3,650 cititori

Azi poate să moară și Ion Iliescu

Azi e ziua aia în care…

… aș putea să vă povestesc cum m-a răpit un cetățean de culoare verde, locuitor al altei planete, care, după ce m-a extras de la coadă de la megaimaj, s-a uitat lung la mine cu singurul lui ochi, apoi și-a scuturat nervos cele trei antene din zona occipitală, după care m-a obligat să intru în mașina timpului și m-a trimis în trecut cu misiunea să-i omor pe Hitler, Stalin și Ceaușescu, iar pe drumul de întoarcere s-o sterilizez pe mama lui Liviu Dragnea.

Continuarea

6,345 cititori

Este sau nu este înșelat?

Nu știu cum stă situația la voi, dar pe mine frigul ăsta mă deprimă. Iar dacă mă mai și gândesc că abia peste șase luni o să fie din nou cald (juma’ de an, în plm!!!) îmi vine să mă ghemuiesc într-un colțișor și să mă mai ridic de-acolo când se întorc păsările călătoare. Așa că să nu vă mirați dacă-s oleacă mai ciufut perioada asta până mă obișnuiesc cu senzația neplăcută că mi se lovesc oasele înghețate unele de altele când merg pe stradă.

Mbun, revenind la ale noastre, am un subiect foaaaaarte interesant pentru azi. Zilele trecute am văzut un topic pe rețeaua noastră de socializare cea de toate ziele (din păcate nu mai țin minte la cine ca să dau link) și mă gândeam să-l dezbatem și noi un picuț aici.

Continuarea

4,378 cititori

M-am săturat să fiu șmecher!

În urma textului în care m-a mâncat în dos să povestesc ce s-a întâmplat cu bietul Pulix după ce-a plecat în excursie la ferma de pisici, am primit o grămadă de sfaturi și păreri despre ce și cum ar fi trebuit să fac în situația dată (mă rog, și miștouri, dar p-astea mi le-am asumat dinainte să scriu). După cum mă așteptam, cele mai multe dintre sfaturi au fost ok și le mulțumesc celor care și-au rupt din timp ca să mi le trimită.

Dar am rămas uimit să constat că mai bine de un sfert dintre comentariile primite au fost reproșuri de genul “trebuia să-l îngropi într-un parc sau în grădina de la bloc, ce naiba”. Iar în momentul în care, siderat, le răspundeam “cum naiba să fac așa ceva?”, concluzia era: “eee, de parcă știe cineva ce faci tu acolo”. Și toate astea erau exprimate la modul serios, adică au existat oameni care m-au certat zdravăn sau m-au luat la pwlă pe motiv că n-am dat o fugă în Herăstrău să îngrop motanul undeva la rădăcina unui copac. Fix ca-n (v)estul sălbatic sau pe-acolo, de parcă Herăstrăul e parcul lu’ tata. Continuarea

4,878 cititori

Fie-vă milă și dați-ne Crăciunul înapoi!

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun. Continuarea

5,732 cititori

E ușor să arunci cu noroi

Poate că v-a scăpat unul dintre comentariile postate la textul prin care vă mulțumeam că existați și pentru modul în care v-ați mobilizat, adică ăsta postat de domnu’ Sorin:

Nu sunteti cei mai tari dar sunteti cei mai creduli si mai usor de manipulat. Copiii astia nu au nevoie in primul rand de haine ci de educatie pe care nu o vor primi in acea familie. Dandu-le haine le-ati oferit sansa sa creasca mari si sa va dea in cap pentru ca lipsa educatiei stim cu totii la ce duce, in cele mai multe cazuri abandon scolar, delicventa juvenila samd. Cand o sa va sparga capul un astfel de adolescent cu o sticla o sa va mai ganditi de 10 ori inainte de a oferi ajutor familiilor nevoiase.

Continuarea

4,126 cititori

Vine iarna și nu toată lumea se bucură

Ca un hater respectabil și-un nesimțit de prima mână care râde de suferințele oamenilor (am încheiat citatul), mă gândeam că poate facem și noi o faptă bună azi.

