salariale de nici măcar nu ai de unde să pui bani în contul comun. Împărțirea echitabilă a banilor nu e pe lista mea de priorități într-o relație.
Cum a scris cineva mai sus, banii mei sunt banii tăi și invers.
Noi avem banii la comun de cand ne-am mutat impreuna si functionam foarte bine. Avem o lista cu toate cheltuielile lunare (ce stim ca nu se schimba intr-un viitor apropiat) iar pentru ce este extra ne consultam de fiecare data. Reusim sa anticipam aproximativ 90% din cheltuieli. Reusim sa punem si deoparte cate un pic, mai ales ca vine mostenitoarea in curand si „viata nu va mai fi la fel ca pana acum”.
Comentariu beton!15
Noi suntem mai pe sărăkie, așea, nu avem bani de pus în atâtea conturi. Long story short, banii se țin toti la mine în portofel (sau la mine pe card)🤣. Ca eu îs mai zgârcita și barbata miu e mai supus tentațiilor. Și nu tre sa aiba bani mulți pe mana ca ii vin idei (bune, dar la momentul gresit). Culmea ca el e de acord și știe ca nu tre sa aiba bani la el, ca ii face praf (mai o piesa de masina, mai o pereche de adidași, lucruri folositoare, dar nu foarte necesare momentan)
Comentariu beton!46
Soția mea, tu ești? Ți-ai făcut cont și tu aici pe blog ?
Comentariu beton!43
Buget comun pentru cheltuielile mari – investiții, vacanțe, achiziții consistente. În rest, nu e treaba lui câte perechi de pantofi îmi cumpăr, nici cât costa un ruj și nici treaba mea de ce ii trebuie luneta noua pt pușcă sau alta drăcie de genul asta.
Comentariu beton!11
Ah, lunetâ? Mi-aş lua una pe lângă cele două.
Noi tot timpul am avut banii la comun si in tara, cand castigam eu mai mult, si acum afara, cand sotia castiga mai mult. Faza misto a fost cand ne-am dus la banca aici in Suedia si am ales sa aveam acelasi cont bancar, dar cu carduri fizice fiecare. Tipei de la banca nu-i venea sa creada si tot ii explica sotiei, stii, ca va avea acces la toti banii tai (ea doctor, eu nu am lucrat nimic in primele 6 luni, deci venit zero :D). Se pare ca prin Suedia nu prea tin chestii la comun, nici macar copiii 😀
Comentariu beton!57
niceeee; au emigrat niște prieteni în olanda; ea mi-a fost colegă de facultate, bine-bine profesional; și îl sun:
– cum e? v-ați adaptat!
– daaa, frumos, e mare șefă pe la [marcă de bere]…
– și tu?
– deocamdată acasă, prinț consort!
Comentariu beton!47
La noi in familie eu platesc toate cheltuielile iar soția cu salariul ei (care este mult mai mic )face ce vrea
Comentariu beton!26
La noi e fix ca la voi. Fiecare cu banii lui, dar un cont comun pentru banii noștri. Easy. Nu ”că câr, că mâr, că de ce ai făcut ai dres”. Nu, nenicule. Aici sunt cheltuielile TOTALE, aici ai mei, aici ai tăi. Bineînțeles, dacă ieșim undeva nu vom lua din banii noștri, ăia sunt doar pentru cheltuieli. Ori plătesc eu, ori ea. Ne este foarte bine așa.
La noi este la comun, mai ales pentru că după ce scădem casă, copil, familie și economii nu mai rămâne mare lucru. Așa că ne facem unele pofte pe rând, asta e.
Noi procedăm așa, din contul meu transferăm în contul lui aproape tot (lăsăm doar o rată care se trage de acolo), în contul lui ca e ING și e mai simplu de folosit aplicația. Avem amândoi aplicația contului lui și 2 carduri (plus cardul copilului). Tot din ING avem un cont secundar de economii/vacanță. La noi merge. Sigur că există și frustrări, dar astea vin din lipsa banilor suficienți în general, și le rezolvăm discutând. Nu există o variantă care să meargă tuturor, sunt prea multe variabile.
Comentariu beton!18
La noi e exact ca la voi. Un cont comun cu doua carduri, alimentat lunar pentru acareturile casei. Fiecare are un cont de economii alimentat lunar, plus asigurari, iar restul… pe contul personal. Si nu am avut niciodata discutii. Stim fiecare cat castigam, stim fiecare cat si pe ce cheltuim, dar nu sta nimeni la discutii de genu „de ce ai dat atat pe geanta aia” sau „chiar era nevoie si de un nintendo switch”? Ai mei au avut mereu toti banii la comun, nimic pe langa, si nu a iesit nimic bun din asta. Si m-am invatat minte. Din moment ce exista un echilibru, si, mai ales, amandoi suntem multumiti cu sistemul asta, asta e tot ce conteaza. Restul sunt povesti vanatoresti.
La noi in ogradă nu se țin banii la comun. Ar fi și dificil. Avem conturi separate, carduri separate și economii separate dar știe fiecare ce are celălalt in cont. El se ocupă de cheltuielile mari ale casei (facturi utilități, taxe, impozite, reparații/renovări, călătorii), eu de cele „mărunte” (supermarket, cablu tv, abonamente netflix, disney, skyshowtime, etc). Nu ne cerem permisiuni, dar vorbim întotdeauna înainte de o cheltuială mai consistentă. Funcționează perfect, așa, de 10 ani și nu intenționăm să schimbăm.
Comentariu beton!13
@Călimaro, HBO ? Amazon Prime ? Apple tv? Youtube? Licențe Windos? Antivirus ? Abonament la…pilates? 🙂
@Ananas”ule”, ce-ți mai place să vâri bățul prin gard! 🤭
Cum faci cu banii separat când e diferența mare de venit între cei doi? Sa zicem un partener câștigă de 4 ori mai mult decât celalalt care are suficient cât sa acopere cheltuieli de zi cu zi, gen parte din cheltuielile comune și propriile haine, etc dar nimic în plus pentru o vacanță, ieșit în oraș sau altceva. Contribuit fiecare proporțional cu venitul, cel care câștigă mai mult plătește tot, fiecare egal și nu faceți împreună decât chestii pe care și le permit amândoi? Chiar nu știu care are fi o soluție ideală la o situație de genul.
Comentariu beton!13
Exact, foarte bine punctat!
Solutia ideala nu e legata de la comun / separat. Eu cred ca e legata de „7 ani de-acasa” ai fiecaruia si de INCREDERE!
Pentru mine LA COMUN, asumat in mod natural (si nu „cerut” de unul sau de celalalt), e modul in care confirmam INCREDEREA reciproca si eliminam lucrul pe care il uram amandoi cel mai mult in viata asta si anume EGOISMUL.
Comentariu beton!22
Asta cu banii separat nu se face pentru că sîntem duşmani sau ceva. Şi nu e ca şi cum dacă tu nu ai bani de pîine mori de foame. Şi la noi funcţionează perfect de vreo 29 de ani, nu am cîştigat niciodată egal şi am făcut totul şi multe împreună.
@C Si cum faceți exact? Ca dacă merge de atâția ani înseamna ca e o soluție buna. Eu chiar întrebam sincer pentru ca nu se discuta prea mult despre asta (nici pe net nici în privat) și as vrea sa îmi fac o idee despre ce fac cei care s-au descurcat în situații de genul.
@Andreea, solutie bune e cum te intelegi, eu merg la comun de peste 30 de ani insa nu voi sustine ca e cea mai buna solutie, pana la urma cred ca e cum ai pornit la drum, daca ai pornit cu, conturi separate asa mergi, daca ai pornit la comun nu te mai desparti fiindca in ambele situatii vor aparea ceva discutii daca incerci sa schimbi, si vrand nevrand e posibil sa se piarda increderea in partener in ambele cazuri, ceea ce spun aici e valabil cand esti la drum cu acelasi partener, daca l-ai schimbat deja e o alta poveste.
Andreea@ – înţelepciune. O capeţi cu timpul.
