6,749 cititori

E ușor să dai din gură

Mă distrează foarte tare că am tot văzut zilele astea circulând, sub diverse formulări, una și aceeași idee: ”aș vrea să fiu în locul lui Dragnea, face maxim un an sau doi de pușcărie după care iese și rămâne cu banii”.

Și mi-i imaginez pe vitejii ăștia de tastatură cum termină de slobozit “cugetarea”, după care iau o gură de cafea şi se strâmbă dezgustați: of, iar am scăpat prea multă frişcă, e dulce ca naiba. Apoi, oripilați, își pun niște căpşuni cu mango pe o farfurie şi se duc să faca o baie fierbinte, cu multă spumă, ca să se relaxeze.

Continuarea

4,954 cititori

V-am scos din foame

De azi înainte să vă mai aud eu c-aveti probleme cu banii. Gata, s-a terminat, am găsit de unde vi se trăgea. Citiți, băgați la cap și faceți loc sub saltele și prin conturi, c-o să vină cașcavalul valuri-valuri. Cu plăcere!

Fiți atenți, că începe tare din prima:

Fiecare persoană câştigă o sumă de bani. Suma poate să crească sau să se micşoreze, în funcţie de modul cum o gospodărim.

N-am ce să zic, asta a fost adâncă. Adică îți trebuie niște cunoștințe de economie extrem de solide și măcar noțiuni de bază de contabilitate ca să te prinzi de șmecheria asta. Io, personal, dacă știam, eram acum minim guvernator al bnr. Dar, na, cine s-ar fi gândit la așa ceva?

Continuarea

4,812 cititori

Care e adevărata problemă

Eram la o terasă în centrul vechi și la un moment dat, de nicăieri, a apărut un cetățean cerșetor care m-a abordat direct:

– Șefu’, dă-mi și mie niște bani să-mi iau o bere.

Punct.

Și cum mie-mi plac oamenii asumați care sunt în stare să-ți spună în față ce vor de la tine, am scos 5 lei și i-am dat fără să mai pun întrebări inutile. Pentru că de ce să mai pierd timpul cu detalii nesemnificative, când era clar pentru ce vrea banii, omul și-a exprimat o nevoie clară, nu m-a luat cu ”îmi mor copilașii de foame acasă” și alte labe de același gen. A vrut bani de-o bere, dacă tot aveam cash la mine, i-am dat. Atât de simplu.

Continuarea

5,185 cititori

Degeaba scrii “te iubesc”, cu pipi, pe zăpadă

Chestia asta cu Sfântul Valentin e o treabă care privită așa din exterior, din stratosferă să zicem, pare o mișcare buna. Dar dacă e să te uiți la ea de aproape și s-o iei la bani mărunți parcă nu mai e chiar așa.

Si mă refer aici la faptul că în restul timpului gonim ca nebunii prin propriile noastre vieți, după care vine Sfântu’ Valentin ăsta și ne oprim brusc, ne uităm mirați în jur și ne trezim că trebuie să ne bucurăm și parcă nu mai știm cum s-o facem. Pentru că, nu-i așa, ne lipsește tocmai exercițiul de a ne bucura.

Continuarea

4,344 cititori

Cam ăsta este trendul

Ne place, nu ne place, devenim din ce în ce mai dependenți de aplicațiile pentru mobil. Astea-s vremurile și, oricât de conservatori am fi, constatăm că telefonul face parte integrantă din viețile noastre.

Sincer să fiu, nici nu prea are cum să fie altfel când un simplu smartphone de azi este de câteva milioane de ori mai puternic decât toate computerele folosite de NASA în ’69 când au trimis misiunea Apollo 11 pe Lună. Toate la un loc, da?

Continuarea

4,835 cititori

Cum poți să faci bani dintr-un blog

Am mai spus pe-aici că din când în când mai primesc întrebări legate de făcutul banilor din blog. De cele mai multe ori sunt întrebat cum s-ar putea face bani repede, dar alteori primesc decisiva: „Auzi, dar tu faci ceva bani cu blogul ăla? Sau îl ții doar așa de plăcere?”. Întrebare care de multe ori sună mai așea, mai a „sărăcie, tu ai ce mânca sau mori de foame?”.

Da, da, poate nu credeți, dar oamenii chiar întreabă asta. Și nu prietenii, de obicei primesc întrebări de genul ăsta de la persoane pe care abia dacă le cunosc. Doar trăim în țara în care poți auzi un „boss, ce salariu ai?” chiar și la coada la mega.

