2,830 cititori

Cum ar fi arătat fața lumii azi

Îmi pare rău că nu a existat dintotdeauna rețeaua de socializare a lui Zuckerberg. Tare mișto ar fi fost să fi avut Facebook chiar din momentul în care tatăl tâmplarului îi scotea coasta aia blestemată lui Adam. Nu de alta, dar sunt convins că fața omenirii ar fi arătat cu totul altfel dacă like-urile ar fi existat de când lumea.

Cui i-ar mai fi ars de înmulțirea speciei după ce Eva trântea o chestie de genul: “de ce nu mi-ai dat like la poza cu șarpele și mărul??? Tu nu mă mai iubești!”. Și cu asta scandalul era gata. Spre seară Adam își trecea la statusul relației “it’s complicated” și trebuiau inventați alți doi strămoși primordiali, că ăștia mai făceau sex poimarți după un așa afront.

Continuarea

4,870 cititori

Cum să-ți resetezi complet creierul în doi pași simpli

În mod normal nimeni nu vrea aşa ceva. Dar sunt situaţii în care poate ai nevoie de un restart, de un nou punct zero, să-ţi dezactivezi complet sinapsele şi s-o iei de la început. Iar treaba asta în mod normal pare destul de dificil de făcut dacă nu ai la îndemână instrumentul băieţilor din “Men in black”.

Ei bine, dacă vă vine să credeţi, am găsit eu metoda. Accidental, ce-i drept, dar o grămadă dintre marile invenţii ale omenirii au apărut din greşeală, nu? E atât de uşor cum nici nu vă imaginaţi. Iar rezultatul final este un creier nou-nouţ, resetat complet şi neted ca un fund de bebeluş. Practic e ca şi cum te-ai naşte din nou, doar că de data asta deja ştii să mergi, să mănânci, să bei şi să f*ţi. Usual stuff.

Continuarea

5,618 cititori

De ce le e frică bărbaților

După cum bine se ştie, noi bărbații am dus în toate timpurile războaiele planetei ăsteia, tot noi le ducem şi-acum. Sau nu credeţi că tot război se cheamă și lupta pentru cel mai bun loc de parcare din faţa blocului? Aveţi impresia că dusul gunoiul după zece seara e vreo joacă de copii? Jumătatea de zi pierdută să repari “priza aia care atârnă de trei luni” nu credeţi că e tot un fel de bătălia de la Waterloo la scară mai mică? Curajul sublim cu care storcim păianjenul cel rău care v-a făcut să plângeți, nu tot din vănătorul ancestral care zace în noi vine? Şi modul în care scoatem smartfonu’ din buzunar, nu credeți că aduce a John Wayne? Da, nouă nu ne e frică de nimeni şi nimic. Ăăă, cu foarte puţine excepţii. Fix cele de mai jos, pentru că nu există războinic curajos care să nu se teamă de:

Continuarea

4,172 cititori

Pentru că femeilor le plac bărbații timizi

Astăzi mă gândeam să ne distrăm cu o ghicitoare ușoară de primăvară.

Să presupunem că eu aș avea un amic, pe numele lui R., amic care de ceva vreme (cam fo câțiva anișori) se află în căutarea unei doamne sau domnișoare cu care să-și împartă serile ploioase de toamnă, diminețile cețoase de primăvară și nopțile geroase de iarnă. Sau măcar să-l lase să se joace cu ea de-a facerea lumii.

Să presupunem că amicul R. a mers într-o zi la un botez unde a cunoscut o tânără care la o primă vedere prezenta un potențial ridicat de a deveni aleasa inimii lui. Lucrurile au stat chiar mai bine de atât, în sensul că potențialul s-a menținut la fel de ridicat și la a doua vedere. Ba chiar și la a treia. Ce s-o mai lungim, cei doi tineri frumoși și liberi s-au plăcut unul pe celălalt chiar de la botezul cu pricina. Motiv pentru care au găsit de cuviință să se mai vadă, să mai socializeze, să chestii-trestii.

Continuarea

5,441 cititori

Te calc în picioare, nenorocitule!

Alaltăieri dimineță, pe când mă deplasam voios spre muncă pe ploaia aia câinească, m-am intersectat cu o duamnă care ducea de mână un băiețel de vreo patru-cinci ani (maxim șase). Probabil mergeau spre grădiniță sau ceva.

Exact, dar exact când treceau prin dreptul meu, am auzit-o pe femeie scrâșnind din dinți și aruncând cu ură spre ăla mic:

– Te calc în picioare, nenorocitule! Continuarea

3,822 cititori

Un duel aproape filozofic

În parcare la Lidl un cetățean cu număr de Prahova și un cetățean cu număr de Capitală se contrazic elegant în cadrul unei discuții pe teme de urbanism și infrastructură locală.

