4,839 cititori

Degeaba scrii “te iubesc”, cu pipi, pe zăpadă

Chestia asta cu Sfântul Valentin e o treabă care privită așa din exterior, din stratosferă să zicem, pare o mișcare buna. Dar dacă e să te uiți la ea de aproape și s-o iei la bani mărunți parcă nu mai e chiar așa.

Si mă refer aici la faptul că în restul timpului gonim ca nebunii prin propriile noastre vieți, după care vine Sfântu’ Valentin ăsta și ne oprim brusc, ne uităm mirați în jur și ne trezim că trebuie să ne bucurăm și parcă nu mai știm cum s-o facem. Pentru că, nu-i așa, ne lipsește tocmai exercițiul de a ne bucura.

Continuarea

4,121 cititori

Cam ăsta este trendul

Ne place, nu ne place, devenim din ce în ce mai dependenți de aplicațiile pentru mobil. Astea-s vremurile și, oricât de conservatori am fi, constatăm că telefonul face parte integrantă din viețile noastre.

Sincer să fiu, nici nu prea are cum să fie altfel când un simplu smartphone de azi este de câteva milioane de ori mai puternic decât toate computerele folosite de NASA în ’69 când au trimis misiunea Apollo 11 pe Lună. Toate la un loc, da?

Continuarea

4,400 cititori

Cum poți să faci bani dintr-un blog

Am mai spus pe-aici că din când în când mai primesc întrebări legate de făcutul banilor din blog. De cele mai multe ori sunt întrebat cum s-ar putea face bani repede, dar alteori primesc decisiva: „Auzi, dar tu faci ceva bani cu blogul ăla? Sau îl ții doar așa de plăcere?”. Întrebare care de multe ori sună mai așea, mai a „sărăcie, tu ai ce mânca sau mori de foame?”.

Da, da, poate nu credeți, dar oamenii chiar întreabă asta. Și nu prietenii, de obicei primesc întrebări de genul ăsta de la persoane pe care abia dacă le cunosc. Doar trăim în țara în care poți auzi un „boss, ce salariu ai?” chiar și la coada la mega.

M-am gândit oleacă dacă să scriu sau nu, din nou, pe subiectul ăsta și până la urmă am ales s-o fac, din două motive. Primul, ca să înțelgeți mai bine de ce mai vedeți pe-aici articole advertoriale. Și-al doilea, pentru că e plin internetul de sfaturi, care mai de care mai stupide, venite de la cetățeni care n-au produs un leu din scris în viața lor. Ceea ce nu-i împiedică să fie experți în domeniu, evident.

Continuarea

4,969 cititori

S-a rezolvat și chestiunea asta

De-a lungul acestei vieți am fost pus de câteva ori în situația de a fi nevoit să primesc sau să trimit diverse sume de bani în afara spațiului carpato-danubiano-pontic. Adică în afară granițelor țării, ca să fiu mai exact.

Toate bune și frumoase, doar că, de fiecare dată, indiferent că trimiteam sau că primeam, începea coșmarul. Ba comisoane mari, ba era nevoie de nuș’ ce coduri de la bănci, fără de care nu puteai să miști un deget, ba nu găseai deschis, ba aveai șapcă, ba de ce n-ai șapcă. Bucurii din astea mărunte de popor obidit.

Țin minte că la un moment dat a vrut vară-mea să-mi trimită niște bani, din State, pe post de cadou pentru ziua mea. După ce a încercat o vreme să mi-i vâre direct în cont și s-a izbit de tot felul de opreliști stupide, când și-a dat seama că trece și ziua mea, se duc și Crăciunul și Revelionul și ea tot nu reușește, s-a dus femeia și i-a pus printr-un serviciu din ăla de trimis bani. Continuarea

5,922 cititori

Cerșetoria la alt nivel

Lăsați poveștile alea fumate despre cetățeni care vin și-ți cer bani de-o pâine sau să cotizezi niște cașcaval pentru copilașii lor bolnavi. Lăsați cerșetorii din metrou. Lăsați cântăreții de ocazie la diverse instrumente. Lăsați păcălelile alea obosite cu „am rămas fără benzină” și cu ghiulul găsit pe stradă. Lăsați poveștile de genul mi s-au furat toate actele. Lăsați orice altceva a scornit până acum mintea românului în materie de produs bani moca de la fraierii botaniști din jur și fiți atenți aici.