M-am gândit oleacă dacă să scriu sau nu, din nou, pe subiectul ăsta și până la urmă am ales s-o fac, din două motive. Primul, ca să înțelgeți mai bine de ce mai vedeți pe-aici articole advertoriale. Și-al doilea, pentru că e plin internetul de sfaturi, care mai de care mai stupide, venite de la cetățeni care n-au produs un leu din scris în viața lor. Ceea ce nu-i împiedică să fie experți în domeniu, evident.

Continuarea

5,123 cititori

S-a rezolvat și chestiunea asta

De-a lungul acestei vieți am fost pus de câteva ori în situația de a fi nevoit să primesc sau să trimit diverse sume de bani în afara spațiului carpato-danubiano-pontic. Adică în afară granițelor țării, ca să fiu mai exact.

Toate bune și frumoase, doar că, de fiecare dată, indiferent că trimiteam sau că primeam, începea coșmarul. Ba comisoane mari, ba era nevoie de nuș’ ce coduri de la bănci, fără de care nu puteai să miști un deget, ba nu găseai deschis, ba aveai șapcă, ba de ce n-ai șapcă. Bucurii din astea mărunte de popor obidit.

Țin minte că la un moment dat a vrut vară-mea să-mi trimită niște bani, din State, pe post de cadou pentru ziua mea. După ce a încercat o vreme să mi-i vâre direct în cont și s-a izbit de tot felul de opreliști stupide, când și-a dat seama că trece și ziua mea, se duc și Crăciunul și Revelionul și ea tot nu reușește, s-a dus femeia și i-a pus printr-un serviciu din ăla de trimis bani. Continuarea

6,202 cititori

Cerșetoria la alt nivel

Lăsați poveștile alea fumate despre cetățeni care vin și-ți cer bani de-o pâine sau să cotizezi niște cașcaval pentru copilașii lor bolnavi. Lăsați cerșetorii din metrou. Lăsați cântăreții de ocazie la diverse instrumente. Lăsați păcălelile alea obosite cu „am rămas fără benzină” și cu ghiulul găsit pe stradă. Lăsați poveștile de genul mi s-au furat toate actele. Lăsați orice altceva a scornit până acum mintea românului în materie de produs bani moca de la fraierii botaniști din jur și fiți atenți aici.

Ieri dimineață, exact înainte să fac dreapta pe Sevastopol și s-ajung la birou, eram cu nasul în telefon când aud din spate o voce rugătoare:

– Domnu’, dă-mi și mie niște bani, că n-am să mă operez. Continuarea

5,861 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

9,799 cititori

Unde greșim când cheltuim banii?

Vă sună cunoscut “dragă, am plecat să cumpăr roșii și m-am întors cu două perechi de pantofi și-o rochie”? Sau “intrasem pe net să plătesc curentul și mi-am luat și-un telefon beton”? Nu? Nu vă sună niciun clopoțel chiar dacă înlocuiți “pantofii” și “rochia” sau “telefonul” cu alte obiecte foarte mișto și cool, dar care ar fi putut foarte bine sa nu fie cumpărate chiar acum pentru că nu erau de strictă necesitate? În acest caz, felicitările mele, sunteți ori foarte norocoși, ori o ardeți pe cașcaval blanao de tot (cei care se regăsesc în cea de-a doua ipostază sunt rugați să-mi trimită numerele lor de telefon pe email, c-aș avea zilele astea nevoie de un împrumut cât mai greu, spre deloc, rambursabil). Continuarea

5,168 cititori

Banii vorbesc, dar nu tot timpul

Fratele vostru a văzut live, de la fața locului (adicătelea de pe stadion), cinci finale de Champions League. Da, invidiați-mă, că aveți de ce. Din punctul meu de vedere doar o finală de campionat mondial ar putea fi mai mișto decât una de UCL. Atmosfera de la fața locului este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte, trebuie s-o trăiești ca să poți înțelege.

Well, dar nu despre asta voiam să vă povestesc (doar m-am dat mare), ci că una dintre cele cinci a fost și Bayern Munchen – Chelsea în 2012. Finală desfășurată chiar la Munchen.

Chestia e că am aflat că voi ajunge s-o văd doar cu o zi înaintea meciului, cam pe la ora prânz așa. Moment în care am verificat rapid prețurile la biletele de avion, dar m-am lăsat păgubaș si mai rapid pentru că nu era nimic sub 1500 de euro. Așa că m-am suit frumușel în mașină și m-am mai dat jos la Munchen, a doua zi la 9.00 dimineață. Continuarea