Bravo, bravo! Credeam ca sunt eu atipica. La noi e simplu: el tot ce inseamna facturi, chirie, scolile copiilor, eu tot ce tine de casa/ consumabile. El e undeva la dublu-triplu fata de mine, dar si veniturile lui sunt pe masura. Pt vacante eu ma ocup de cazari si el de avion. Merge brici.
Banii la comun de cand suntem casatoriti, avem conturi de economii pe care le tot frecam. Cand ia unul din noi salariul, pune grosul acolo si tragem apoi fiecare in functie de nevoi. E simplu pt ca avem salariile la aceeasi banca.
Banii aflați în conturi curente sunt „la comun” în sensul că fiecare are acces la contul celuilalt (folosim aceeași bancă).
Majoritatea banilor nu sunt în conturi curente însă. Sunt investiți pe bursă, iar aici e fiecare cu contul lui; soția care nu vrea să-și bată capul contribuie într-un fond de investiții, eu care investesc după cum mă taie pe mine capul am cont la un broker.
Banii separat, dar aproape ca nu realizăm asta. Dupa 30 ani. e ca un dans.
Chiar daca am economii nu le vad ca pe economiile mele ci ca pe economiile familiei. Dar da, ma simt bine stiind ca la o urgenta am ce sa accesez.
Bani la comun! Mai rămân și pentru un cont de economii ?Excelent!Atunci vorbim de niște venituri mari!Și parca și acel cont de economii trebuie cheltuit cumva ,tot de comun acord,altfel nu se mai trage la aceeași căruță!
Sunt mamă și de băiat și de fată, asa ca să inlaturam pt totdeauna prejudecata est europeana,în general,ca bărbatul întreține casa !
Raspunsul se afla chiar in interiorul intrebarii :”În familie, banii se țin la comun”.
Daca nu este asa aia nu este o familie, este eventual o afacere, o combinatie dar nu o familie.
Da, am imputernicire pe conturile sotiei si invers.
Comentariu beton!17
Ce categoric! Ca în bancul cu girafa.🙂
@AdinaL
Da, sunt categoric cu chestiile care trebuie sa fie clare dar la unii le place filmul” Fifty Shades of Grey”…
@gigi, *unora. 🤷♂️
Da, unora , asa este.
Ani buni, banii au fost la comun, de cand au ”zburat” copiii, fiecare cu banii lui. Platim fiecare din cheltuielile comune, el – benzina, impozite, asigurari, mancarea cainilor, cumparaturile mici ocazionale (de genul o paine si un litru de lapte), eu – facturi, detergenti, mancarea pisicilor, chestii de pe net etc. Mancarea o cumparam impreuna, cheltuielile sunt sensibil egale, fiecare dintre noi face cate o ”aroganta” din banii lui de care ne bucuram amandoi. E mai zen de cand are fiecare (si) banii lui.
Pe vremea cash-ului, ce câștiga fiecare se punea, la grămadă, într-un sertar. Și de acolo luam fiecare pentru ce avea nevoie, cheltuieli personale sau comune.
Acum avem fiecare cardul în buzunarul propriu și dacă nu mai e disponibil în cont la unul, celălalt virează bani în contul gol.
Ne consultăm și luăm decizii de achiziție împreună pentu bunuri/servicii mai scumpe de 500 de lei.
Nu am avut niciodată discuții în contradictoriu despre bani, nici când nu prea aveam, nici acum, când trăim un confort decent.
Comentariu beton!15
Separat. Oricât fard poetic s-ar pune pe o căsătorie/relație de lungă durată, vorbim de doi indivizi, nu de o entitate cu două corpuri. Care, din diverse motive, aleg să-și pună la comun anumite aspecte din viață pe o anumită perioadă de timp. Nu deții vreun drept de proprietate asupra partenerului, nu văd un motiv rezonabil de a avea acces nelimitat la fondurile sale, cu excepția unor mecanisme pentru cazuri de urgență, să zicem.
Comentariu beton!11
Exact ce spuneam ieri: ceva bani comuni pentru chestiile administrative, dar în general e fiecare cu banii lui. Și, repet ce am spus ieri, contract prenupțial inainte de căsătorie. Orice bun dobândit în timpul căsătoriei din banii tăi, e bunul tău propriu. Nu știu de ce au sărit unii de cur în sus, pentru că mie mi se pare de bun simț ca în caz de divorț să n-am pretenții la munca celuilalt. Nu-mi dau seama de ce partenerul n-ar fi de acord cu asta dacă n-are frustrări legate de ce-l duce capul să facă cu viața lui.
Comentariu beton!25
Avem conturi separate de la inceputul relatiei si unul comun pentru cheltuieli lunare!
Impreuna din 2010, mutati din 2016, casatoriti din 2020. Nici cand abia treceam luna cu salariile noastre nu aveam banii pusi la comun, iar acum, cu atat mai putin. A fost necesar destul de mult fine tuning de-a lungul anilor, insa cred ca am ajuns la un echilibru satisfacator in care eu ma bucur de ce isi cumpara el, el se bucura de ce imi cumpar eu, nu exista comentarii de genul “vaaai, cum ai putut sa dai atatia bani pe… x y z”. Fiecare da cat stie ca isi permite pe haine, gadgeturi sau mai stiu eu ce. Eu platesc cel mai des facturile, el ori imi da parte de bani, ori plateste diverse rate, plateste iesirile etc. Cumparaturi “casnice” facem amandoi cand este necesar… lucrurile se aseaza. Evident ca avem planuri impreuna si cel mai misto e ca, pe langa certurile inerente dintr-o relatie, chiar suntem super buni pe luat decizii comune pentru chestii importante gen renovari sau investitii.
Am crescut intr-o casa cu bani la comun (mai multi ai lui taikmiu) in care maikmea era gen “aoleu, ma omoara taiktu daca aude ca iar ma duc la manichiura, lasa ca imi fac unghiile acasa”. In primul rand, evident ca taikmiu nu ii zicea nici pe naiba, dar numai ideea asta ca eu sa nu pot sa imi fac placerile linistita si fara a fi judecata m-a oripilat toata viata…
Ei, ei, manichiura. Eu aş plăti şi dublu manichiurista, soția îşi face manichiura cu dinții.
Comentariu beton!12
@AleBlaga, un sfat necerut îți dau eu. Tocmai că dacă o convingi să meargă la manichiuristă și să-i pună o ojă permanentă, chiar pe unghiile f.f. scurte, n-o să le mai poată ronțăi după aia. Iar în timp se va dezvăța și vor crește și unghiile
I like ur wife, dont try to change her
La comun, eu imi iau ps5, ea isi ia pantofi, nu avem o problema cu cine ia mai mult! Nu am putut sa am bani deoparte si sa nu stie ea, pur si simplu!
Si cand ma ies cu baietii imi iau cat consider ca o sa cheltui si plec la spritz!
Nu avem scandal pe bani, eu m am rugat de ea 1 an sa i iau masina de spalat vase, asa ca cel care cheltuie sunt eu! 😂😂😂😂
Sa “îi iei” mașină de spălat vase?
Comentariu beton!14
Sa luam, greseala de exprimare, pentru D, nu stiu cum sa i raspund direct!
Sa luam, ideea este ca eu ma rugam de ea si nu vroia, asa ca pot spune ca “i am” luat, acum nu vede viata fara masina de spalat vase!
Este cea mai bună invenție mașina de spălat vase, uneori ai senzația că nu-s așa multe și nu ai nevoie, dar odată ce o ai, nu mai poți fără
@D.
Noi avem două msv. Nu folosim decât odată sau de două ori pe an. Mai mult copiii le folosesc. Nu te gandi că le-am achiziționat, așa era dotată casa unde stăm cu chirie de vreo șase ani.
Se-pa-rat.
Facturile mari le plătesc eu, facem 50%-50% la gaz iarna, alea mici (apa, de exemplu), el. El face aprovizionarea mare, în principal alimente. Eu am ochi pentru consumabile non-alimentare (detergenți, etc) care se termină. De obicei, deodată.
Renovările, investițiile la casă, 50%-50%.
În rest, fiecare cu a mumă-si.
