Salut Mihai, numele meu este D. si cred ca sunt unul dintre cei mai vechi cititori ai blogului tau, am fost si comentator activ, dar m-a luat viata pe sus si nu mi-a mai ars sa ma implic.

Iti scriu pentru ca am nevoie de ajutorul oamenilor pe care i-ai strans langa tine, iti scriu pentru ca am vazut de-a lungul timpului cum au mai fost ajutati si altii care au avut curajul sa-ti scrie despre problemele lor. Macar cu un sfat sau cu un sut in fund si tot au fost ajutati. Asta imi doresc si eu, daca vei considera ca poti sa publici povestea mea.

Mi-e foarte greu sa-ti scriu pentru ca sunt constient ca odata ce-am dat send emailului voi trimite catre tine frica mea cea mai mare si secretul pe care pana acum il stiam doar eu.

Stii cum e sa tii in tine un secret care te macina si pe care nu ai curajul sa-l impartasesti nimanui? Un secret despre care stii ca odata aflat viata ta nu va mai fi niciodata la fel? Nu doresc nimanui sa afle cum e.

Povestea mea incepe cu un adevar greu de suportat, am descoperit ca sotia mea ma inseala. Am descoperit pur intamplator citind un mesaj venit pe telefonul ei lasat pe masa, langa mine. M-a lovit ca un tren, n-aveam nici cea mai mica banuiala, mai mult de atat, sotia mea nu are nici macar parola pe telefon sau pe calculator. As fi putut intra oricand sa caut si sa verific orice voiam, dar de ce s-o fac cand eu nu aveam nici urma de banuiala ca s-ar intampla ceva.

Nu am avut curajul sa-i spun nimic. Am vazut mesajul si am tacut, dar in mine era un amestec de furie, tristete, confuzie si, cel mai important, frica. Frica de a-i spune ce tocmai aflasem. Eram ingrozit ca daca-i spun se termina totul atunci pe loc.

Nu este usor sa confrunti pe cineva cu o astfel de acuzatie, mai ales atunci cand esti profund indragostit de persoana respectiva. Iubirea si durerea se lupta de atunci in sufletul meu, iar sentimentul de tradare este uneori atat de puternic ca-mi vine sa-i spun tot cu orice risc. Am fost de atatea ori pe punctul sa-i zic ca trebuie sa discutam si n-am putut s-o fac.

O iubesc atat de mult incat mi-am gasit scuze in fiecare zi pentru a amana acea conversatie cruciala. M-am mintit si ma mint ca inca nu sunt pregatit, ca poate a facut doar o greseala, ca toti gresim in viata. Poate asta a fost greseala ei pentru care nu ma simt in stare sa rup tot ce ne leaga.

Dar cu fiecare zi care trece simt ca ma afund in durerea tradarii care creste in intensitate, simt ca ma ingrop tot mai adanc in minciuni si falsitate.

Au trecut peste opt luni de cand am descoperit mesajul acela si sotia mea n-a incetat sa ma insele. Acum stiu cu siguranta pentru ca am fost mult mai atent la ce se intampla in jurul meu, acum stiu ca n-a fost nici o greseala, stiu si cu cine ma inseala, stiu si cand, stiu tot, dar tot nu am curajul sa-i spun, mi-e groaza ca ar putea sa se termine tot.

Durerea pe care o simt de fiecare data cand iese din casa si vine sa ma pupe de la revedere este aproape insuportabila, mai ales cand eu stiu unde pleaca si de ce. Stiu ca unii ar putea spune ca sunt slab, ca ar fi trebuit sa-i spun demult adevarul, dar frica, acea frica nebuna ca as putea s-o pierd nu ma lasa sa misc un deget. Tot ce pot sa fac este sa ma uit la ea cum pleaca de acasa si se intoarce de parca nimic nu s-a intamplat.

In loc sa-i spun, am incercat sa repar tot eu lucrurile, am investit mai mult timp in relatie, am fost mai atent, am facut gesturi de iubire, am facut tot ce-am crezut eu ca e mai bine ca s-o recastig. Ma doare atat de tare s-o vad ca se bucura de tot ce fac pentru ea si pentru noi, iar mai apoi s-o vad cum pleaca la celalalt iar si iar si iar.

Povestea mea nu are un final, nu are ce final sa aiba atata vreme cat eu doar astept sa se intample ceva bun pentru mine si care sa-mi aduca sotia inapoi si sa fie doar a mea. Eu sunt dispus s-o iert si sa mergem inainte cu o singura conditie, sa nu ma mai insele niciodata. Suntem inca destul de tineri, eu am 38, sotia are 35, copii inca nu avem desi imi doresc enorm. M-am gandit de multe ori ca un copil poate ar ajuta-o sa vada lucrurile corect si sa se intoarca de tot la mine, dar nici nu vrea sa auda de copii acum.

Acestea sunt motivele pentru care ti-am scris Mihai, ca sa aflu ce zic oamenii de pe blog si daca au vreun sfat pentru mine.

Ce ziceti oameni buni, ce ar trebui sa fac?

sursa foto: freepik.com