5,380 cititori

Era cât pe ce să mă umplu de lumină și iubire

Text scris de Elena.

La unul dintre textele pe care le-am mai scris pe-aici, am primit un comentariu care mi-a deschis ochii și m-a învățat să văd viața altfel. De fapt, e numit pe nedrept “comentariu”, este o adevărată lecție de dezvoltare personală în câteva rânduri:

“Mi-ar plăcea ca autoarea să scrie și despre cele spirituale, să arătăm și importanța unei vieți creștine, căci indiferent cât de mult ne bucurăm în această viață, de copii, nepoți, citit, plimbări și altele frumoase, toate acestea sunt temporare și trecătoare, într-o zi vom adormi și atunci urmează adevarata viața plină de lumină si dragoste”.

Nu că e înălțător și aspirațional? Continuarea

28,654 cititori

Suntem călăii propriilor noastre vieți

Ieri m-a mâncat în partea unde nu mă bate soarele s-o întreb pe Elena dacă a mai scris oareșce. Zece minute mai târziu, m-am trezit pe email cu textul de mai jos. Cred c-am prins-o într-o pasă proastă sau ceva. Nu că n-ar avea dreptate, dar m-am simțit cu musca pe căciulă. Citiți și-o să înțelegeti de ce. 

………………………………………………….

Ne naștem ca mai apoi să ne grăbim să murim. Ne batem cu pumnu-n piept că suntem stăpânii propriilor noastre vieți, dar uităm să trăim prezentul, deși timpul ăsta care trece e al nostru și e tot ce avem.

Continuarea

6,367 cititori

8 Martie fără striptease e ca bmw-ul cu volan pe dreapta fără numere de Bulgaria

Text scris de Elena.

Era 8 Martie. Asta îmi amintesc foarte clar. Ceea ce nu-mi amintesc la fel de clar este anul in care s-a întâmplat. Prietenele mele, două moldovence de peste Prut, au decis că a sosit în sfârșit timpul să ne facem de cap și m-au fericit cu un bilet la un spectacol care se preconiza a fi, citez, “incendiar”. Striptease masculin.

Cam pe la ora 20 eram deja gata, dar cum spectacolul începea după zece jumătate, moldovencele mele au hotărât că trebuie să se încălzească un pic într-un bar. Fraţilor, nu ştiu câţi dintre voi aţi stat în viaţă asta la masă cu o moldoveancă. Cu două nici nu mai vorbesc. Băbăiatule, au ras fetele mele o sticlă de vodcă şi n-aveau nici pe dracu’. Nici măcar nu se înroșiseră la față.

Continuarea

4,263 cititori

Cichicean cu păr prea mult

Text scris de Elena.

De când o ştiu pe mama a avut o obsesie: curăţenia. Bine, scamele și firele de păr, în mod special, o scoteau din circuitul firesc al vieţii. Cumva, nu ştiu cum, mi-a transmis și mie genetic această “boală”. Fraţilor, n-aveţi idee cum mă simt când văd scame pe hainele oamenilor. Îmi vine să-i opresc şi să-i pigulesc până la sânge. Iar firele de păr căzute sunt caz de cămaşă de forţă pentru mine. Mă înroşesc la faţă, mâinile mă mănâncă și foarte greu rezist să nu încep să le adun. Doar ruşinea şi situaţia jenantă reușesc să mă oprească. Continuarea

4,944 cititori

Legenda mărțișorului, varianta modernă

Text scris de Elena.

Anul de grație 2017, 1 Martie, ora 6:30. Sună alarma. Mă trezesc mai vioaie ca oricând. Azi e mărțișorul și simt o imensă bucurie la gândul că se lasă cu cadouri și că va fi o zi de neuitat. Sar din pat direct în papucii de casă și mă îndrept către baie. Mă ia o emoție puternică la gândul că aș putea gasi chiar acolo ceva-ul ăla mult așteptat. Apăs pe clanță, strâng ochii cu putere și aprind lumina. Îi deschid brusc, pregătită să mă bucur. Vreau să fiu surprinsă! Și sunt! Oglinda care trebuia să reflecte făptura-mi divină e plină de stropi, pe chiuvetă sunt firișoare mici de păr, aparatul de ras e pe jos, iar lângă coșul cu rufe zac relaxate trei șosete murdare. Trei. Că patru sunt prea multe și două prea puține.

Continuarea

5,867 cititori

Suntem născute, crescute și autoeducate să vă spunem “NU”

Text scris de Elena

Mă uitam serile trecute la emisiunea lui Cabral. Pentru o sumă de bani, două tipe căsătorite aveau de răspuns la întrebarea: ce obiect există în casă și este folosit în  EXCLUSIVITATE de un bărbat? În miimea următoare de secundă uneia dintre ele, care arăta ca un urs împăiat, îi zboară mâna din umăr, apasă cu toată forța butonul roșu și cu un rânjet de satisfacție întins pe toată fața, trântește raspunsul: aspiratorul. Cealaltă a rămas împietrită uitându-se când la bărba-su’, când la soțul ursului împăiat. Fața lui Cabral? Priceless.

