Sfaturi pentru emigrare în Insulele Turks and Caicos

Titlul ar fi putut fi la fel de bine „Sfaturi pentru emigrare în Paradis”, dar am preferat să-l las așa cum l-a pus colega @Adina.

Pe care puteți s-o invidiați din adâncul sufletelor voastre, prieteni, adică exact cum fac și eu. Pentru că Adina trăiește, din 2008, în acest loc:

Nu știu ce-aș putea să mai zic în plus. 🤷‍♂️

…

Sfaturi pentru emigrare în Insulele Turks and Caicos

În 2008 am emigrat în Turks and Caicos Islands, împreună cu soțul meu. Decizia nu a fost dificilă, eu visam să plec din România de când eram în școala generală. Așa încât, când ne-au fost oferite contracte de muncă pentru poziții manageriale, am demisionat instant din job-urile în mid-management în multinaționale în București, ne-am anunțat familiile și prietenii de decizia noastră și ne-am făcut bagajele.

Locația nu am ales-o, ne-a ales ea pe noi. Și da, dacă vă veți uita imediat pe Google Maps să vedeți unde este Turks and Caicos, să știți că așa am făcut și noi, când am aflat destinația unde urma să mergem.

Introducere

Turks and Caicos Islands se învecinează cu Bahamas, Republica Dominicană și Haiti și este apropiată de Miami, Florida, fiind alcătuită dintr-o multitudine de insule și insulițe, numite ‘cays’. Capitala este insula Grand Turk, dar majoritatea populației (50.000 locuitori) trăiește în Providenciales.

Deși este protectorat britanic, moneda este dolarul american. De condus se conduce pe banda stângă, ca în UK, și limba oficială este engleza. Populația nativă este de aproximativ 8.000 persoane și este de culoare. Restul provine din alte țări din Caraibe, dar și USA, Canada și UK (expatriați).

Turks and Caicos Islands nu are industrie, nici agricultură, economia se bazează exclusiv pe turism și industria hotelieră. Dacă vă întrebați de ce, răspunsul este simplu: avem printre cele mai frumoase și mai puțin aglomerate plaje din lume, iar apele cristaline ale Atlanticului rămân calde și lipsite de pericole 365 de zile pe an.

De ce ați alege Turks and Caicos Islands?

Pros: este departe de Europa, poți merge la plajă în absolut fiecare zi, nu există trafic, ajungi oriunde în max 20 minute.

Cons: toate cele de mai sus. Din cauza că este o țară atât de mică, nu este mai nimic de făcut, în afară de mers la plajă. Nu avem cinematograf, teatru, operă, mall-uri, nimic în afară de resorturi, restaurante (excelente) și natură fabuloasă, liniște și pace.

Legal Status

În cazul în care ideea de a trăi într-o țară exotică vă surâde, primul pas este să vă asigurați că aveți un job la o companie serioasă, care vă oferă un contract de muncă avantajos și condiții decente de trai.

Permisul de muncă este acordat anual și este responsabilitatea angajatorului să aplice și să obțină permise de muncă pentru angajații expați. După 10 permise de muncă neîntrerupte cu același angajator, angajatul poate aplica pentru PRC (Permis de Rezidență Permanentă), care este primul pas pentru obținerea naturalizării, dar și libertatea de a se angaja în altă parte sau a-și crea o companie proprie.

În afară de industria hotelieră și restaurante (food and beverage), în Turks and Caicos Islands este nevoie de lucrători în construcții calificați (electricieni, tâmplari), dar și IT, personal medical, profesori.

Din păcate, cetățenii englezi nu beneficiază de status preferențial și trebuie să treacă prin același proces de obținere de permis de muncă, ca și alte naționalități.

Daily life

Casele sunt tipic american, sunt spațioase și încăpătoare, dar construite din blocuri de ciment, conform unor standarde de construcție stricte, menite să le facă să reziste uraganelor.

Chiriile sunt mari și constituie cea mai semnificativă cheltuială în bugetul lunar. Electricitatea și apa sunt costisitoare, mai ales dacă se folosește aerul condiționat în mod constant. Conform legii, angajatorii sunt responsabili să suporte costurile pentru cazare ale angajaților străini, măcar pentru primele 6 luni. Puțini o fac, însă.

Standardul aici este ca la încheierea contractului de închiriere, care este anual, să se plătească echivalentul primei și ultimei chirii lunare, plus security deposit, care este contravaloarea unei luni de chirie. Oricine poate închiria o casă sau un apartament, indiferent dacă este angajat sau nu, atâta vreme cât are posibilitatea financiară. Însă pentru a cumpăra și înregistra o mașină personală este nevoie să deții un permis de muncă valid.