Dupa prima casatorie in care asa am procedat, am pus banii la comun, m-am mai desteptat 5 minute si acum ca-s la a doua, nu mai facem la fel. Avem cheltuieli comune care se impart, in rest, fiecare cu banii lui. Jenant si sa trebuiasca sa imi explice sotul ca isi ia nu’s ce router sau eu sa trebuiasca sa explic de ce am maaaaaaaaaaaare nevoie de a 100-a esarfa. ;). Si nu, in prima casnicie nu prea puneam eu intrebarile astea jenante, chiar deloc, dar mi se comentau mie achizitiile in conditiile in care eu aduceam mai multi bani in casa. Asa il educ si pe fi’miu. Asa cred ca e mult mai civilizat decat in varianta toti banii la comun. Si cu ai mei a fost cam tot asa, mai mult, un unchi de-al meu isi ascundea pe la noi economiile sau pe la sor’sa ca sa nu dea nevasta-sa peste ele… ;). Prevazator omu’, ce sa zic?!
Comentariu beton!18
Eu am doi copii, băiat și fată și știu ce am suportat în copilăria lor iar ăsta a fost un imbold pentru a-i învăța să își păstreze independența financiară fără să își pună partenerii în situații jenante. Experiența ne-a marcat pe viață.
Comentariu beton!12
Hai să vă spun o poveste🤣, în urmă cu aproape 40 de ani, când ne-am căsătorit, nu aveam conturi, carduri, banii erau la comun. Într-adevăr, erau discuții dar, erau generate de bani puțini , cheltuieli mari. Eram 5 persoane, noi doi și trei fete. Acum, fiecare are cardul lui, fiecare cu hobby-ul lui, eu cu gătitul (pt familie), el cu pescuitul (cică tot pt familie😂). Bani mulți nu avem dar, nu îi verific contul, nici el mie (oricum nu ar avea ce să vadă🤣, mai tot timpul e gol). Așa că, depinde de parteneri cum își gestionează viața.
Comentariu beton!12
La noi in familie (anul asta facem 44 ani de la casatorie) banii sunt si la comun si in conturi personale, adica avem doua conturi comune (la 2 banci) cu cate 2 carduri asociate la fiecare plus cate un cont individual unde intrau salariile si acum pensiile. Insa suntem imputerniciti reciproc pe toate conturile, inclusiv pe cele personale, pentru ca la varsta noastra incepi sa te gandesti ca in caz de ceva (fereasca al de sus) celalalt sa aiba acces la toate fondurile. Dar toate cheltuielile de pe parcursul anilor s-au facut de comun acord. Bine, nu vorbesc de sume cu care mi-am luat eu ceva de imbracat de cateva sute sau el ceva scule de bricolaj, la astea nu am tinut niciodata socoteala unul altuia (mi se pare meschin sa ceri socoteala la asa ceva intr-o familie), vorbesc de cheltuieli cu adevarat importante. Exista insa cateva conditii: sa existe intelegere, respect, incredere, adica sa functioneze casnicia. Altfel, cunosc cazuri de familii in care unul a golit contul comun sau care se judeca pentru impartirea bunurilor.
Comentariu beton!20
@MirelaV, in caz de doamne-ferește in niciun caz nu trebuie mărturisit la bancă despre tragicul eveniment, altfel pățești ca @MV.
Golirea cobturilor comune e bagatelă. Știu un coleg care s-a intors de la muncă și a găsit și apartamentul gol
La comun + listă de priorități (includem inclusiv achiziții persoanale cum ar fi mastere, cursuri, chiar și operația de mastopexie de exemplu) + separat avem cheltuielile pe fiecare categorie (mâncare, cheltuieli curente, cheltuieli copil, cheltuieli personale, economii, taxe anaf 😄, vacanțe, neprevăzut,etc). Asta e formula în care noi funcționăm de ani buni. Și ne e ok așa. Plus ca eu am spus clar soțului că nu-mi plac banii, nu-mi place să îi organizez, dar îmi place să îi fac și să îi cheltui. Așa că el a acceptat să fie ministrul finanțelor în casa noastră și eu nu am nicio problemă cu asta. El mă anunță unde am depășit bugetul sau dacă ne-am atins obiectivul pentru suma Y ce presupune prioritatea/obiectivul Z.
mi se pare normal ca mastopexia sa fie o prioritate comuna.
Singura chestie la comun sunt planurile. Rest…fiecare cu contu lui.
Cand am avut de luat case am strans toti banii la mine si am facut eu platile.
Ideea e simpla. Banii sunt ai nostri, dar nu ne complicam cu conturi and shit. Cand singuru salariu era al meu, ii trimiteam si ei o Suma, agreata in prealabil, sa aiba sa isi ia ce vrea. Restu erau pt casa, iesiri si cumparaturi.
Dupa ce a inceput si ea sa castige fiecare si-a asumat niste cheltuieli si aia e.
Dar, ideea e ca stim care sunt prioritatile si tragem acolo.
Cel mai fun a fost amu multi ani. Mi-am cumparat o bicla si o amica m-a intrebat „da ce a zis gajica?” Si m-a amuzat tare conceptu ca din banii mei sa nu imi pot pua ceea ce vreau. Unde mai pui ca, la momentu ala, castigam 5x vs ea
Eu m-am trezit că mi-a luat soția o biclă electrică. Din păcate deşi e ingineră electro nu s-a prins sa calculeze puterea motoraşului – credeți că 230 W mişcă 120 kile? E OK şi aşa, că apreciez ditamai acumulatorul pentru lumini, că plec pe întuneric.
Distracția a fost la muncă, se hlizeau când vedeau motorul ăla, în fabrică se fac piese pentru biciclete electrice.
Am pus banii la comun 27 ani, am investit la comun. Când am tras linie și ne-am despărțit, el a păstrat tot, eu am luat-o de la zero.
Acum e fiecare cu banii lui și fiecare contribuie la cheltuielile comune. Dar nu locuim împreună deci e și normal să avem fiecare banii lui.
Comentariu beton!16
Salutare!
La noi, e cam asa: exista o lista, cu doua capete de tabel, unul sunt eu, celalat iubita.
Se noteaza permanent fiecare ce cheltuie pentru casa, alimente, utilitati, copil, chestiile evident comune. Periodic (lunar) se face adunarea sumelor cheltuite de fiecare in scopurile amintite si apoi reglajul matematic in asa fel incat sa se egalizeze costurile.
Intr-o calatorie anterioara, ce a durat mai mult, am decis sa facem „casa de bord” in functie de kilogramele fiecaruia. A fost distractiv, eu 100, iubita la jumate….
Asa cum veniturile sunt realizate separat si cheltuielile personale pentru placerile personale sau masina personala sunt separate.
Tinutul tuturor banilor la comun poate duce la situatii ciudate: masina mea consuma 12%, a iubitei 5%. De ce sa suporte ea o parte din consumul masinii mele. Plec in vreo calatorie cu prietenii, pe munte sau in Delta, de ce sa plateasca iubita procente din aceste costuri. Poate eu schiez, ea nu. Imi iau echipament de ski si din banii ei? De ce as face asta?
Lumea vede banii separat ca si cum ar fi terminarea casatoriei sau a relatiei in sine si amandoi au secrete de stat. Plus meteahna multor romani care daca unul face diferit de el, e prost sau whatever. Eu sunt pentru deviza whatever works for you. Chiar daca mie mi se pare ciudat, nu cred ca exista o alegere gresita musai de pus in cui.
Noi ne tinem banii la comun, de cand ne-am mutat impreuna si inca nu eram casatoriti. Nu ca avem un bol in care punem banii intrati pe luna in casa dar avem acces amandoi pe cardurile personale. Adica eu am contul lui de George si Revolut pe telefonul meu si invers. Vedem intrarile si iesirile. Avem in ele si conturi separate pentru economii unde dublam banii/scoatem etc. Totul e transparent. Si daca eram cu banii separat, banuiesc ca daca unul dintre ei se gandeste sa ia un tv de 6000 de lei se simte in buget, nu?
Si da, pot sa tin si bani deoparte fie fizic fie in conturi in asa fel incat sa ii fac un cadou sotului fara sa afle, deci pica si treaba cu vai dar cum ii iei ceva daca aveti totul la comun?
