5,779 cititori

Ce vă spuneți când nu vă vorbiți?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Săptămâna trecută am fost plecată câteva zile într-o scurtă vacanță. Și cum eu sunt deosebit de norocoasă, în restaurantul hotelului unde am fost cazată, într-una dintre seri, mai exact vineri seara, a avut loc o petrecere. Un preafericit cuplu, însoțit de alte șase, tocmai celebra trecerea primilor zece ani glorioși de căsnicie. S-a râs, s-a dansat, s-a mâncat și s-a băut de bucurie. La final au avut și tort. Cu lumânare în formă de 10. Care lumânare era înfipă în inima prinsă între palmele strâns unite ale celor două figurine de marțipan, simbol al celor doi veșnic îndrăgostiți și al iubirii incomensurabile dintre ei. Nu v-am zis eu ca sunt o norocoasă? Continuarea

7,435 cititori

Poliția Mamelor Perfecte de pe Internet

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Azi nu voi semna condica pe aici, am plecat puțin ca să celebrez un eveniment important pentru mine: se împlinesc 10 ani de când sunt mamă.

Și pentru că e vorba despre o sumă rotundă, mi-am zis că e cel mai bun moment să mulțumesc celor care au contribuit la creșterea și educarea fiului meu și să le arăt cât sunt de recunoscătoare femeilor care odată cu nașterea au devenit brusc experte în creșterea unui copil. Cele care, cu un altruism greu de imaginat, și-au rupt din timpul lor o oră-două-trei-patru pe zi doar că să-mi transmită modest că modul în care-și cresc ele urmașii este unicul mod în care un copil se poate transforma dintr-unul banal într-o minune de copil. Aceste mame PERFECTE cu copii PERFECȚI.

Continuarea

6,696 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea

7,968 cititori

Când sexul e în grup, iar grupul e pe Facebook

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fiți atenți ce vă spun! Că a doua oară s-ar putea să nu mai repet. Nu că nu mai vreau, ci că nu mai pot. Băi, de ceva vreme simt că sunt urmărită. Da, da. Nu vă mirați! Vă spun sincer că există cineva care și-a pus pielea de drac pe el și vrea ori să mă amețească mai mult decât sunt, ori să mă facă să descopăr adevărata valoare a vieții.

Nu știu cum e la voi, dar mie îmi apar la noutăți, aka fb, tot felul de postări sugerate care mai de care mai tematice. În ultima săptămână am primit cel puțin de două ori pe zi invitația de a mă înscrie în ceva de genul “grupul celor singuri” sau “să fim doi”. Continuarea

8,787 cititori

Abstinența este calea către mântuire

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Nu știu ce reprezintă pentru voi biserica, dar pentru mine e doar un loc unde oamenii care și-au pierdut speranța și încrederea în ei merg și-și plătesc “cererile” de mai bine. Și după aia așteaptă să se întâmple lucruri. Nici măcar nu judec acest comportament. De condamnat nici nu încape vorba. Doar observ ce se întâmplă cu oamenii ăștia și mă întreb cum au ajuns să creadă că viața lor nu le mai aparține? Și de ce tot ce li se întâmplă se transformă în “asta e crucea pe care trebuie s-o port!”?

Părerea mea despre biserica este una destul de clară: este locul de unde o mână de șnapani ține subjugată o masă de oameni care îi urmează orbește pentru că iau ca literă de lege aberațiile pe care le propovăduiesc. Locul unde asumarea nu există nici de o parte și nici de cealaltă. Unde strigătul disperării este acoperit doar de foșnetul banilor. Unde nu exiști ca individ. Locul unde creierul și sufletul întră în moarte clinică pentru că, nu-i așa: există cineva care are grijă de tine. Iar în schimbul acestei griji deosebite, TU trebuie să faci un singur lucru: să-i plătești. Continuarea