Cetățeanul cu număr de Prahova aruncă în luptă primele alegații:

Continuarea

5,159 cititori

Cum stă treaba cu relațiile la muncă?

Am avut ieri dimineață la cafea o discuție interesantă pe tema asta. Și cum nu ne-am pus de acord pe subiect, mi-am zis că trebuie să vă întreb și pe voi.

Mdeci, după cum probabil știți, există companii (din ce în ce mai multe) care interzic relațiile amoroase între angajați. Vorbim despre relațiile serioase, da? Nu despre Relu de la vânzări care a prins-o pe Flori de la financiar în offiside, în team building, și a ars-o de i-au mers fulgii. După care și-au văzut fiecare de treaba lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Trebuie să vă mărturisesc că eu le-am luat apărarea angajatorilor care nu permit așa ceva. Oamenii probabil sunt pățiți și dacă s-au ars cu ciorbă rău de tot, or să cam sufle în iaurt toată viața. Dar ia să vă expun eu pe scurt argumentele.

Pro. La muncă îți petreci cea mai mare parte a zile. Practic nu-ți mai rămâne timp suficient să cunoști alte persoane, deci e cel mai ușor să te apropii de cineva. Și dacă se întâmplă, se întâmplă, ce să le faci? Să dai oamenii afară?

Contra. Există riscul ca relația să se cam ducă naibii, din varii motive. Și nu toate realțiile se sfârșesc cu zâmbete, strângeri de mână, ura și la gară. Acu’ nu știu dacă voi ați văzut cu ochii voștri cam ce nenorociri pot să facă oamenii care suferă din dragoste. Femeile, cel puțin, sunt ca niste animale rănite care calcă totul în picioare. N-ar avea nicio problemă să bage o multinațională în faliment, doar ca să fie sigure că s-au răzbunat pe ĂLA. Bine, nici cu bărbații nu mi-e rușine. Am un prieten care a prins-o pe nevastă-sa în offside din ăla grav cu un coleg de muncă și-a dat email-uri la toată conducerea firmei unde lucra femeia. I-a luat la pulă pe toți. Plus că era hotărât să pună mâna pe flăcăul cu care se jucase aia de-a animalul cu două spinări și să-l bage în spital. Well, dacă ar fi lucrat toți trei în același loc, ieșea caz de știrile de la ora cinci? Ieșea. Așa s-a lăsat „dăcât” cu divorț.

Deci, ca să n-o mai lungim, DA sau NU? Cam cum vedeți voi șmecheria asta cu relațiile la muncă, între colegi? Ce-ați face dacă vi s-ar întâmpla și angajatorul v-ar pune în față contractul în care scrie negru pe alb că nțțț, nu e voie? Ce-ați face ca angajator dacă ați fi puși în situația să decideți? Și alte chestiuni d-astea care nu-mi mai trec mie prin cap, dar sunt convins c-or să vă treacă vouă.

Iar dacă aveți exemple reale, shoot, ca să nu vorbim din carți.

mihai_vasilescu_relatie_munca

3,082 cititori

Barcelona – PSG: 6-1

Dacă n-ați văzut meciul ăsta, n-ați văzut nimic. Barcelona a reușit cea mai tare întoarcere de scor din toată istoria Uefa Champions League. Au bătut PSG cu 6-1 (două goluri în minutul ’90!!!), după ce-o luaseră cu 4-0 în tur.

Aveți rezumatul mai jos, dar nu se compară cu trăirile live.

mihai_vasilescu_barcelona

6,261 cititori

Biserica trebuie să dispară sau să moară!

Papa Francisc a făcut zilele trecute o declarație în care a debitat un fel de metaforă prin care compara biblia cu telefonul mobil. Mai precis, zicea că oamenii ar trebui să apeleze la „cartea sfântă” cel puțin la fel de des pe cât utilizează telefoanele mobile. Nefericită metaforă. N-a făcut decât să scoată în evidență cât de învechită și anacronică este șarlatania asta care poartă numele de „biserică”.

Continuarea

4,894 cititori

Să pleci sau să nu pleci? Aceasta-i întrebarea.

Mă gândeam c-aș emigra. La cum se prezintă situațiunea în minunata țară numită România, cred că este o soluție de luat în seamă sau asupra căreia măcar merită să chibzuiești serios. După care lași chibzuitul, te urci în primul avion și pleci unde vezi cu ochii. Vedem, mă mai gândesc, că la cei douășopt de anișori ai mei e greu s-o iei de la capăt printre străinii ăia reci și neprimitori. Continuarea

5,633 cititori

Pentru că și zeițele dorm câteodată

Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești. Continuarea