Bottomline, e important sa fiti importanti si asumati pentru ce faceti ca sa nu aveti frustrari dupa. Am o prietena draga unde jumatatea sa e un cheltuitor mare la pacanele/poker etc si ia practic din veniturile familiei si in loc sa se lecuiasca si sa propuna separare de bunuri (daca divort nu exista in vocabularul ei) continua tot asa ca la final de luna sa se planga de lipsa banilor.
Fiecare cu banii lui. Așa am fost mereu chit ca io mi-am cam luat teapa cu mărinimia mea de multe ori. Avem un plic comun unde punem bani lunar de vacanța/vacante. In rest… fiecare cu ale lui. Când va fi sa avem casa Vom pune cât putem fiecare sa fie jumătate. Dar pana acolo mai e puțin.
De 10 ani împreună, și de la început fiecare cu banii lui, nici nu ne-a trecut vreodată prin cap să fie altfel. Avem, ca și voi, un cont comun, unde fiecare transferă bani lunar și de acolo se plătesc utilitățile, chestii pt. copil, vacanțele etc. În rest, fiecare face ce vrea cu banii lui și funcționează de minune.
Inca nu am dat cu batu’ pe la starea civila, dar stam impreuna si am convenit la solutia prezentata de Mr. Mihai in articolul sau: cont comun (noi am facut pe Revolut) cu doua carduri atasate (el fizic, eu virtual), pe care il alimentam amandoi. De acolo platim cumparaturile, iesitul in oras, chestii pentru casa, etc. Adica cheltuielile comune. Am mai platit eu facturile direct de pe cardul personal, dar asta pentru ca mi-era lene sa le trec prin ala comun (eu tin evidenta la facturi ca am aplicatiile pe telefon si toate imi vin mie electronic, fie pe mail fie in aplicatiile furnizorilor), dar s-a compensat cu cumparaturi facute de el direct de pe cardul lui ca uitase sa mai alimenteze pe cel comun. Se mai intampla din astea, dar nu e niciodata o problema si nici nu a iscat vreo discutie pana acum. Partea cea mai importanta e ca are fiecare bani personali, pe care ii cheltuie dupa bunul plac, fara discutii si fara frustrari. Inca n-avem cont de economii comun, deocamdata economisim separat, dar tot pentru scopuri comune. Cred ca e formula cea mai buna pentru armonie in familie. Vreau nu-stiu-ce rochita sau vrea nu-stiu-ce bicicleta sau accesoriu? Isi ia fiecare din banii sai si e toata lumea fericita. Iar ce mancam amandoi si ce tine de traiul comun, acoperim amandoi. Win-win 😁
Noi n-avem un instrument special pentru banii la comun, gen cont comun, etc. Prin urmare ii tinem separat, respectiv unde intra salariul. Cheltuielile le facem la comun. Isi ia fiecare ce vrea, pt cheltuieli comune plateste cine are chef sau discutam. De exemplu, cand plecam in vacante, ea a decis ca va plati cazarea, eu restul. Am fost de acord instant, macar am scapat de saituri de rezervari, cautat hoteluri, si bagat carduri, etc.
Cand iesim in oras plateste cine are chef, cred ca mai des eu, dar it’s fine.
Bineinteles, nu e ceva batut in cuie, se mai intampla sa plateasca unu sau altu, dupa cum avem timp sau disponibilitate, dar nu-i bai. Pana acum nu am avut nici o discutie ciudata despre asta, in 10 ani.
zici ca am scris io. „plateste cine are chef” 😀
Acum, la noi am pus-o pe ea sa plateasca ratele la casa din motive de taxe si returi. In rest „cine are chef”
Iar mă văd nevoit să plesnesc ipocriții peste botic. Mă refer la cei care spun ca banii trebuie sa fie la comun pentru ca x,y,z bla bla bla.
Celor care li se pare firesc sau obligatoriu, sunt in general exact cei care administrează acei bani tinuti la comun. Partenerul e ori resemnat, ori e fericit ca nu trebuie să-și bată capul cu cheltuielile casei. Dar în fapt, dacă îi iei la …bani mărunți, fiecare are, tot timpul, sau ocazional, banii lui, mai mult sau mai puțin secret acumulați sau câștigați, de care partenerul nu știe sau se face ca nu știe și cu care face ce vrea. Banii de mici sau mai mari vicii, hobbyuri, etc. La cei cu „toți” banii la comun cel care ii administrează cheltuie pe ce știe (da, in general cheltuieli necesare, dar nu doar) fara să dea socoteală la leuț partenerului, iar celălalt (de obicei cel stabilit „iresponsabil” sa administreze comunul 😛 ), se scobește prin buzunare, cere împrumut la colegi și prieteni, bani de țigări, de o bere, de o prăjiturică, de un produs cosmetic, etc. E disperat să facă un ciubuc, ceva, să își acopere aceste mici sau mai mari nevoi personale.
Nu. Banii la comun nu sunt deloc absolut toți banii la comun și nu amândoi decid in mod egal cum sunt cheltuiți. Cine spune asta ori minte de stinge ori e habarnist și inconștient de cheltuielile secrete ale partenerului. Le află eventual la divorț. 😀 Așadar Bullshit!
Oamenii responsabili și pe picioarele lor știu să cheltuie banii fara să fie la comun și fără conflicte stupide nerezolvate. Total fără conflicte nu exista. Dar acestea se rezolva prin dialog și bună înțelegere matura.
Comentariu beton!13
„Cine spune asta…” = Cine susține contrariul. Brainfart in logica. My bad. Am observat când era prea târziu sa editez. Dar numai cine nu vrea să înțeleagă nu înțelege. 🙂
@Radu, îmi pare rău că n-am fost pe fază azi, iar acum e prea târziu, dar e ultima dată când îți permit să jignești oamenii de pe aici. Ori vorbești civilizat, ori aici nu mai comentezi.
Da, știu, sunt dictator și mă doare în pulă că sunt. Din momentul ăsta toate comentariile tale trebuie aprobate de mine. Nu-ți convine, ai un internet întreg la dispoziție.
Inainte sa arunci cu rahat in casa altuia, poate ar fi frumos sa intelegi ca fiecare face ce vrea si NU inseamna automat ca celalalt din relatie e looser-ul resemnat. Jeesus, cine a zis ca e obligatoriu sa fie la comun si ca automat celalalte are 100% drept de decizie asupra finantelor amandurora cand ar trebui clar sa se decida impreuna?
@Daniela Cine a zis? Pai ipocriții zic. Vezi in comentarii, aici pe blog sau pe fb.
In teoria lor e așa cum spui, dar teoria e teorie, iar în practică e cum spun eu. Și am dreptul sa arunc cu rahat in ipocriți. Daca iti pute și te simți vizată…e fix problemuța ta. Revino peste vreo 20 de ani când, poate, te trezești la realitate.
Și nu am spus ca acela e looser in toate situațiile. In multe cazuri e, dar am spus și ca de multe ori e fericit să nu aibă responsabilități. Sau știe ca e iresponsabil. Dar tot face cumva să aibă bănuții lui/ei pentru mici vicii sau placeri personale. Tu in care categorie te incadrezi? 😀
Dar toți banii la comun, e o utopie ca și comunismul. Frumos in teorie, dezastru in practică. Utopie ce devine distopie in realitate.
@Radu, îmi pare rău că n-am fost pe fază azi, iar acum e prea târziu, dar e ultima dată când îți permit să jignești oamenii de pe aici. Ori vorbești civilizat, ori aici nu mai comentezi.
Da, știu, sunt dictator și mă doare în pulă că sunt. Din momentul ăsta toate comentariile tale trebuie aprobate de mine. Nu-ți convine, ai un internet întreg la dispoziție.
Radu – ca e unul care se ocupa exclusiv de plati/facturi etc e una, nu vad absolut nicio problema. De obicei asa e. Dar tu ai scris in anteriorul comentariu ca si un fapt aproape sigur ca banii la comun nu sunt la comun si ergo precis se ascund si ca precis au bani ascunsi pe undeva. De unde si pana unde concluzia asta sigura a ta? Adica eu nu-mi permit sa emit concluzii definitorii despre obiceiurile altuia pentru ca fiecare cuplu/familie e diferita si actioneaza diferit. Nu ca ma simt, dar urasc generalizarile. Noi avem totul la comun, niciodata nu am ascuns bani de el si nici el de mine. Normal ca fiecare daca vrea are dreptul sa-si stranga bani deoparte dar ideea era a ta ca precis totul e tainuit/ ascuns. Cand spui ca e asa cum spui tu inseamna ca detii adevarul suprem ori nimeni nu detine adevarul suprem.
