Articol scris de colega Ruxandra.

…

Am ajuns în Germania în martie 2015, după aproape un an petrecut în Marea Britanie.

Aveam o cunoștință acolo, care m-a convins că e cea mai bună alegere. Tot el m-a îndrumat, pas cu pas, prin hățișurile vieții în Germania.

Primul pas: înveți limba. Nemții știu engleza, dar nu se înghesuie să o și vorbească. Există cursuri gratuite de limbă germană, cursuri care te ajută să înțelegi cât de cât ce ți se spune și să te adresezi cuiva. Există așa-numite Job Center pentru români, unde, cu ajutorul unui translator, tot gratuit, poți găsi cursurile de limbă și ești îndrumat cu privire la pașii următori.

Următorul pas… sau, poate primul, ar fi să-ți găsești o locuință și un job. Aici, te cam învârți în jurul cozii. Ca să poți închiria o locuință, trebuie să faci dovada unui venit constant, pe care îl poți obține având un job, cu contract „unbefristet”, adică, pe perioadă nelimitată. Ca să obții un job, ai nevoie de „Anmeldung”, adică dovada că locuiești legal undeva.

SFAT: încerci să-ți găsești o chirie, eventual la o cunoștință sau la un proprietar privat (destul de dificil). Apoi, mergi la Primărie, unde primești prețiosul Anmeldung.

Odată obținută hârtia cu pricina, îți poți deschide cont bancar, te poți angaja și, ulterior, îți poți găsi o locuință pe cont propriu. Deci, dovada domiciliului e prima ta grijă.

Tot în baza dovezii de domiciliu, scoți de la Finanzamt Steuernummer (un număr în baza căruia ți se reține, din salariu, impozitul pe venit) și, de la Renteversischerung, Renteversischerungsnummer (în baza căruia, contribuția la pensie ajunge în contul tău de asigurat, nu cel bancar).

Între timp, îți sporești cunoștințele de germană prin orice mijloace. Eu mergeam în supermarket și citeam denumirile de pe pungi, borcane, etichete, pentru a învăța cum se spune la morcovi, cartofi, conopidă și alte alea.

Asigurarea de sănătate este obligatorie în Germania. Nu o poți fenta sau ocoli. Dacă încerci, autoritățile descoperă și te taxează, din urmă, la tariful maxim, adică 800–900 euro/lună. Te pomenești cu o scrisoare în care apare o sumă astronomică de plătit și, dacă nu plătești, se instituie poprire pe venituri.

Există un site, Check24, unde găsești prețuri comparate la orice: asigurare de sănătate, asigurare auto, electricitate, internet și telefonie și unde îți poți face contractele exclusiv online.

Când îți cauți un job, nu te crampona de diplomele obținute în România. Nu-ți vor fi de niciun folos decât mai târziu, când stăpânești germana la un nivel acceptabil (B1 sau B2) și ți le echivalezi. Până atunci, accepți orice job, pentru că, nu uita: ai de plătit chirie.

Când cauți job, ai două posibilități.

  1. Te angajezi la o firmă și, din salariu, firma îți plătește asigurarea medicală, cea de pensie și impozitul, tu fiind scutit de astfel de griji.
  2. Îți faci, tot la Primărie, Gewerbe. Asta e un fel de echivalent pentru Persoană Fizică Autorizată din România. Acest Gewerbe specifică în ce domeniu poți lucra: instalator, zugrav, zidar… etc. În cazul ăsta, ești obligat să-ți plătești singur toate dările, ceea ce implică angajarea unui contabil.

Mașina e o necesitate aici. Permisul obținut în România e valabil fără probleme. Multe joburi presupun deplasare la și de la locul de muncă și, cel mai rapid și sigur mod de a te deplasa rămâne mașina, chiar dacă e, la început, la mâna a doua sau a treia.

Apropo de deplasarea cu mașina! În orașe, sunt foarte multe zone cu restricție de viteză, la 30 km/h. În zonele alea, cel care circulă pe strada cu limita de viteză e obligat să acorde prioritate de dreapta. Nu ai semn de circulație care să îți arate asta; e subînțeles.

Costuri: Germania nu e ieftina, clar.

Chiriile sunt mari. Noi plătim, pentru un apartament cu doua camere, 670 euro/lună. In banii ăștia sunt incluse: apa rece, căldura, curățenia pe palier si întreținerea peluzei. La curentul electric, alegem furnizorul si plătim aceeași sumă lunar. Pentru apartament (chirie, lumină, internet si TV, telefon), sunt cam 1000 euro/lună.

Mâncarea nu e foarte ieftină dar nici nu facem foamea. Pentru două persoane plătim cam 100 euro pe săptămână si ne putem permite si câte o hipstereala din când în când.

Benzina/motorina au prețuri variabile, in funcție de ora la care alimentezi. Cele mai mici prețuri sunt după ora 18. Benzina variază intre 1,65 si 1,80 euro și motorina tot cam pe acolo.

Se pot pune bani deoparte. Noi, însă, neavând nicio intenție de a ne intoarce in România, folosim banii pusi deoparte pentru concediu si mici escapade prin vecini. Suntem la distanță de maximum 600 km de Paris si la mult mai putini de Amsterdam, Bruxelles. In plus, in Germania sunt foarte multe locuri splendide de văzut.

Nemții au reguli. Multe, dar de bun-simț. Între anumite ore, de exemplu, nu ai voie să faci zgomot când locuiești într-un bloc unde ai vecini. Duminica, nici avioanele nu zboară, nici iarba nu crește; e închis peste tot. Eventual, poți lua pâine, până la ora 11, de la vreo brutărie. În rest, nu mișcă nimic. Nici măcar camioanele pe autostradă.

Nu parchezi, sub niciun pretext, pe locurile destinate persoanelor cu handicap. Când auzi o sirenă (Poliție, ambulanță sau Pompieri), te dai deoparte cum și unde poți și lași să treacă. Uneori, e greu să-ți dai seama de unde vine; străzi înguste, case înalte, ecou — te uiți disperat în toate părțile să vezi și să-i faci loc.

În general, trebuie să renunți la mentalitatea românească a lui „merge și-așa”. Nu merge.

Nemții sunt politicoși, dar nu foarte prietenoși. Dacă la supermarket, cel din fața ta are căruțul plin și tu ai o pâine și un salam, te va invita să treci în fața lui, la coadă. Dar să nu-ți imaginezi că, mergând o oră cu trenul, vei sta la taclale și vei schimba rețete cu necunoscutul de pe locul de lângă tine.

Dacă vrei să asculți muzică în tramvai sau autobuz, folosești căștile. ÎNTOTDEAUNA. Eviți să vorbești la telefon în mijloacele de transport; dacă vei urla ca peste gard, te vei alege cu priviri dezaprobatoare sau chiar ți se va spune că nu e ok ce faci.

Străinii nu sunt foarte bine văzuți. Din păcate, mulți români de etnie ne-au făcut o imagine cam proastă. În ultimii ani, au apărut și refugiații, majoritatea musulmani, care nu se adaptează aproape deloc. Așa că toți străinii sunt băgați, cumva, în aceeași oală: persoane de evitat.

Trebuie să te comporți civilizat, să dovedești că încerci să te integrezi învățând limba și obiceiurile și ai șanse să nu mai fii privit ca un invadator. Vei fi foarte apreciat dacă, atunci când te exprimi greșit, rogi interlocutorul să te corecteze.

Pe Facebook, există un grup, „Români în Germania”, unde găsești răspunsuri la multe întrebări și sfaturi utile care te pot ajuta să te descurci.