Mă gândeam la o chestie și-am zis s-o discut și cu voi. Nu-mi dau seama dacă întotdeauna e de bine unde s-a ajuns cu tehnologia. Oare nu ne tâmpim din cauza avansului tehnologic? Oare nu devenim niște putori incapabile să mai facă ceva fără tehnologie? Imediat vă explic.
Prima mea ieșire din țară cu mașina s-a produs în anul 2005. Nici gând să fi apărut smartphone-urile pe atunci, iar device-urile cu GPS erau extrem de scumpe, deci nicio șansă să-mi permit unul. Apropo, mi-am adus aminte acum când scriam și m-am cutremurat tot: pentru vacanța asta din 2005 am avut bugetul împarțit drastic pe zile. Orice eveniment neașteptat, care ar fi necesitat o cheltuială neprevăzută, mă scotea automat din buget. Mda, uitasem complet acest aspect, mi s-a strâns carnea pe mine când mi-am amintit.
Așa, revenind, ziceam că în 2005 am plecat spre Nantes (Franța), fără să am la mine nici măcar hărți ale țărilor prin care urma să trec. Am avut printate doar niște trasee teoretice, așa cum mi le-am imaginat eu de acasă.
Nici gând să le pot respecta, că la prima deviere din cauza drumului în construcție s-a ales praful de traseul gândit de mine. Și, nu știu de ce, dar folie alea pe care printasem eu trasee nu voiau să se reconfigureze și pace. 😉
Cu toate astea am ajuns în toate locurile unde aveam de ajuns. Fără smartphone, fără GPS, fără tehnologie, am ajuns la toate hotelurile unde aveam cazare, am ajuns la Nantes, am ajuns peste tot unde îmi propusesem să ajung.
Oameni buni, am reușit să ajung la o întâlnire în Paris. Trebuia să mă văd cu cineva care mi-a dat întâlnire, foarte natural, în Place de la Porte-de-Bagnolet (n-am să uit în veci denumirea asta). Foarte lejer, de parcă vorbea cu un parizian, mi-a zis doar ora și locul de întâlnire. Evident, l-am întrebat cum naiba ajung acolo și omul a început să-mi explice plin de bunăvoință. N-am înțeles nimic din explicațiile lui și pe bună dreptate.
Cum să înteleg pe unde trebuie s-o iau într-un oraș în care nu mai ajunsesem niciodată? Ia imaginați-vă că n-ați fost vreodată în București, dar vă explic eu la telefon cum ajungeți la Piața Romană venind dinspre Lehliu. La primul semafor o să dați dracului toate explicațiile mele.
Ei bine, cu toate astea, am reușit. Da, e posibil să nu vi se pară mare lucru, dar ia încercați voi să ajungeți la o întâlnire fără măcar să aveți harta orașului în care are loc întâlnirea. Și cu toate astea am ajuns în nenorocita aia de Place de la Porte-de-Bagnolet, cu 30 de minute înainte de ora stabilită. Vă zic extrem de sincer că nici măcar nu mai țin minte cum am făcut de-am reușit.
În anii care au urmat, am mai făcut vacanțe, unele cu mașina, altele nu, dar toate fără smartphone și fără GPS. Și uite că n-am murit, de fiecare dată ajungeam unde-mi propuneam.
Iar când era să vizitez orașe făceam ceva de neimaginat, prieteni. Luam harta zonei de la recepția hotelului și cu ea în mână ajungeam la toate obiectivele turistice. Quelle horreur, mă trece un fior rece doar când îmi amintesc.
Astăzi, am mari îndoieli că aș mai fi în stare să fac toate astea. Păi am momente când sunt la volan și se pierde conexiunea la internet, moment în care uneori se duce dracului și navigația. Duamne apără și păzește ce panică trag în minutele alea până-și revine internetul.
Îmi imaginez cum o să mă rătăcesc și-o să conduc până termin benzina prin pustietăți, după care o să mor de foame și de sete, prăvălit lângă portieră, pe partea unde nu bate soarele.
Da, da, știu că râdeți, dar să ridice mâna ăla care nu s-a panicat vreodată când a văzut că rămâne fără net pe când vizita locuri unde nu mai fusese niciodată. Aud?
Vedeți? De-aia vă întrebam mai sus dacă nu cumva atâta tehnologie ne tâmpește?
sursa foto: freepik.com
Ne tampeste in anumite sensuri, dar probabil ne dezvoltam si alte abilitati… (sper).
Dar, clar, imi este dor de vremea cand ne descurcam cu harta de hartie in mana, cand stabileam intalniri prin telefonul fix peste o zi, doua, trei si le respectam etc.
Comentariu beton!32
Nu ne tâmpește, ci ne face viața mai ușoară.
