6,339 cititori

Cum să rămâi nesatisfăcută de Paște

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Înainte de toate aș vrea să ne organizăm puțin: cei care ați ținut post treceți în partea dreaptă, păcătoșii în partea stângă, iar voi ceilalți care ați scăldat-o cu “în primii 10 ani de relație nu se pune, bla, bla, bla” rămâneți pe loc. Vreau să-mi fac o poză cu voi, derbedeilor.

Acum că sunteți așezați pe căprării, ca hainele mele din sifonier, vreau să vă spovediți. Să spuneți la ce-ați râvnit și n-ați ajuns, fix ca vulpea din proverb. Sau sunteți artiști emeriți în inhibarea dorințelor și ați reușit să duceți postul până la capăt?! Hă hă hă, ce-am mai râs.

Ca să nu ziceți că mă dau lovită o să încep eu. Am văzut într-un magazin o pereche de pantofi bleu. Din piele întoarsă. Timp de trei săptămâni m-am dus aproape zilnic să-i probez. Mă uitam în oglindă, mă suceam, mă învârteam și la final îi puneam înapoi pe raft spre disperarea vânzătoarei care din cinci în cinci minute mă întreba dacă-i duce la casă. Nu duci nimic, mă mai gândesc. Continuarea

7,830 cititori

Nu sunt o mamă normală

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cred c-a venit momentul să ies în fața clasei și să mă auto-denunț: nu sunt o mamă normală!!! S-au văzut cele trei semne de exclamare? Sigur? Până-n fund la doamna? Sau le fac mai mari?

Bun. Trecem la pasul doi: dovezile, dom’le.

Când am rămas însărcinată trecusem deja de 30 de ani. Cum a auzit vestea, bunică-mea m-a încurajat:

– Așa a vrut ăl de sus, maică! Să naști și tu când ești matură la cap. Continuarea

8,953 cititori

Vezi, prostule, că-ți sună telefonul

Dacă e sâmbătă, e Elena.

M-am plictisit rău weekend-ul trecut și înainte să mă apuc să cârpesc niște șosete ca să ies din starea aia, am zis că mai bine fac o baie. Așa că m-am aruncat direct în cadă și am dat două ture de control. Când am ieșit eram altcineva.

M-am privit în oglindă și, ca orice femeie încrezătoare, mi-am zis: ptiu, ce urât îți stă părul, fă ceva cu el! Și-am făcut. M-am dus la bucătărie, am luat foarfeca din suportul de cuțite si m-am tuns. Singură. Acum am două coculețe d-alea deasupra urechilor, că atât mi-a mai rămas din păr. Continuarea

7,691 cititori

Să-ți dea ăl de sus un copil exact ca tine!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt sora mijlocie dintr-o familie normală cu trei copii. Bine, mă, bine, oarecum normală. Diferența de vârstă dintre mine și frații mei este fix de doi ani și nouă luni, respectiv un an și nouă luni. Dacă e sa te iei după vârste, pare că la fiecare zi de naștere a unui copil tata decidea să mai facă încă unul. Bine că s-a oprit la timp! Poate tocmai de-aia de fiecare dată când făceam câte-o prostie, tata avea o replică care devenise emblematică pentru familia noastră: bă, voi sunteți făcuți la băutură!

Cred c-aveam vreo șase ani și jumătate când tata a decis c-am crescut destul de mare, că în sfârșit nu mă mai umplu singură de sânge și ca urmare își poate și el serba în sfârșit ziua de naștere. Cu invitați. Împlinea 40 de ani. Așa că s-a apucat să-și sune toate rudele care ani de zile refuzaseră să mai vină la noi sau să ne invite la ei. Nu întrebati de ce.

Continuarea

7,794 cititori

Când îți tremură genunchii, dar nu de frig

Dacă e sâmbătă, e Elena

Știți panica aia de marți, cu ninsoare, cu viscol, cu școli închise și cu pluguri pe străzi (în vise)? Nu știu voi, dar eu m-am pregătit de luni seara. Mi-am pus în poșetă două sufertașe de metal cu mâncare ca să am ce ronțăi dacă rămân sinsitrată pe la muncă.