4,635 cititori

Căștile salvatoare și rochița pentru revelion

Dacă e sâmbătă, e Elena

31 decembrie, aproape ora 19.30. Juma’ de oră de muncă mai aveam pe anul trecut. În prăvălie nu mai era nici țipenie de client. Doar noi angajații patriei. Simțeam deja cum intra (adânc) în mine plictiseala, așa c-am luat calea biroului cu gândul să-mi asez trupul de milfă pe scaun și să aștept. Ce să vă zic?! Doar ochii albaștri ca marea mi se mai mișcau rar. Și cum stăteam eu așa clipind foarte rapid de frică să nu se atingă prea mult ploapele și să adorm, observ pe monitorul camerelor de supraveghere o umbră printre rafturi. Continuarea

23,635 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

6,158 cititori

Coaching și orgasm pentru toată lumea

Dacă e sâmbătă, e Elena

Cred că eram prin 2010 când board-ul companiei de telecomunicații unde lucram a observat că noi, managerii, suferim din cauza dezechilibrului între viața profesională și cea personală. Așa că același board a decis că trebuie neapărat să ne școlească în ale echilibrului vieții. Iar pentru realizarea acestui scop măreț a fost contactată o firmă de coacheri care urmau să ne învețe cum să trăim.

Decizia fiind deja luată, într-o dimineață ne-am trezit cu un e-mail în care ni se cerea explicit ca la sesiunea de training să fim număr par de persoane și să ne așteptăm la surprize. Participarea era obligatorie, desigur. Continuarea

15,611 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Noua Zeelandă

Pentru că, după textul despre UK, mulți dintre voi ați vrut să știți cum stă treaba și prin partea asta de lume, v-a servit colega Andie.

Despre viața și mutatul în Noua Zeelandă. O să încep cu un disclaimer și anume că noi ne-am mutat aici de la Londra, unde prețurile oricum erau mar. Și ne-am mutat în Auckland, cel mai mare oraș, unde stăm la 20 minute cu autobuzul de centrul orașului.

Locuință – Stăm cu chirie și plătim 550NZD pe săptămână (1,600 RON), fără utilități. Avem 3 dormitoare și o baie, garaj, grădină destul de mare, zonă ok. Când am căutat, ne-am orientat spre ceva care să fie foarte aproape de serviciul sotului. Ăsta a fost cel mai ieftin loc pe care l-am găsit, restul costă mult mai mult (de la 700NZD în sus). Pe de o parte e comparativ cu Londra la preț deși noi plătim mai puțin decât plăteam pe un apartament, pe de altă parte nu e comparative, pentru că aici sunt foarte mari casele.

Continuarea

11,156 cititori

Sfaturi pentru emigrare în UK

Cetin zice că seria lui de articole cu sfaturi pentru emigrare a avut foarte multe accesări. Ceea ce nu e un semn chiar foarte bun, asta înseamnând că din ce în ce mai mulți oameni chiar se interesează serios cum să facă să plece mai repede din minunata țară numită România.

Așa c-o să vă las și eu azi o serie de sfaturi primite pe email de la colega noastră de comentarii, Maria. Și-o să vă rog, pe aceia dintre voi care sunteți plecați prin diverse părți ale lumii, să faceți același lucru. Dacă aveți timp și chef, vă aștept email-urile cu sfaturi pentru emigrare, la adresa de la Contact.

Mno, ajut și eu cum pot la depopularea spațiului carpato-danubiano-pontic. Ce voiam să mai zic, să nu uitați să stingeți lumina.

……………….

M-am gândit să-ți scriu câteva lucruri legate de UK, poate or fi de trebuință cuiva. Nu pot să-ți dau detalii de școală sau sănătate că nu m-am lovit încă de ele. Copii n-am, iar la spital n-am ajuns.

Continuarea

7,745 cititori

Când pluralul de la “vis” este “visuri”

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cu vreo două-trei zile inainte de sfârșitul anului eram la prăvălie. Normal, unde altundeva?! Bănănăiam printre rafturi ca să iau pulsul clienților: ce își doresc, ce mai cumpără, câți bani au. La un moment dat mă abordează un client care avea o problemă cu tableta. Nervos tare, ce să zic. Reușesc să rezolv problema cu profesionalism, omul se calmase si dă să plece când brusc vede un laptop alb. Se uită la preț și mă întreabă: câte aveți pe stoc? Verific și îi raspund: 13. Continuarea