1,721 cititori

Trebuie să ai mare grijă când le faci surprize femeilor!

Mereu am fost de părere că bărbații sunt mai tari pe psihic și femeile pe fizic. Ca să mă înțelgeti mai clar, voiam să zic că dacă bărbații ar naște, n-ai putea să mergi pe stradă de urlete de durere și suferință, în timp ce fetele sunt în stare să lăcrimeze duios și când văd un fluture care bate din aripi deasupra unui nufăr alb. De-aia trebuie să ai grijă mare când pui la cale o surpriză cu potențial de preinfarct pentru vreo femeie. Riști să te trezești că, în loc s-o vezi sărind intr-un picior de bucurie, te uiți la ea cum îi dau lacrimile de emoție și se retrage într-un colț sa plângă în voie. Continuarea

1,488 cititori

Hai că acum nu mai am nicio scuză

Ce observați voi în imaginea de mai jos? Nu știți, nu? Păi vă spun eu. Practic, mi s-au îndeplinit două dorințe: am primit de la Denim un kit pentru agăţat hipsteriţe și un aparat foto Polaroid (iar la ăsta visam încă din copilărie). Teniși am, brățări de piele am, barbă mi-am lăsat, ochelari checked, mai trebuie doar să găsesc prin casă un volum de Murakami sau vreun Orhan Pamuk și pot întinde plasele să vedem ce pică. Mă rog, mă cam oftic că s-au închis terasele, dar vine ea și primăvara.

Continuarea

4,036 cititori

Când Universul conspiră, surprizele se țin lanț!

 

Visul meu bloggeristic este să am vreo cinci-zece articole deja scrise, pe care să le țin în draft și pe care să le public când sunt în criză de timp sau în pană de subiecte ori inspirație. Cred ca o sa rămână sub formă de vis multă vreme de-aici înainte. În realitate, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Mai precis, ajung seara acasă, mă întreb vreo oră despre ce să scriu, altă oră fac research pe net după subiecte, în cele din urmă mă apuc de scris și de-aici încolo Dumnezeu cu mila pentru ora când reușesc să termin și să mă bag în pat. Continuarea

5,689 cititori

Vă rugăm, călcați iarba!

Eram la un moment dat prin capitala Perfidului Albion și m-am hotărât să-mi hodinesc nițel oasele. Și cum ăia au parcuri la fiecare colț de stradă (cu iarbă verde, nu cu dezvoltări imobiliare) mi-am zis că ar fi o idee extraordinară să mă prăbușesc un pic pe gazon. Două postări pe Facebook mai târziu, văd un nene policeman că se îndrepta vertiginos spre mine. Hait, îmi zic, sa vezi câta amenda îmi iau acu’ pentru sacrilegiul de a călca iarba în picioare (și pe vremea aia lira era liră, nu brexitliră). Continuarea

3,661 cititori

Adoptă un “Ş” sau măcar un “Ţ”

Eu deja am spus câte ceva despre scrisul cu diacritice, dar dacă tot am dat peste campania asta mişto cu adoptă un “Ş”, zic să-i ajutăm şi noi cum putem.

Personal, mi-am propus un singur obiectiv: s-o conving şi pe Adela să scrie cu diacritice. Dacă reuşesc asta, sunt şmecher (cu “ş”, da?) Continuarea