Dacă mâine ar pica internetu’, da fufele ar înnebuni că ciuciu instagram, tiktok, facebook și onlyfans, dar barbații și-ar reveni în 2-3 zile. Eh, iar la hartă și pix. Nu-i bai, mai rău să nu fie. 😎
Bine, flocii de azi aka tineretu’ lu’ pește s-ar căca la propriu pe ei că n-ar găsi buda fără GPS. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!57
Băi, nu știu, dar n-o cunoști pe Mara. Este complet capabilă să se orienteze fără GPS într-un oraș pe care îl vede pentru prima oară. 🤷♂️
Io sunt de 26 de ani în București, dar să-mi bag… dacă sunt capabil să mă orientez în proporție de maxim 30-40 % prin oraș. Mă refer doar cu mașina, pe jos mă descurc mai bine. De exemplu, dacă mă lași în Drumul Taberei, acolo rămân, sau dau tf. la 112, altfel nu mai ajung acasă
Comentariu beton!24
@JT, e demonstrat științific că tehnologia ne prostește. și creierul e un mușchi. dacă nu ne mai dezvoltăm mușchii minții, noi, ca specie, e firesc ca tinerii să aibă probleme de orientare, de concentrare, de memorare, de învățare și chiar de vorbire.
degeaba îi blamăm și râdem de ei, noi i-am adus la „demența digitală” 🤷🏼♀️.
Comentariu beton!89
@MV: B0$$, am zis fufe, nu femei. E o diferență MAAAAAARE între cele două categorii. 😉
@Mălina: io știu foarte bine că al nost creier trebuie antrenat, dar te rog io foarte frumos să nu ne blamezi pe noi că tinerii de azi au capacitatea intelectuală a unui morcov vârât-n curu’ unui hipopotam. 😉
Ar trebui să aibă discernământul între fantezie și realitate.
Comentariu beton!21
Dacă Becali ar citi blogul lui MV, te-ar aplauda.
Comentariu beton!31
@Elvira: așa, și?
aveți, @JT și @Mălina, oarecum, amîndoi dreptate; ca să o parafrazez pe cea mai deșteaptă doctoră de la noi (mă rog, a „reușit” statul s-o emigreze în elveția) aka doamna Simona Tivadar, excesul de orice este toxină; că e apă, zahăr, mersul cu mașina sau uz de smartphone, excesul înseamnă toxină (definită în sens larg ca ceva ce face rău); trebuie deci definit ce e excesul, din punctul de vedere al unui om normal, neieșind din paradigma celor 300.000 de ani de evoluție a lu’ haș sapiens; ai păpat o șaorma mare și te-ai pus la teve? toxină! ți-ai pus cwru-n mașină să mergi 800m, neaccidental? toxină! ai scos telefonu’ să faci 2+2 radical din 2? …
Comentariu beton!20
cel mai probabil ca da. totusi eu mai folosesc harti pe hartie cand vizitez orase, gasesc ca este mai comod si cumva experienta mai personala, iar daca ma duc undeva cu masina imi fac o minima imagine mentala a zonei in care sunt. Hartile pe hartie salveaza bateria la telefon si fac lucrurile mai clare, iar imaginea mentala te scoate din kkt daca pica semnalul la telefon sau se termina bateria.
Comentariu beton!33
De multe ori ma gandesc ca si tehnologia asta e ca atunci cand au descoperit oamenii focul, unii au descoperit friptura, altii, incendiile…
Comentariu beton!79
Să vă spun cum pățesc eu. Conectez GPS-ul să ajung într-un loc, ajung acolo, după care mai dau un telefon să mă asigur dacă este bine. Poate chiar două. Ca să nu mai zic că am tendința să scot telefonul din buzunar să calculez cât face 8×8. Iar acum 25-30 de ani n-avem nici GPS, nici telefon, dar ajungeam la destinație fără probleme. Bine, GPS-ul era omul de pe stradă: Știți unde este…
Comentariu beton!23
Adică tu întrebai??? Duamne apără și păzește! Prefram să rătăcesc cu orele, dar nu întrebam nici mort. 💪
Da, mai întrebam uneori. Bine, se asta era la modul general, dar asta era GPS-ul arhaic
@MV: las că-ntrebam io. Ș-acum întreb, dacă dau chix cu GPSu’.
În Cluj-Napoca, atât GoogleMaps cât și Sygic se-nvârteau-n juru’ cozii ca niște câini-n călduri, așa că am fost nevoit să interacționez cu localnicii. Am fost plăcut surprins că nu doar nu m-au mușcat, dar m-au ghidat corespunzător.
@MV, eu prin magazine nu intreb vânzătorii pentru că maniacii ăstia de aici lasă totul baltă și te duc, de mânuță, la raftul cu produsul respectiv😬
Am făcut o mică curățenie printr-un dulap plin cu hârtii și am găsit harta Vienei folosită în 2001! Cu traseele date cu evidențiator!
Plus o hartă a României pe bucățele!
În vacanța din februarie am mers la o pensiune din munții Harghita și de acolo voiam să mergem pe la Cheile Bicazului, Lacul Roșu etc și toate aplicațiile ne trimiteau pe la Miercurea Ciuc. Cei de la pensiune ne-au facut un fel de hartă de genul la biserică faci la stanga deți indicatorul îți spune la dreapta, apoi mergi pe un drum forestier etc și am ajuns mult mai repede! Oricum nu era nici un strop de semnal prin acea zonă!