Bun. Dimineată mi-am tras și-un un machiaj rezistent la gheață și vânt, mi-am luat copilul de o aripă și am coborât să înfrunt urgia. Ce credeți? Din două rafale de vânt am ajuns în stația de autobuz. M-am prins cu putere de chioșcul de ziare, mi-am agățat copilul între picioare și am așteptat autobuzul. Care nu mai venea și nu mai venea și NU mai venea. Continuarea

16,221 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Spania

Text trimis de colega noastră de comentarii, ilevin, pentru a completa seria de sfaturi menite să ne ajute să răspundem într-un final la vestita întrebare: cine stinge lumina?

M-am gândit că v-ar putea fi de folos câteva sfaturi și pentru Spania.

Noi suntem plecați din ’93, soțul, respectiv ’95, eu. Avem un băiat de 17 ani născut  aici și locuim într-o localitate aflată la 15 min de Madrid. Eu lucrez la o multinațională elvețiană aflată în afară orașului (pe linia de centură fac 20min), iar soțul are o firma de instalații industriale (la 10min de casă). Madrid este un oraș mare, așa că noi avem ceva noroc cu distanțele relativ scurte.

Începem cu transportul, dacă tot a venit vorba: Continuarea

4,747 cititori

Cinci ani

Azi, fix azi, acest blog împlinește 5 ani. Well, se pare că Elena cumva a ținut minte acest amănunt. Să mai zici că femeile n-au memorie. Au, bă, doar că țin minte dăcât ce vor ele. Doamnelor și domnilor, dacă e sâmbătă, e Elena, cu una dintre cele mai mișto urări pe care le-am primit în această existență a mea.

Mihae, e cu cincinalu’ azi, este? Este! Îti spui io. Că mi-am pus memento d-ăla pă zmarfon ca să nu uit să vin cu LMA-ul la tine. Nuș’ ce-i ăla LMA, pă la ăștia de-i mai urmăresc io, am văzut că se scrie PLM. Asta știu ce e, nu-mi esplica tu. Știu că ești dăștept. Și că-ți place fetele deștepte. Și blonde și cu gleznele supțiri. Continuarea

6,171 cititori

Ce vă spuneți când nu vă vorbiți?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Săptămâna trecută am fost plecată câteva zile într-o scurtă vacanță. Și cum eu sunt deosebit de norocoasă, în restaurantul hotelului unde am fost cazată, într-una dintre seri, mai exact vineri seara, a avut loc o petrecere. Un preafericit cuplu, însoțit de alte șase, tocmai celebra trecerea primilor zece ani glorioși de căsnicie. S-a râs, s-a dansat, s-a mâncat și s-a băut de bucurie. La final au avut și tort. Cu lumânare în formă de 10. Care lumânare era înfipă în inima prinsă între palmele strâns unite ale celor două figurine de marțipan, simbol al celor doi veșnic îndrăgostiți și al iubirii incomensurabile dintre ei. Nu v-am zis eu ca sunt o norocoasă? Continuarea

7,727 cititori

Poliția Mamelor Perfecte de pe Internet

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Azi nu voi semna condica pe aici, am plecat puțin ca să celebrez un eveniment important pentru mine: se împlinesc 10 ani de când sunt mamă.

Și pentru că e vorba despre o sumă rotundă, mi-am zis că e cel mai bun moment să mulțumesc celor care au contribuit la creșterea și educarea fiului meu și să le arăt cât sunt de recunoscătoare femeilor care odată cu nașterea au devenit brusc experte în creșterea unui copil. Cele care, cu un altruism greu de imaginat, și-au rupt din timpul lor o oră-două-trei-patru pe zi doar că să-mi transmită modest că modul în care-și cresc ele urmașii este unicul mod în care un copil se poate transforma dintr-unul banal într-o minune de copil. Aceste mame PERFECTE cu copii PERFECȚI.

Continuarea

11,122 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea