6,979 cititori

La revedere!

Dacă e sâmbătă, e pentru ultima oară Elena.

“Elena, nu știu de unde ai apărut, dar sper să-ti țină ăl’ de sus obiceiul și să mai comentezi. Am râs cu MUCI!” Așa a început povestea asta și periplul meu pe acest blog.

Ce-a urmat, știți deja. Adică, mă rog, puteți anticipa. Am devenit dependentă. Și am continuat să intru zilnic, să citesc și să comentez. Ca mai apoi să ajung să-mi las gândurile și amintitile transpuse în rânduri mai lungi sau mai scurte.

Locul ăsta m-a făcut să trec prin toate stările posibile: de la nervi la euforie, de la râs la plâns, de la neputință la dorintă și de la ură la iubire. M-a fermecat. Mi-a plăcut să văd și să simt compatibilitatea cu voi. Să trăiesc momente unice alături de voi, niște oameni infiorător de umani și normali. Continuarea

4,980 cititori

Ce ai și ce n-ai voie să gătești, în funcție de zodie

Dacă e sâmbată, e Elena.

Norocoșilor, am dat peste cel mai tare articol despre cum se combină zodiile cu felurile de mâncare și vi l-am mai și explicat. Dacă nici eu nu țin la voi, atunci cine?

Berbec. Acest nativ adoră mâncărurile picante, cu gust intens. Pentru a-l mulţumi, asigură-te că pe masă se vor găsi mai multe feluri de mâncare, altfel se va plictisi repede. Foloseşte  boiaua, piperul și hreanul dacă vrei să fie satisfăcut.

Sfatul meu e să folosești boiaua, piperul și hreanul în același timp, după care să te instalezi cu un extinctor în mână, în baie, lângă wc. O să fie distractiv. Continuarea

7,971 cititori

Unde-s bărbații de altădată?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Pe Viorel l-am cunoscut când eu aveam 10 ani, iar el cred că vreo 20. Se mutase în blocul de vizavi, la etajul doi, împreună cu maică-sa. Pe cât de băiețoasă eram eu, și nehotărâtă ce sex vreau să am când o să fiu mare, pe atât de feminin era el. Ziua, când maică-sa era la serviciu, se îmbrăca în hainele ei și se urca pe pervazul geamului de la bucătărie ca să-l pot admira. Și-l admiram. Cu urlete de bucurie dacă îi stătea bine si cu pietre dacă-i stătea rău. Și de cele mai multe ori îi stătea rău. Mai ales când se împodobea (mai ceva ca bradul lu’ Fuego) cu mărgele, cercei și brățări. Plus că femeia avea și o colecție impresionantă de pălării pe care Viorel și le punea pe capul lui mare.

Continuarea

6,139 cititori

Cum să rămâi nesatisfăcută de Paște

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Înainte de toate aș vrea să ne organizăm puțin: cei care ați ținut post treceți în partea dreaptă, păcătoșii în partea stângă, iar voi ceilalți care ați scăldat-o cu “în primii 10 ani de relație nu se pune, bla, bla, bla” rămâneți pe loc. Vreau să-mi fac o poză cu voi, derbedeilor.

Acum că sunteți așezați pe căprării, ca hainele mele din sifonier, vreau să vă spovediți. Să spuneți la ce-ați râvnit și n-ați ajuns, fix ca vulpea din proverb. Sau sunteți artiști emeriți în inhibarea dorințelor și ați reușit să duceți postul până la capăt?! Hă hă hă, ce-am mai râs.

Ca să nu ziceți că mă dau lovită o să încep eu. Am văzut într-un magazin o pereche de pantofi bleu. Din piele întoarsă. Timp de trei săptămâni m-am dus aproape zilnic să-i probez. Mă uitam în oglindă, mă suceam, mă învârteam și la final îi puneam înapoi pe raft spre disperarea vânzătoarei care din cinci în cinci minute mă întreba dacă-i duce la casă. Nu duci nimic, mă mai gândesc. Continuarea

7,386 cititori

Nu sunt o mamă normală

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cred c-a venit momentul să ies în fața clasei și să mă auto-denunț: nu sunt o mamă normală!!! S-au văzut cele trei semne de exclamare? Sigur? Până-n fund la doamna? Sau le fac mai mari?

Bun. Trecem la pasul doi: dovezile, dom’le.

Când am rămas însărcinată trecusem deja de 30 de ani. Cum a auzit vestea, bunică-mea m-a încurajat:

– Așa a vrut ăl de sus, maică! Să naști și tu când ești matură la cap. Continuarea

8,445 cititori

Vezi, prostule, că-ți sună telefonul

Dacă e sâmbătă, e Elena.

M-am plictisit rău weekend-ul trecut și înainte să mă apuc să cârpesc niște șosete ca să ies din starea aia, am zis că mai bine fac o baie. Așa că m-am aruncat direct în cadă și am dat două ture de control. Când am ieșit eram altcineva.

M-am privit în oglindă și, ca orice femeie încrezătoare, mi-am zis: ptiu, ce urât îți stă părul, fă ceva cu el! Și-am făcut. M-am dus la bucătărie, am luat foarfeca din suportul de cuțite si m-am tuns. Singură. Acum am două coculețe d-alea deasupra urechilor, că atât mi-a mai rămas din păr. Continuarea

7,249 cititori

Să-ți dea ăl de sus un copil exact ca tine!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt sora mijlocie dintr-o familie normală cu trei copii. Bine, mă, bine, oarecum normală. Diferența de vârstă dintre mine și frații mei este fix de doi ani și nouă luni, respectiv un an și nouă luni. Dacă e sa te iei după vârste, pare că la fiecare zi de naștere a unui copil tata decidea să mai facă încă unul. Bine că s-a oprit la timp! Poate tocmai de-aia de fiecare dată când făceam câte-o prostie, tata avea o replică care devenise emblematică pentru familia noastră: bă, voi sunteți făcuți la băutură!

Cred c-aveam vreo șase ani și jumătate când tata a decis c-am crescut destul de mare, că în sfârșit nu mă mai umplu singură de sânge și ca urmare își poate și el serba în sfârșit ziua de naștere. Cu invitați. Împlinea 40 de ani. Așa că s-a apucat să-și sune toate rudele care ani de zile refuzaseră să mai vină la noi sau să ne invite la ei. Nu întrebati de ce.

Continuarea

6,981 cititori

Când îți tremură genunchii, dar nu de frig

Dacă e sâmbătă, e Elena

Știți panica aia de marți, cu ninsoare, cu viscol, cu școli închise și cu pluguri pe străzi (în vise)? Nu știu voi, dar eu m-am pregătit de luni seara. Mi-am pus în poșetă două sufertașe de metal cu mâncare ca să am ce ronțăi dacă rămân sinsitrată pe la muncă.

Bun. Dimineată mi-am tras și-un un machiaj rezistent la gheață și vânt, mi-am luat copilul de o aripă și am coborât să înfrunt urgia. Ce credeți? Din două rafale de vânt am ajuns în stația de autobuz. M-am prins cu putere de chioșcul de ziare, mi-am agățat copilul între picioare și am așteptat autobuzul. Care nu mai venea și nu mai venea și NU mai venea. Continuarea

9,141 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Spania

Text trimis de colega noastră de comentarii, ilevin, pentru a completa seria de sfaturi menite să ne ajute să răspundem într-un final la vestita întrebare: cine stinge lumina?

M-am gândit că v-ar putea fi de folos câteva sfaturi și pentru Spania.

Noi suntem plecați din ’93, soțul, respectiv ’95, eu. Avem un băiat de 17 ani născut  aici și locuim într-o localitate aflată la 15 min de Madrid. Eu lucrez la o multinațională elvețiană aflată în afară orașului (pe linia de centură fac 20min), iar soțul are o firma de instalații industriale (la 10min de casă). Madrid este un oraș mare, așa că noi avem ceva noroc cu distanțele relativ scurte.

Începem cu transportul, dacă tot a venit vorba: Continuarea

4,273 cititori

Cinci ani

Azi, fix azi, acest blog împlinește 5 ani. Well, se pare că Elena cumva a ținut minte acest amănunt. Să mai zici că femeile n-au memorie. Au, bă, doar că țin minte dăcât ce vor ele. Doamnelor și domnilor, dacă e sâmbătă, e Elena, cu una dintre cele mai mișto urări pe care le-am primit în această existență a mea.

Mihae, e cu cincinalu’ azi, este? Este! Îti spui io. Că mi-am pus memento d-ăla pă zmarfon ca să nu uit să vin cu LMA-ul la tine. Nuș’ ce-i ăla LMA, pă la ăștia de-i mai urmăresc io, am văzut că se scrie PLM. Asta știu ce e, nu-mi esplica tu. Știu că ești dăștept. Și că-ți place fetele deștepte. Și blonde și cu gleznele supțiri. Continuarea