Mno, ca să n-o lungim, una dintre cititoarele acestui blog (Georgiana, pe numele ei, mai și comentează pe aici) și-a început email-ul către mine așa: Scuze că îndrăznesc să scriu rândurile de mai jos, dar am văzut că pe blogul tău sunt foarte mulţi oameni în adevăratul sens al cuvântului şi, cel mai important, oameni cărora le pasă. Introducere care a avut darul să mă înmoaie instant așa c-am continuat să citesc. Continuarea

3,501 cititori

Tipuri de comentatori de pe net

Hai că i-am strâns pe toţi la un loc ca să nu vă mai chinuiți voi. Desigur, nu mă refer la oamenii care chiar au ceva de spus și de cele mai multe ori reușesc s-o facă într-un mod pertinent sau amuzant. Și în niciun caz la comentatorii de-aici, da? 

Comentatorul profund superior care vrea să-ți demonstreze cât ești de limitat și prost. Indiferent despre ce scrii, el știe mai bine cum stau lucrurile și-o să te anunțe asta plin de scârbă. Va ignora suveran rugămințile tale de a-și muta considerațiile pe alte bloguri/walluri și o să continue să te anunțe periodic că ești un limbric nesemnificativ pe care el nu dă doi bani. Continuarea

7,747 cititori

Interviu cu un proaspăt eliberat din închisorile patriei

În față la Jilava, reporterița, care aștepta deja de câteva zile, se repede la primul deținut care părăsește incinta după punerea în aplicare a noii legi.

Reporterița (tâmp, entuziasmată): Cum ați primit vestea că veți fi eliberat înainte de termen?

Proaspăt eliberat (flegmatic): Păi, ce? Asta ie eliberare, acu’ când vine frigu’?

Reporterița (stupid): Ce-o să faceți acum, vreți să vă angajați? Intenționați să vă căutați un loc de muncă?

Continuarea

8,826 cititori

Cum știi că #metoo începe să se ducă în derizoriu

Păi știi când vezi femei, pe care altfel le credeai normale și cu mai mult de doi neuroni, scriind pe hashtag-ul #metoo despre cum au fost și ele agresate sexual. Că, de, nu se face să se plângă toată lumea în jurul tău de agresiuni peste agresiuni și tu să pari c-ai rămas așa neagresată. Păi ce, tu ești mai proastă sau mai urâtă? Și-atunci te-apuci să scormonești după o agresiune sexuală, un abuz, o măslină, ceva acolo, să fie.

Continuarea

4,089 cititori

Dumnezeu iubește porcii vii sau porcii morți?

Pentru că zilele astea cam sufăr de foame (nu întrebați de ce, nu vreau să merg în direcția aia), evident că văd peste tot în jurul meu numai mâncare. Chiar dacă nu e. Și cum mă spălam eu pe dinți alaltăieri dimineață, în timp ce mă gândeam dacă pasta de dinți o fi comestibilă, hop, mi-a trecut o chestie prin cap (tot legată de mâncare, evident). De unde până unde a apărut obiceiul ăsta cu tăiatul porcului de craciun? De unde barbaria asta care contravine flagrant perceptelor religiei? Sau nu? Păi nu ăştia erau ăia cu bunătatea și milostenia? Continuarea

4,591 cititori

Pentru ce sunteți dispuși să plătiți?

Nu știu dacă ați prins toți cei de pe aici anii ’90 și haiducia care se practica în anii ăia glorioși în comerțul proaspăt devenit fost socialist. Anii în care un sfert din populația țării se transformase în antreprenori de succes care cărau marfă din Turcia, cu sacoșele.

Pe vremurile alea de voioasă bișnițăreală, aveam un amic la Vâlcea care, evident, se făcuse și el om de afaceri. Mai precis îsi deschisese un magazinaș pe care îl aproviziona tot cu marfă din fostul imperiu otoman. Se urca omul în autocar și venea cu câteva papornițe pline de „marfă bună” pe care o baga rapid la vânzare. Și-i mergea. Bine de tot chiar.

Continuarea