@Daniela.
Deci eu spun aproape sigur, sau sigur? Hotărăștete sau mai bine vezi-ti de viața ta confuză.
NU am spus ca totul e tăinuit/ascuns! Asta e un strawman = un sofism care încearcă să acopere lipsa de argumente raționale.
Știu, pentru ca cunosc oamenii, iar oamenii au secrete. Toți, fără excepție!
Minți. Când spui ca nu ai tăinuit niciodată bani. Chiar și dacă ai făcut-o pentru ai lua lui un cadou tot ai făcut-o. Așadar minți! Sau nu ai făcut în viața ta o surpriză, caz în care îmi e milă de tine.
Nu poți avea certitudinea ca el nu a ascuns niciodată bani de tine. Chiar și dacă doar tot pentru a-ți lua un cadou. Dar nu poți afirma aceasta certitudine. Ce poți spune e ca nu știi dacă ascunde sau a ascuns, dar nu poți afirma ca nu o face.
Nu e vorba de adevăruri supreme sau absolute. Nu există așa ceva. E vorba de gândire rațională nu utopică și de cunoaștere a realității și a oamenilor.
Nu înseamnă ca oamenii sunt răi, ticăloși etc. Sunt doar oameni. Oameni normali. Cu bune și cu rele. Nu există sfinți decât în povești.
Și ipocrizia e naturala, dar când devine flagrantă iar neadevăruri fluturate ca adevaruri, trebuie taxată. Majoritatea, aici pe blog nu sunt ipocriți, își asumă ca chiar daca au un fond comun, au și bani separați. Doar ipocriții și inconștienții o țin pe a lor…
Scutește-ma așadar de lecții și sofisme.
Omule, ești grozav de frustrat și de pornit în a deține adevărul absolut. Vorbești grozav de condescendent, discursul e plin-plin de jigniri și injurii (cum rarisim am văzut pe aici), abundent în cuvinte și expresii prin care dorești să dovedești superioritate, scrii foarte mult, de parcă ai o luptă personală de dus, îți ascunzi răutatea sub tot felul de sofisme (dacă tot ai adus vorba) etc. Îmi pare rău pentru dumneata! Deși știu că nu-ți pasă și că vei continua la fel, pt. că altfel nu poți. O seară senină să ai, sau măcar fără să mai scuipi pe alții, dacă poți
@Radu, are dreptate Ioana. Îmi pare rău că n-am fost pe fază azi, iar acum e prea târziu, dar e ultima dată când îți permit să jignești oamenii de pe aici. Ori vorbești civilizat, ori aici nu mai comentezi. Da, știu, sunt dictator și mă doare în pulă că sunt. Din momentul ăsta toate comentariile tale trebuie aprobate de mine. Nu-ți convine, ai un internet întreg la dispoziție.
@Radu, îmi pare rău că n-am fost pe fază azi, iar acum e prea târziu, dar e ultima dată când îți permit să jignești oamenii de pe aici. Ori vorbești civilizat, ori aici nu mai comentezi.
Da, știu, sunt dictator și mă doare în pulă că sunt. Din momentul ăsta toate comentariile tale trebuie aprobate de mine. Nu-ți convine, ai un internet întreg la dispoziție.
Roger Mihai. Iar pe Ioana o rog să-mi dea exemple de sofisme comise de mine. Poate învăț și eu ceva. Tonul acid mi-l asum. Mulțam de atenționare!
@Radu, la modul în care-ți construiești discursul nici măcar nu are cum să ajungă mesajul tău la mine. De data asta îți răspund doar pt. că e și Mihai prezent în discuție, dar este pt. ultima oară. Răspunsul meu este: păi dacă tu însuți nu-ți dai seama de sofismele „comise”, deși folosești acest termen, cu ce aș putea eu să te ajut?! Analizează răspunsurile tale, în special pe ultimul dat Danielei, și răspunde-ți singur la întrebare, pt. că tot te crezi prețios. De care dintre categoriile de sofisme te-ai făcut vinovat?! (bine, bunul simț ne face să înțelegem și fără atâta teorie). Oricum, ai comis mai multe. Pe care dintre ele: argumentum ad hominem, amfibologia, argumentum ad populum, sofismul dublei greşeli, argumentul circular, sofismul “niciun scoţian adevărat”, generalizările nevalide, argumentul ad temperantiam, sau orgoliul de a avea întotdeauna dreptate?!
Multumesc Ioana. Pentru ca ai raspuns. Pentru faptul ca ai copiat lista de sofisme de aici (link jos) fara sa dai un exemplu din ceea ce am scris eu,… meh. Asta e.
Dar aveti dreptate. De multe ori ma ia valul si sunt mai abrupt si acid decat ar fi cazul. Eh, ma voi multumi sa fiu eu insami in viata reala, fara sa imi fie frica de cuvinte, iar aici o sa ma autocenzurez. Pentru ca imi plac unele din discutiile provocate de Mihai. 😛 Multam!
https://destepti.ro/ce-este-sofismul-dar-un-sofist-de-la-antici-la-moderni/
@Radu, am mari îndoieli că în viața reală vorbești atât de acid/agresiv cu oameni pe care nu-i cunoști. Prietenii sunt altceva, vorbești cum vrei cu ei, dar mă îndoiesc că așa te adresezi unui necunoscut pe stradă, de exemplu.
Da Mihai, ai dreptate. Fara ironie. Cu necunoscutii pe strada, intradevar nu vorbesc astfel, pana in punctul in care ma provoaca. Dar colegii/colaboratorii de pe la job nu se pun in gura cu mine. Si nu sunt seful nimanui. Nici nu am sef. Doar cu cei de care imi depinde painea, ma mai abtin. Da. Iată un exemplu de ipocrizie si cameleonism social. (toti facem asta). Desi nici astia nu ma prea cheama pe la sedinte de teama sa nu auda lucruri pe care nu vor sa le auda. :)))
Doar cu oamenii apropiati emotional sunt mai tolerant. 🙂
Aici probabil ca anonimatul e de vina de o dau rau prin balarii.
Nu voi renunta la anonimat, dar promit sa fiu mai atent si mai putin a/anti -social. 🙂
Trecând peste faptul că, precum mă așteptam, în loc să-ți răspunzi cu sinceritate la întrebările adresate, doar ai „comis” un alt sofism … Pe cine crezi că iei în tărbacă când te exprimi așa?! „(…) sunt mai abrupt si acid decat ar fi cazul. Eh, ma voi multumi sa fiu eu insami in viata reala, fara sa imi fie frica de cuvinte.” Doar te ascunzi după degete, supersuficient, incapabil să-ți asumi că jignești fără rost și că jignirile și injuriile nu sunt niciodată un argument. Nu ai capacitatea să înțelegi că, atunci când folosești acest gen de discurs, nu mai interesează pe nimeni „discursul” tău. Drept dovadă, iată, discutăm aici despre cu totul altceva decât despre ce idei îi fi voit tu inițial să împărtășești, te-ai risipit degeaba. Cât timp pierdut! Succes în acest gen de „argumentare”!
@Ioana
Multumesc! 🙂
Nu fii suparata ca ti-am descoperit atat de repede sursa/lista de sofisme. Trece. 🙂
Un răspuns „prețios” pt. mine, adică alt sofism 🤗 Definiția sofismului n-am descoperit-o eu, nici tu. Tu doar nu-ți asumi termenii pe care-i folosești și asta spune multe, și e clar că nu-ți trece
vezi ca incurci doua concepte total diferite si anume „administrarea” banilor la comun cu „accesul” la banii tinuti la comun.
Suntem in sec 21, amandoi partenerii au acces la banii tinuti la comun, asa cum este descris de toti care au comentat aici.
Nimeni nu se scobeste prin buzunare si cere imprumut bani de la colegi pt bere si tigari.