Ieri dimineață, exact înainte să fac dreapta pe Sevastopol și s-ajung la birou, eram cu nasul în telefon când aud din spate o voce rugătoare:

– Domnu’, dă-mi și mie niște bani, că n-am să mă operez. Continuarea

4,954 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

9,262 cititori

Unde greșim când cheltuim banii?

Vă sună cunoscut “dragă, am plecat să cumpăr roșii și m-am întors cu două perechi de pantofi și-o rochie”? Sau “intrasem pe net să plătesc curentul și mi-am luat și-un telefon beton”? Nu? Nu vă sună niciun clopoțel chiar dacă înlocuiți “pantofii” și “rochia” sau “telefonul” cu alte obiecte foarte mișto și cool, dar care ar fi putut foarte bine sa nu fie cumpărate chiar acum pentru că nu erau de strictă necesitate? În acest caz, felicitările mele, sunteți ori foarte norocoși, ori o ardeți pe cașcaval blanao de tot (cei care se regăsesc în cea de-a doua ipostază sunt rugați să-mi trimită numerele lor de telefon pe email, c-aș avea zilele astea nevoie de un împrumut cât mai greu, spre deloc, rambursabil). Continuarea

4,728 cititori

Banii vorbesc, dar nu tot timpul

Fratele vostru a văzut live, de la fața locului (adicătelea de pe stadion), cinci finale de Champions League. Da, invidiați-mă, că aveți de ce. Din punctul meu de vedere doar o finală de campionat mondial ar putea fi mai mișto decât una de UCL. Atmosfera de la fața locului este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte, trebuie s-o trăiești ca să poți înțelege.

Well, dar nu despre asta voiam să vă povestesc (doar m-am dat mare), ci că una dintre cele cinci a fost și Bayern Munchen – Chelsea în 2012. Finală desfășurată chiar la Munchen.

Chestia e că am aflat că voi ajunge s-o văd doar cu o zi înaintea meciului, cam pe la ora prânz așa. Moment în care am verificat rapid prețurile la biletele de avion, dar m-am lăsat păgubaș si mai rapid pentru că nu era nimic sub 1500 de euro. Așa că m-am suit frumușel în mașină și m-am mai dat jos la Munchen, a doua zi la 9.00 dimineață. Continuarea

4,198 cititori

Tu ce-ai face cu o grămăjoară de bani?

Cum stăteam io așa ieri și tăiam frunză pentru cel mai bun prieten al omului, dintr-o dată m-am trezit c-am început să visez cu ochii deschiși. Da, da, mi se mai întâmplă din când în când, pentru că sunt o fire romantică și visătoare. Sau ceva.

Mă rog, cert e că ori de la frigul de-afară, ori pentru că mi-am atins din greșeală portofelul (care e foarte pornit pe nudism de ceva vreme), am început să mă gândesc ce-aș face cu 100.000 de euro. Well, după ce-am cochetat o vreme cu alternativa clasică a românului, îmi iau a mai șmecheră mașină, cel mai bengos telefon și de restul mai văd io, mi-am zis să-mi bag mințile în cap că pot mai mult de-atât. Continuarea

4,407 cititori

Mirajul banilor din blog

Din timp în timp mă pomenesc că-mi scrie câte cineva în privat și tam-nesam îmi pune o întrebare de genul: “auzi, dacă-mi fac și eu un blog după câtă vreme o să încep să scot bani cu el?”. Nu sună de fiecare dată așa, dar mesajul e același. Și de fiecare dată când o primesc, rămân cu gura căscată. Vă explic imediat, foarte scurt, de ce.

Continuarea

3,935 cititori

Vânzătorii, acești Sisifi moderni

Text scris de Elena.

După articolul de săptămâna trecută, s-au simtit lezați și nebagați în seamă vânzătorii. Ca să echilibrăm situația, am lăsat mai jos și tipurile de vânzători pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții.

Vânzătorul purice. Nici n-ai pășit bine în magazin că a sărit pe tine să-ți “sugă” răspunsul la întrebarea: căutați ceva anume? Te uiți tâmp la el pentru că nu înțelegi de ce-ți ia aerul și cu ultima suflare răspunzi: nu, mă uit. Niciodată, dar absolut niciodată, indiferent de ce-ai văzut în magazin și vrei să cumperi să nu te întorci la el să-i spui că totuși ai nevoie de ajutorul lui. Fața lui va fi identică cu a unuia care a mâncat un vagon de lămâi. Te va privi de sus, cu sprânceana ridicată, ca pe un vierme strivit sub talpa pantofului lui de firmă. Continuarea