Dacă vă imaginați că trăind pe insulă veți putea mânca des pește proaspăt și ieftin sau fructe exotice, vă înșelați, așa cum ne-am înșelat și noi. Insulele sunt aride, solul este nisipos și nu crește aproape nimic, deci nu există piață de fructe/legume. Peștele este prins în cantități mici de către pescari locali și achiziționat de restaurante. Populația cumpără alimentele din supermarket, unde sunt importate, aproape exclusiv din USA.

Restaurantele sunt numeroase și variate, multe oferă meniuri exclusiviste, degustări de vinuri scumpe și organizează festivaluri culinare.

Localnicii mănâncă o varietate de carne, pește și conch, o delicatesă locală (este carnea unui melc uriaș, foarte gustoasă când este preparată corect). Alimentația se bazează pe orez, rădăcinoase și mai multe tipuri de fasole și folosește foarte multe condimente. Unul din felurile naționale este ‘yellow grits’, care este practic mămăliga.

O altă particularitate este transportul: Turks and Caicos Islands nu are transport în comun. Populația folosește exclusiv automobile personale, iar cei care nu-și permit să cumpere unul apelează la un sistem de taxiuri.

Taxe, asigurări și sănătate

În Turks and Caicos Islands nu avem TVA, nici alte taxe sau impozite. Ca angajat, singurele impozite pe salariu sunt 3% pentru sistemul de sănătate și 5,5% pentru asigurarea națională (ambele obligatorii).

Spitalul este modern și complet utilat, iar ca asigurat cu taxele la zi ai acces la aproape orice procedură, plătind doar $10 taxa de acces în spital. Chirurgia plastică și stomatologia nu sunt acoperite de această asigurare.

Există și clinici private, unde medicii sunt foarte buni, dar consultațiile și intervențiile medicale se plătesc separat.

Sistemul de sănătate funcționează pe model englez, adică poți merge la un medic specialist doar după ce ai văzut un generalist și acela a decis că nu mai este de competența lui să te ajute. Din păcate, medici specialiști rezidenți sunt extrem de puțini, spitalele și clinicile au contracte cu specialiști din USA și Canada care vin regulat pentru consultații. Aceasta poate fi o reală problemă în cazul în care ai nevoie de opinia unui specialist în timp real.

Sistemul de asigurare de sănătate oferă, de asemenea, posibilitatea bolnavilor de a călători în alte țări apropiate pentru asistență medicală specializată, iar costurile sunt acoperite integral.

Sistemul de învățământ și activități extra școlare

Noi nu avem copii, astfel încât informațiile sunt adunate exclusiv de la prieteni, cunoștințe și clienți care sunt părinți.

Sistemul de învățământ este structurat în școli publice (susținute financiar de guvern) și școli private. Accesul la școlile publice este aproape imposibil pentru copiii expatriaților, din cauza numărului foarte limitat de locuri, care deseori nu sunt suficiente nici pentru copiii nativi.

Școlile private oferă un nivel de educație foarte bun, însă sunt foarte costisitoare. Activitățile extra școlare sunt variate, există cluburi de sport, cluburi de artă, de citit, muzică etc. Practic, majoritatea copiilor participă în activități zilnice după ce termină orele la școală. Însă toate aceste activități presupun costuri adiționale pentru părinți.

Creșe nu există, iar grădinițele sunt relativ puține și exclusiv private. În general, școlile private oferă și servicii de grădiniță, iar mulți părinți angajează îngrijitoare private (nanny).

Concluzie

Viața pe insulă nu este pentru oricine. Este grea, este frumoasă, este cu siguranță diferită de orice altă experiență în Europa, Asia, Australia sau America. Cultura caraibeană este și ea extrem de diferită și poate pune niște piedici serioase de aclimatizare celor care nu o abordează cu o minte deschisă și fără să judece.

Una din realitățile cu care ne-am confruntat este ‘island fever’, stresul generat de traiul într-un loc atât de mic. Dacă ai statut legal și poți călători des, aceasta nu este o problemă. Începuturile s-au dovedit extrem de grele pentru noi, iar amicii români care ne-au adus în Turks and Caicos nu au fost onești, astfel încât primii 5 ani nu am putut părăsi țara.

O altă realitate este că prietenii expați pe care ți-i faci pleacă, mai devreme sau mai târziu. Am trecut prin asemenea despărțiri și dor rău.

Localnicii te întâmpină cu brațele deschise, dacă le arăți că nu ai prejudicii sociale și/sau rasiale și nu îi judeci. Cercul nostru de prieteni include majoritatea localnici și unii ne sunt mai apropiați decât familia. Trăind printre oameni de atâtea naționalități am învățat să avem o atitudine deschisă, prietenoasă, să păstrăm curiozitatea de a încerca lucruri noi și, mai ales, să trăim ca cetățeni responsabili ai acestei planete pe care o numim ‘mother Earth’.