Ce descrii tu este o situatie in care unul din parteneri nu are acces fizic la banii tinuti in comun, probabil cash, fara cont curent la banca.
Deci vorbim de chestii diferite.
La mine, dupa aproape 35 de ani de insuratoare este fix cum zice Vasilescu, in articol: economiile si cheltuielile comune sunt la comun, ce ramane este treaba fiecaruia ce face cu ei. Am ajuns la sistemul asta dupa primii cinci ani de casatorie, cand fiecaruia i se parea ca celalalt este un mare risipitor ori face cumparaturi fara rost. Si pentru ca este normal sa fim si sa ramanem diferiti, am ajuns la acest aranjament. In ce priveste cheltuielile comune, altele decat cele curente, sotia-i ministrul initiativelor, eu ministrul de finante. Ea abunda de idei, eu sunt seful franelor. Pana acum se pare ca am facut o treaba destul de buna, in echipa asta.
Fiecare cu banii lui, dar ea a platit ultima masina. :)))
Noi suntem fiecare cu ai lui, dar totul se imparte: utilitati, cumparaturi (dar si aici, ce cumpar pt mine imi platesc eu si viceversa), concedii, reparatii. In rest, fiecare are ce-si tine, deoparte sau nu. El deoparte, eu nu prea.
De doua zile ne-am imputernit pe respectivele conturi, ca i-au venit lu’ al meu ideile ca, daca unul din noi crapa…
Maica-mea e cam contrariata de chestia asta, ei nu i se pare normal ca in familie sa se imparta cheltuieile si fiecare cu banii lui…
La noi cam fiecare cu treaba lui. E drept ca veniturile sunt peste medie si ale ei muult peste ale mele insa cam toate le platesc eu (din inertie). Cheltuieli mai mari gen concedii le punem pe firma si nu ne afectează mai deloc. Economisim fiecare cat vrea/poate si aia e. Ca regulă generală le cam suport eu cam toate si ea “extravagantele”. Da m-am luat cu vorba. Voiam să remarc nr f mare de useri de PS sau alte console. Nu m-au atras ever 🙄.
eu nu inteleg cum deduci pe firma cheltuiala cu vacantele. banii firmei nu sunt bani personali, chiar daca e firma mea.
Nici eu nu înțeleg cum deduci concediile si vacantele, dar sunt complet deschis la sugestii.
sigur că se pot deduce, găsiți un expert contabil CECCAR bun care să vă explice în funcție de detaliile exacte ale firmei care sunt limitele deductibile, cele nedeductibile și eventualele impozitări care decurg de aici dacă e cazul
eu ziceam de deducere, nu sa-mi impoziteze banii aia ca nu sunt deductibili. deduc orice are legatura cu activitatea si bunul mers al firmei, nu vacante.
da’ ma rog!
si cred ca mai degraba tre sa ai control binevoitor, decat expert ceccar.
@moatza, 33% din valoarea salariului se decontează fără impozitare suplimentară pt concedii și transport, conform legii, printre altele pe care nu le mai enumăr pe aici. Plus un ROI în concordanță cu acest fapt. Și plus ceva știință în încadrarea acestor limite. Deci nu este nevoie de nicio bunăvoință, mai repede de un expert bun pt. optimizarea fiscală. Nu vă zgârciți la tărâțe pt. că nu este economic. Na’, că dădui și consultanță gratuită pe aici 🤗
Fiecare cu cardul lui, fara unul comun. Nu sunt copii.
Cheltuielile mari impartite. Eu pe cele fixe ale casei, ea mancarea.
Alea mici, cine e acolo..plateste.
Eventualele economii le face cine considera ca are pe card o suma de care poate sa se lipseasca, de obicei ea, castiga mai bine.
Merge asa, fara mari discutii, de 7 ani.
Exact asa si la noi, doar ca de 12 ani 🙂
Noi avem un salariu și niște chirii. Toti banii sunt la soțul meu, eu am banii de casă, masă, copii.
Banii de concedii, investiții și chestiile anuale sunt la soțul meu. E cel mai bine, eu sunt praf cu banii și sigur aș uita să pun de o parte bani de școală, casco sau impozite.
Când diferența între venituri e mare, apar niște frustrări, dacă banii sunt separați, cred eu
Separat.
Insa avem prestabilit cate un set de cheltuieli curente care ne revin fiecaruia in responsabilitate.
Iar cheltuielile medii si mari precum si investitiile le sustin integral eu, dupa bujet, coane fanica! 😉
Am inceput sa ii obisnuim si pe copii cu bugete individuale.
La comun functionam de peste 30 de ani, mai exact 33 si se pare ca nu a functionat rau, a fost o perioada cand aducea mult mai mult bani ca mine, la inceputuri, treptat balanta sa intors inspre mine, castigam mult mai mult decat jumatatea mea, jumatate care de 10 ani nu mai munceste, a ales sa vina cu mine unde nu are drept de munca, cheltuitorul familiei am ramas eu, sunt certat daca cumpar prea scump pentru ea(nu o intereseaza cat, cheltuiesc pentru mine) se prinde ca nuca de perete.
Când eram tânără obișnuiam să spun: dacă nu poți să împarți banii, cum poți să împarți viața. Mi-a trecut!
Conturi separate, plus un cont pentru cheltuielile comune, pe care il alimentam amandoi.
La început aveam banii la comun. Da, in sertar, cum a mai spus cineva.
Și ne acuzam reciproc când se terminau cu o zi înainte de salariu. Sau două. Atunci am început să avem mici sume „puse bine” fiecare. El și-i ținea în buzunarul unui sacou care-i rămăsese mic, dar îl păstra că „poate slăbește”. Eu într-o carte de Asimov. Exclus s-o deschidă soțul. Când a apărut în viața noastră cardul am separat banii. Eu plăteam tot ce era online – gaz, electricitate, cablu, telefoane iar el tot ce trebuia plătit cash, fiindcă nu avea încredere în online. Bineînțeles, pentru copii (studenți atunci) contribuiam amândoi. Dar nu mai ascundeam bani prin cărți. Anul trecut am găsit în Fundația o bancnotă pe care scria 500 lei. Adică 50 de bani. Dar nu poate fi folosită pentru căruciorul de la Kaufland
cont comun pentru toti ce tine de familie.
cont separat la fiecare pentru placerile fiecaruia.
Nu plătesc nimic, ea plătește tot. Ea-i cu banii, io-s cu cheltuiala. 🤭
„Banii la comun” nu inseamna sa existe in acelasi loc, nu? Ca noi avem banii la comun, separat 🙂 fiecare cu conturile lui, dar suntem angajati, deci stim cam ce incasam lunar, dupa care eu ma ocup de platile care tin de case, masini si investitii. Ea e pe cumparaturi (mancare, tzoale, incaltari, dar pt toata familia). Ce facem impreuna? Viram in contul de economii o suma agreata, imediat ce luam salariile. Avem o educatie financiara ce a atras si disciplina, si atunci nu ni se pare nimic ciudat. Cheltuielile peste 2000 lei se anunta in consiliu, cele peste 4000 necesita vot :))
Nu. Sunteți cu banii separat dar aveți un agreement, o înțelegere care funcționează. Bravo.
Cei care susțin banii la comun se referă ori la un cont comun fara bani in conturi separate, ori, în practică, ambele carduri sunt la unul din parteneri iar acesta se ocupa în mod real de cheltuielile gospodăriei. 😉
@Radu, îmi pare rău că n-am fost pe fază azi, iar acum e prea târziu, dar e ultima dată când îți permit să jignești oamenii de pe aici. Ori vorbești civilizat, ori aici nu mai comentezi.
Da, știu, sunt dictator și mă doare în pulă că sunt. Din momentul ăsta toate comentariile tale trebuie aprobate de mine. Nu-ți convine, ai un internet întreg la dispoziție.
Roger. Nu. Nu spun ca ești dictator sau alta stupizenie. E blogul tau și îl administrezi cum vrei tu. Mulțam de atenționare. 🙂
@Radu, ok. Consider că ai recepționat mesajul, te scot de la aprobare manuală.