Continuarea

4,769 cititori

Dacă ai avut măcar un job în România, i-ai întâlnit pe toți

Text scris de Elena.

Am schimbat de curând angajatorul. Pentru că vreau să-mi măresc echipa și să pornesc de la zero, o să las aici tipologiile de angajați care mi-au trecut prin fața ochilor în ultimii ani. Mulți ani. Poate o sa vă recunoașteti colegii.

1. Lingăul – Pentru el, fișa postului pe care îl ocupă nu prezintă absolut nici un interes. Poți chiar să nu i-o dai. El și-a făcut una pe care o respectă cu strictețe. În ea are notate două puncte mari și late: igiena șefului și moralul acestuia. Cu unu’ d-ăsta în echipă ai toate șansele să-ți reduci la zero cheltuielile cu apa, gelul de duș, bețișoarele de urechi și antidepresivele. Nimeni, niciodată, nu te va spăla mai bine în urechi și în alte zone mai greu accesibile (hai, să le zicem așa). Iar dacă aveai oareșce dubii despre felul în care arăți, well, “Șefa, astăzi arătați nemaipomenit. Puteți concura la Miss”. Mai contează că tu nu ești în cea mai bună zi a existenței tale? Exact! Așa spuneam și eu. Continuarea

4,772 cititori

O pereche de țâțe, vă rog! Aici? Sau la pachet?

Text scris de Elena.

De când mă știu am avut o obsesie: sânii mari. Ani la rând, visul meu de noapte și de zi era că o să mă mărit cu un chirurg plastician care să mă transforme în doi sâni MARI. Atât! Ajunsesem deja la 19 ani și eu încă nu intrasem într-un magazin cu lenjerie intimă. Priveam totul de afară și cu lacrimi în ochi îmi juram că voi schimba cumva acest “mic (spre deloc)” amănunt. Cu orice risc și preț. Nu luasem însă în calcul chiar toate riscurile. Continuarea

3,031 cititori

La pomul lăudat să nu te duci cu… trenul

Textul de astăzi este un comentariu postat de Sorin B la articolul de ieri. Și era păcat să-l las să se risipească în anonimat. Pentru că am râs cu lacrimi.

Mi-a venit în minte o întâmplare petrecută cu ceva timp în urmă, mai precis în anul de grație 2000, chiar de 1 aprilie care, culmea, a căzut într-o sâmbătă.

Țineți voi minte MIRC? Era un program gen Facebook, dar, mai old, cam de prin zona mezozoicului timpuriu, unde băieți și fete încercau să-și refacă viața (după cum spun foarte elegant, cei de la Paraziții, în simfonia a XIII-a în re major). Era o chestie foarte fină, dar din păcate nu aveai cum să vezi fotografiile, pentru că nu existau. Îmi aduc aminte că începutul conversațiilor era mereu același: ”asl pls” (dacă nu vă mi aduceți minte, vă spun eu ce însemn: age-sex-location please). Dacă primeai răspuns, începea treaba.

Continuarea

8,516 cititori

Ai greșit că nu m-ai luat în calcul! Ești pregătit?

Text scris de Elena

Urăsc! Ai reușit să mă faci să simt ura. Și doare al dracului de tare. Niciodată n-am putut să fac asta, indiferent de situație. Ai reușit tu! Dar ai greșit.

Prima dată, ai greșit că nu m-ai luat în calcul ca fiică!

Îmi urăsc părinții pe care mi i-ai umilit în cel mai ordinar mod. Pentru că te-au votat! Dar mai ales pentru faptul că, pentru PRIMA dată in viata lor, au facut ceva fară sa ma ia în calcul. M-ai șters efectiv din memoria și sufletul lor. Au uitat complet de existența mea când au pus ștampila aia nenorocită pe tine. Știi ce înseamna asta pentru un copil? Dar pentru un părinte?  Știi cât de greu îmi este să le găsesc circumstanțe, mai ales că și eu sunt mamă? Te-ai bucurat de un nenorocit de vot pe care l-ai cumpărat cu 100 lei. Știi ce fac ai mei cu banii de la tine? Isi cumpăra medicamente ca să-și prelungească nenorocita asta de viața în țara pe care TU ai distrus-o. Continuarea

3,650 cititori

Ne grăbim ca să ne treacă viața mai repede!

Vinerea trecută am văzut un nene care efectiv plonja către metroul care se pregatea să închidă ușile și am postat șmecheria asta pe Facebook:

Voi vă daţi seama că există oameni pentru care să prindă metroul ĂLA, care se pregătește să închidă ușile, este cel mai important lucru din Univers? Practic viaţa lor n-ar mai fi la fel dacă l-ar aștepta pe următorul.

Postare la care Alex Burlacu a scris comentariul de mai jos. Comentariu pe care l-am salvat din negura feisbucului și vi l-am lăsat aici, pentru că este mult prea mișto si mult prea plin de adevărul a ceea ce se întâmplă în fiecare zi în jurul nostru: oameni care-și trăiesc viața pe repede înainte, uitând să se bucure de ea. Continuarea