4,737 cititori

Dacă ar exista Dumnezeu, așa mi s-ar părea corect

Îmi doresc ca Bogdan Calehari să aibă un copil. Dacă deja are, cu atât mai bine. Și copilul ăla să fie băiat. Nu, nu, fată, nu merită să scape așa ușor. Și zic asta pentru că homofobii, în tâmpenia lor crasă, au impresia că două fete gay sunt ceva mai lejer așa, de vară. Plus că tot ei nutresc convingerea de nestrămutat că la femei e vindecabil, le trece lesbianismul în secunda doi dacă dau de un bărbat adevărat, așa ca ei. Continuarea

3,894 cititori

Cum e cu “creșterea economică”?

Tot aud că ăștia (a se citi „pesedeii”) o dau în sus și-n jos cu creșterea economică, cu măririle de salarii și pensii, cu putererea de cumpărare explozivă și alte rahaturi de gen, uitând sa spună și despre niscaiva covrigi care se așază cuminți în cozile maidanezilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. În plus, ca să pară mai convingători, prezintă nuș’ ce cifre care mai de care mai dubioase, cifre ce mă lasă perfect rece. Pentru mine creșeterea economica este una singură și e sfântă: aia care se simte în buzunarul meu propriu și personal. Restul sunt vrăjeli.

Continuarea

4,420 cititori

Sunt un idiot

Serios! Dacă am ajuns până la vârsta asta fără să reușesc să trăiesc de pe spinarea proștilor care pun botul la toate rahaturile motivaționale și conspiraționiste, sunt un idiot. Și când zic “să trăiesc”, a se citi “să mă lăfăi”. Marele meu talent, poate chiar singurul, este că știu să dau din gură. Și nici de ăsta n-am reușit sa profit? Exact ce zic, idiot.

Continuarea

4,102 cititori

Pentru că mișto e să mai și dai

LATER EDIT

Habar nu aveți ce fericit m-au făcut comentariile de la textul ăsta. Și habar nu aveți ce rău îmi pare că nu vă pot da câte un premiu fiecăruia în parte. Mă rog, cu ajutorul tatălui tâmplarului, poate o să reușesc io ceva mișto până la urmă. 

Până una-alta, avem câștigătorii:

– PS3-ul merge la Ionuț;

– Polaroidul la Laura G.;

– Acumulatorul extern la Ananas;

Pe toți trei îi rog să mă contacteze la adresa de email de la “Contact”, iar pentru restul am din nou un mare și sincer: MULȚUMESC! Sunteți cei mai mișto oameni. 

Nu știu dacă ați observat, dar pe prima pagină a acestui blog se actualizează automat numărul de comentarii înregistrat de la înființarea lui până în prezent. Iar acum vreo câteva zile, am constatat cu stupoare și niscaiva mândrie că tocmai s-au strâns 100.000 de comentarii.

Așa că azi vreau să fac pentru voi, cei cu care mă trezesc dimineață de dimineață, două lucruri pe care trebuia să le fac de ceva vreme, dar am tot fost pe drumuri zilele astea.

Continuarea

9,671 cititori

Ia mai dă-o dreacu’ și pă îmbuibata asta dă Halep!

Gelu trage un gât lung din petul de bere și apoi zvârle la mișto în gură un pumn de semințe dă floare, d-alea tărcate. Scuipă cu dexteritate o rafală lungă de coji și urlă:

– Coca, faci și tu ceva dă mâncare sau iar stai cu mă-ta la bârfă pă telefon doo ore?

N-așteaptă răspunsul. Râgâie scurt, cu dispreț, și începe să butoneze telecomanda, dar dă peste meciul lui Halep și se oprește. E pe final, Konta conduce cu 5-4 în decisiv și servește. Gelu dă mai tare chiar în momentul în care intră Coca și-i așază în față farfuria cu cartofii prăjiți, cârnaț’ dă casă și mici dă la Selgros. Continuarea

9,068 cititori

A fost atins apogeul în publicitate!

Dap, practic mai sus nu se poate. Și sunt mândru că tocmai un brand românesc și un copywriter român (sper, ar fi groaznic să aflăm că ne-au luat străinii până și asta) au fost cei care au reușit o asemenea performanță. Ia fiți atenți aici cum sună bijuteria de promo a celor de la Covalact (v-am lăsat și spotul mai jos, ca să n-avem vorbe):

Continuarea

3,857 cititori

Bătrânii, acești sinucigași “simpatici”

Bun, eu înțeleg că bătrânii și pensionarii sunt ultima și cea mai nesemnificativă problemă a conducerii acestei țări. Deși, doar pentru faptul că ei sunt cei care-i votează, în locul psd-ului i-aș pune pe primul loc și i-aș ține numa-n puf, fie vorba între noi. Ce nu înțeleg este de unde le vine dorința asta morbidă de a încerca să se sinucidă în fiecare zi a vieții lor. Și nu glumesc, uitați-vă un pic în jur. Continuarea

3,964 cititori

Cam așa cu eu cel de la 16 ani

Văz că e o modă sau ceva despre ce-ai face dacă te-ai întâlni cu tine însuți cel de la vârsta de 16 ani. E mișto ideea, m-a coafat la marele fix. Imediat mi-a venit în minte ce mi-aș spune dac-aș sta de vorbă vreo două minuțele cu mine cel de la vârsta aia de mare angajament.

M-am tot gândit cum aş sta în faţa acelui adolescent timid, cu privire senina. Cum m-aş uita cu duioşie la părul lui creţ, bătut de vântul dimineţilor de vară. Mi-au dat lacrimile imaginându-mi cum ar tresări atunci când mâna mea, aşezată pe umărul lui, l-ar întrerupe din visare. Pentru că da, mi-ar plăcea să mă uit direct în ochii celui de atunci, să-mi redescopăr privirea lipsită de griji și să-mi spun cât se poate de cald şi binevoitor un singur lucru: Continuarea

4,681 cititori

Azi e despre noi

De fiecare dată când scriu un text despre grași persoanele supraponderale sau doar fac câte un mișto lejer de vară pe acest subiect, îmi sare lumea în cap pe motiv ca nu mai poate cu grașii persoanele supraponderale. Mă rog, nu toată lumea, dar se găsesc destui care să-mi atragă atenția. Iar tonul este de la prietenesc “hai, bă, ne mai lași cu grașii tăi”, la agresiv-amenințător, până la înjurături care-mi pomenesc toate rudele decedate sau în viață. Nu că m-ar afecta în vreun fel, dar măcar mi-a venit o idee.

Continuarea

4,860 cititori

Am rămas doar noi, cocalarii

– Aici dați ceva gratis pentru angajați?

Casiera ridică ochii din caserola mea cu varză călită și se uită întrebător la personajul cu chef de vorbă din spatele meu care trecuse elegant pe lângă amănuntul că mai eram și eu pe-acolo și încă nu terminasem cu ce-aveam de cumpărat. Omu’, pe genul pachiderm de minim 150 de kilograme distribuite absolut neuniform, în sensul că cele mai multe dintre ele se depuseseră infam pe burta-i imensă, lingea grațios o înghețată Joe, în timp ce nevastă-sa, cu ochii-n pământ, aranja disciplinată produsele pe bandă.

Continuarea