Cont comun si fiecare cont (sau chiar mai multe) cont(uri) separat(e). Salariul il primesc în contul meu și de acolo virez lunar o suma în contul comun. Din contul comun se platesc ratele, electricitatea, diferite abonamente, mâncarea, vacantele.
Din 2007 suntem asa și avem un copil, 1 apartament și o casa împreună. De exemplu, peste o ora ma duc cu fiu-meu la pediatru, voi plăti consultatia cu cardul comun.
In rest, țoale, rujuri, pantofi, restaurante (cand ies fara el), carti, țigări, prăjituri, abonamentul de metrou, vacantele sau weekendurile mele intre fete, masterul pe care îl fac acum, epilatul, botoxul, coaforul, ginecologul, etc etc etc, le plătesc cu cardul meu.
Nu ma interesează ce face cu banii lui, nu dau socoteala ce fac cu banii mei. Cheltuielile comune sunt toate trasate pe contul comun. A, ba, doar la impozite imi cere buletinul de salariu pe luna decembrie, ca sa stie cat trebuie sa declare la impozite.
In 14 ani nu am avut discuții cu si despre bani. Simplu si eficace.
Io pe țigări ți-aș impune impozit. 95%
🤣🤣🤣
Iar la ieșitu’ cu fetele musai trimisă o poză sexy cu ele. 🤣🤪🤣
@JT, eu aș face pachetul de țigări minimum 15 euro. Susțin asta de pe vremea când fumam.
@John Temple Hahah, pe prietene le cunoaste, dar e drept că uneori, depinde si de cate pahare de beutura sunt consumate, mai primeste cate o poză, dar nu neapărat secsi 😅
Cat despre țigări, hahahaha, ce impozit? Tocmai de asta e bine, ca sa nu știe cât am cheltuit pe țigări (adevărul e ca s-ar lua cu mâinile de cap, mai ales ca el nu fumează și nu fumez in prezența lui nici a copilului).
Daca ar fi si doar petru asta, recomand conturi separate 🤣🤣🤣
@Mihai, e deja 11 aproape 12, te mai uiți la 3 euro…..
@Mihai Vasilescu eu aş reduce impozitul la țigările de foi, poate şi cigarillos. Dacă e să se fumeze, să fie cu stil.
@MV: degeaba. Cine vrea să fumeze, fumează indiferent de prețul țigărilor. 🤷♂️
@Minaosi: no, io am încercat. 🤭
@JT, exact. Dar banii la buget sunt de 5 ori mai mulți.
Consider că depinde de fiecare cuplu, oamenii sunt diferiți, depinde ce scop are fiecare în parte și ce scop au împreună.
De exemplu, noi am ales să împărțim în mod egal cheltuielile comune folosind Note Keep, să punem aceeași sumă lunar în contul de economii, iar restul veniturilor rămâne pntru fiecare în parte, nimeni nu cere și nu oferă explicații.
Când eram căsătorit banii erau la comun, fiecare avea acces la cardul celuilalt. In ultimii ani de căsnicie când lucrurile mergeau tot mai prost eu ajunsesem să plătesc tot și eram și certat pentru orice aș fi luat. La divorț ea a păstrat aproape tot, eu am luat-o aproape de la zero.
Acum, în relația actuală, banii sunt separați. Nu locuim împreună, dar eu achit la restaurant, vacanțe, uneori cumpărături, mai ales dacă știu că vom sta mai mult timp la ea.
În rest fiecare cu banii lui și e ok așa. Investiții, fiecare pentru el.
Nu aș mai fi de acord cu bani la comun. Un cont comun pentru cheltuielile casei e ok, dar în rest fiecare cu aia mă-sii, la fel și investiții și chestii pentru viitor.
La noi este mai simplu… 😉 Banii ei sunt banii ei…! Banii mei sunt banii noștri… 😜 Și, sincer, este minunat…. Eu fiind genul de „mână largă”, sau ochii văd…. Inima cere…. Acum este foarte bine…. 😊
Banii se tin la saltea sau îngropați in pod.
Nu știu cum sunt alții, dar noi mergem pe un sistem care poate părea confuz, dar care a mers până acum. Funcționăm pe ideea de 5 conturi/bugete. Mai exact, avem un cont comun, folosit pentru a plăti tot ce ține de casă și chestii comune (vacanțe, transport, pastile, etc), conturile personale, în care avem banii pe care îi folosim cum vrem și conturile de economii. Așa avem și o evidență a cheltuielilor și nici nu ne ținem socoteala la ultimul cent pe ce își ia fiecare pentru sine.
0
Nu exista banii mei sau ai ei in cazul nostru, de cand ne stim. Niciodata nu i-am tinut socoteala ce bani cheltuie, niciodata nu mi-a tinut socoteala ce bani cheltui eu.
Cred ca de minimum 10 ani nu mai suntem o familie normala pentru ca un PlayStation sau o excursie intr-o tara straina nu se mai simte in buget.
Luam decizii de comun acord pe sume mari (construit/cumparat casa, cumparat masina, cumparat teren scl) si daca unul dintre noi vrea sa ofere o suma mai mare imprumut il anunta si pe celalalt (sub forma ca ,,ii dau lui cutarescu 2k euro”). Fiecare are afacerea lui, cand are ea nevoie de bani, ii transfer cat are nevoie (si invers) si nu am tinut niciunul socoteala sumelor economisite/cheltuite.
Sunt perioade cand castiga ea mai mult, sunt perioade cand castig eu mai mult, nu tinem cont de aspectul acesta si pentru noi functioneaza perfect aranjamentul.
Banii separat, de 12 ani impreuna.
De pe cardul lui se plateste rata la casa si chestii ce implica masina.
De pe al meu facturile si mancarea. Cand iesim in oras, de pe care apucam, nu tinem socoteala.
Cand comandam mancare, plateste cine are bani cash in portofel 🙂
Vacantele sunt la comun, adica platim amandoi, dar in toti anii astia el a pus mai mult ca mine la toate.
La cateva luni odata dau si eu la rata la casa ce a ramas necheltuit, adica ceva mii bune de £.
Nu suntem casatoriti, casa e luata 50/50.
De 2 ani castig mai mult ca el si el zice mereu ce bine, ce bine sa castigi si mai mult sa stau acasa cu cainele pe canapea sa ma uit la friends si mash.
Pentru unii suna cinic, pentru noi functioneaza de minune si nu m as vedea cu un cont comun.
Banii nostri sunt la comun, adica salariul meu si salariul ei sunt la mine. 😛
Sotia e din fabrica fara frane cand are bani asa ca am decis ca 15-20 lei de un suc sau o prajitura ii ajung. Daca merge cu lista de acasa sa cumpere de…100 lei sa zicem, avand 200 la ea, vine mai mereu cu vorba: ,,Am ramas datoare la casa cu 2 lei ca nu mi-a ajuns.”
Anul trecut o trimit cu cardul sa cumpere carne de vita pentru ciorba. Aveam 660 pe cardul acela. Dupa ceva timp incep mesajele din aplicatie:,,sold insuficient.” A tot comandat pana nu mai au fost bani pe card. A venit cu 4 plase cu carne, de a trebuit sa fac pe zidarul in congelator, sa le asez ca si caramizile ca sa incapa.
Banii si femeia nu fac casa buna. 😛
Care…. bani?
2 salarii, 2 carduri si un Revolut la mijloc.
Un salariu se economiseste pentru proiectele mari ale familiei, celalalt sustine cheltuielile uzuale si alimenteaza Revolutul care e conectat la ambele telefoane pentru diverse cumparaturi. Daca intr-o luna nu ajunge, bagam mana dincolo fara prea multe întrebări.
La comun. Suntem impreuna de 28 de ani și niciodată nu au fost discuții legate de bani.
La început aveam amandoi salarii și plăteam cheltuielile legate de casa, copii, vacante etc fie dintr-un cont fie din altul.
A fost o perioada când eu câștigam mai mult și apoi când ne-am mutat din țara, au fost ani (mulți) când eu nu câștigam absolut nimic dar aveam un card asociat contului soțului și puteam cheltui fara sa mi se pună întrebări. Cred ca depinde foarte mult de mentalitatea celor care formează cuplul.
Acum eu am firma mea și o data sau de doua ori pe luna trimit banii pe care ii câștig in contul soțului – la contul asta avem toți ( inclusiv copiiii) carduri asociate.
Singura regula pe care am stabilit-o încă de la început, a fost ca, pentru cheltuielile mai mari ( gen 300 euro) sa cerem acordul celuilalt.
Cred ca e important, ca in oricare alt aspect al vieții de cuplu sa existe înțelegere și respect reciproc. Fiecare avem hobby-uri și cheltuim pentru ele dar nu ținem cont de sumele plătite – tu ai plătit x deci și eu trebuie sa cheltui echivalentul sumei. Mi s-ar părea super meschin.
E adevarat ca acum avem o situație financiară care ne permite sa fim mai relaxați dar nici când banii erau mai putini nu fost probleme.
Comentariu beton!12
Bună idee cu cont comun pentru cheltuielile casei că io am tot plătit tot ca prostu până acuma. Chiar acum am văzut pe colțar un pliant de la Avon. Gata, pun piciorul în prag și o să-i zic: – Da bine, madam, ne-a venit facutura la gaz 500 de lei și tu te lăfăi cu avoane? Eee!
@Shoric, lasă avoanele la locul lor😆. Eu am plătit 850 lei la gaze. Stai bine cu consumul.
@Florina B. A pus și ea piciorul în prag 🙂
La fel și la noi. Cont comun, in care fiecare depune x% din salariu in fiecare luna, și apoi fiecare are contul lui. Avem fiecare și cont de economii sa nu tinem toți banii in contul current. În plus avem câte un cont pt fiecare copil unde le punem alocatiile si eventual cadourile financiare de la bunici, rude si prieteni. Vor intra în posesia lor după 18 ani.
Cam asa zice și nenea asta: https://www.facebook.com/share/r/FWCkpMrz3ZkuRunY/
0
ah ce subiect !
Am trecut printr-o casnicie in care am intrat cu buna credinta si cu zeci de mii de euro si am plecat cu 200 euro primiti de la mama si 2 valize. Motto era banii la comun si el ii pierdea la poker…
Acum sunt intr-o relatie in care eu castig aprox de 4 ori mai mult decat el. Platim cheltuielile fixe ale casei proportional cu veniturile. Cumparaturi :cine apuca si are timp, fiecare isi face mofturile dar in general platesc cheltuielile mari ce l-ar impovara pt ca sunt obisnuita cu un stil de viata ce e un pic scump pt el.
Singurul aspect mai deosebit este ca am facut un cont pt el in care am depus eu contravaloarea a 3 salarii ale lui in caz ca vrea sa plece- banii sa nu fie un impediment- am invatat si eu ceva din ca(z)nicia mea.
Cred ca banii la comun in mod absolut functioneaza extrem de rar dar ii invidiez pe cei ce reusesc sa o faca fara frustrari.
Eu 33, el 38, fara copii, impreuna de 8 ani, el castiga cu vreo 1500-2000 lei in plus. Zic „vreo” pentru ca nu mai tin minte exact ce salariu are si nu ma intereseaza. Pentru facturi si alte chestii ce tin de casa contribuim amandoi, in rest fiecare face ce vrea cu banii lui. Evident, data fiind diferenta de venit din momentul actual, sunt unele situatii in care el „face cinste”.
Sa stam cu banii la comun si sa cerem voie la varsta asta sa luam din ei ca sa ne cumparam ceva mi s-ar parea absolut penibil.
Daca la altii functioneaza, foarte bine, dar eu nu imi pot imagina sa merg la partener sa il intreb daca pot sa folosesc x lei ca sa ceva (sau cel putin sa il anunt ca voi lua).
Sigur, ne mai cerem sfatul la modul „ce zici, merita sa dau x lei pe asta?”, dar nu mi-ar trece prin cap sa ii bat obrazul ca si-a cheltuit banii proprii pe ce are chef sau sa ii dau raportul constant. Mi se pare ca treaba asta tine de control, iar eu am nevoie de un partener langa mine, nu de cineva pe care sa il controlez si care sa ma controleze.
E prima dată când mă gândesc serios cum gestionăm noi banii. Eu am bani in România, ea are un card de-ale mele. Nu o intreb pe ce a cheltuit.
In Norvegia ea are firmă, la care lucrez și eu și chiar produc mai mulți bani, dar nu mă interesează cât cheltuie pentru că știu că nu risipește.
Dacă vrea să plece cu mafia de gagici la Barcelona nu mă întreabă pe mine,dar nici eu nu îi reproșez.
Nu îmi imaginez cum ar fi cu banii separați 🤔
Care bani?
dupa ce am citit toate comentariile de aici si de pe alte site-uri si diverse conversatii cu oameni apropiati, iata o sinteza simplificata :
fiecare suntem diferiti si nu exista o solutie universala. unii dintre cei care tin banii la comun nu ii inteleg pe cei cu conturi separate si invers.
situatiile de viata ale fiecaruia vor dicta cea mai buna si echitabila solutie.
toate recomandarile si bunele practici se bazeaza pe incredere.
in principiu, in orice cuplu exista bani la comun ca sa acopere cheltuielile comune.
cei care folosesc expresia „banii in comun” se refera de fapt la faptul ca fiecare din cei doi parteneri au access la totalitatea veniturilor fiecaruia.
de asemenea exista detalii de „implementare” care produc confuzie legate de bani, conturi si carduri.
– conturi separate dar fiecare avand card asociat contului celuilalt nu inseamna bani separati ci bani la comun.
Exista si o componenta istorica – daca cei doi cand s-au cunoscut aveau deja cont personal sau nu. Asta explica de ce unele cupluri au un cont unic si altele au 3 conturi, din care unul comun.
Situatiile de viata dicteaza impartirea in felul urmator.
Banii la comun reprezinta o situatie ideala si fericita pt cei care nu au trecut prin divorturi , cei care nu au copii din primele casatorii, cei care nu au parinti de ajutat sau alte alocatii sau datorii de platit si care nu pot fi „decontate” pe cuplu.
Aceste situatii (destul de normale de altfel) implica separarea finantelor iar varianta „banii la comun” este incompatibila.
De asemenea exista si situatia celor care au deja niste venituri foarte mari dinaintea aparitiei cuplului – acum ganditi-va la contractele prenuptiale si de ce banii la comun nu sunt o solutie.
In principiu observam ca banii la comun funtioneaza atunci cand veniturile cumulate ale cuplului sunt aproximativ egale cu cheltuielile lunare.
Abia cand veniturile depasesc semnificativ cheltuielile, putem vorbi de gestiunea separata a banilor sau conturi separate. Pana atunci este prematur.
Impartirea echitabila poate fi 50-50 daca veniturile lunare sunt aproximativ egale sau proportional cu venitul fiecaruia.
Un cuplu poate avea planuri de viitor si acestea se concretizeaza prin economii la comun.
Ce ramane in plus, ii putem considera bani pentru nevoile personale ale fiecaruia.
un alt aspect interesant (diavolul sta in detalii) – este ca partenerii de cuplu sa fie aliniati privind nevoile si dorintele si sa aiba un profil asemanantor privind cheltuielile. Daca unul este „mana sparta” iar celalat privilegiaza economiile, vor aparea discutii mai devreme sau mai tarziu.
din pacate aceste comportamente de consum se pot dezvolta in ani de zile si pe masura ce evolueaza si cariera si se inmultesc si banii.
Se simte foarte bine daca partenerii au binele comun si al celuilalt in vedere, sau daca sunt egoisti si vor sa isi traga foloase financiare de pe urma relatiei (gen „banii mei sunt banii mei si banii tai sunt banii nostri”).
desi poate parea o discutie destul de materialistica si pe alocuri mercantila, aceste aspecte reflecta idei profunde privind existenta, increderea, iubirea, angajamentul, liberatea, conventiile, contractul social….
Eu doresc sa ma mut la ea, ea având apartamentul ei de 10 ani plătind și acum rate. Și ea vrea sa ma mut cu condiția sa plătesc eu restul cheltuielilor taxe și mâncare. Cu taxele sunt de acord dar la mâncare am zis jumi juma. Voi cum ați proceda