Comentariu beton!26
In septembrie trecut, la Londra, cu fii meu adolescent, am cautat de am capiat o harta „pe hirtie”, s-au uitat toti la mine ca la extraterestri. Vai, dar cum, dar exista aplicatia City mapper sau dracu s-o ia cum s-o numi ea si te duce in timp real din punctul A in B. Bai, nene, cit m-am enervat de rau. Pai l-am vazut pe baiatul prietenilor la care am stat, era cu nasul doar in telefon, ca sa vada pe unde ii arata sageata ca tre s-o luam, pivotind pe loc 180 de grade ca nu se actualiza aplicatia chiar in timp real…in timp ce eu, cu ochii in jur si cu un pic de simt de orientare dezvoltat in treaba mea citi ani, i-am dus unde trebuie pe amindoi baietii. Clar sint extraterestru, cum sa ma descurc fara aplicatie? Doamne, ador sa fiu dinozaur 🙂
Comentariu beton!45
pai hotaraste-te, esti ”dinozaur” sau ”extraterestru” ?
Păi ce, dinozaurii nu au fost extratereștri? Sau vrei să spui că erau localnici? Poate ți-o auzi de la TeoDosie.
@zedicus: sint si, si, femeie fiind(vezi cealalta postare de azi a lui dom’ Vasilescu), pentru ca pot! 🙂 si tot fiindca sint femeie, am dreptul(si obligatia) sa fiu nehotarita!
Exact! Am fost în atâtea concedii doar cu niște hărți tipărite de pe viaMichelin (când a apărut!) sau alte hărți de pe la librării cumpărate, opream și întrebam localnicii de locul cutare ( noroc că știm engleză foarte bine). Jur că doar de vreo 2 ori am luat-o mai pe lângă traseu, dar am ajuns la locul dorit. E-adevărat, cu soțul plin de nervi, care avea o problemă cu faptul că ne puteam rătăci 🤣🤣🤣, dar n-am făcut-o!
Și, da, ne tâmpim cu atâta tehnologie!
Comentariu beton!17
Fix de pe viamichelin le tipăream și io.
Yes!
Da’ numai călătoriile crezi că s-au schimbat total?
Am fost acum 2 ani în Iordania, vreo 2 săptămâni. Fără net, că roamingul rupe acolo.
Internet numai prin WiFi pe la cazări. Ne-am descurcat. Că abilitățile dobândite în era pre-internet nu s-au pierdut total. Da’ știi ce greu a fost? 🙄
După experiența aia, anul trecut, în Maroc și Turcia ne-am luat cartelă loco.
(Nu am fost să stăm într-un loc, am fost sa umblam cu sutele-miile de km, deci era nevoie de harta, cazare la 3 zile și tot așa).
Comentariu beton!12
Noi care ne am exersat adaptarea și “descurcăreala” fără tehnologie devenim acum doar mai comozi și ne pierdem exercițiul sau antrenamentul 🙂
Problema e cu cei care nu apuca acum deloc sa și dezvolte și antreneze “mușchiul descurcarelii” fără tehnologie
Comentariu beton!18
dada, e deja știută, tehnologia ne prostește. ne scade obișnuința cu efortul intelectual, ne reduce solicitările cognitive, ne scade puterea de memorare pe termen lung, capacitatea de analiză, chiar și IQ-ul.
tehnologia diminuează motivația, curiozitatea, perseverența etc.
pe noi, adulții, ne transformă-n niște oameni blazați, iar generațiile tinere ajung la o mediocritate prelungită. dacă te uiți la tinerii de 17-18-19 ani, au abilități de calcul la nivelul unui copil de 10 ani. aș zice că și folosirea limbajului în exprimarea ideilor, emoțiilor, gândurilor suferă-n cazul lor.
e clar că accesul permanent la internet și telefoane influențează negativ funcționarea creierului.
Comentariu beton!60
Cu hărţi de la hotel am vizitat Parisul, Barcelona, Roma… la Amsterdam nici atît nu am avut.
Mă orientez foarte bine pe hărţi şi la faţa locului. GPS ul mă derutează. Dacă n-am hartă pe hîrtie mă ajută maps ul dar nu-mi place că e prea mic pe telefon. Urmează Malta şi deja mi-am cumpărat un ghid turistic de buzunar. Old.
Comentariu beton!14
Malta, haoleu! Când am ajuns acolo era o ploicica și toți dați peste cap de ea. Autobuzele mai degrabă ajung mai devreme și tot așa pleacă. Pe vreo 14 mp am găsit 3 stații de autobuz. Bine totuși că e doar o insulă (aia mare).
Diriga lui fiimiu (o femeie extraordinara, care vrea sa ii implice si pe copii si pe parinti in relatia cu scoala, in mod frumos) a organizat intr-o ora de dirigentie o dezbatere: pro sau contra internet. Eu reprezentam fetele, care erau contra internet, iar un tatic reprezenta baietii care erau pro internet. Am ramas uimita, desi stiam cat de vocale sunt fetele, cat de bine pregatite si cum au avut contra argument la orice motiv pentru care baietii spuneau ca au nevoie de internet, inclusiv harti fizice. Argumentul suprem l-am adus eu cand le-am dat cate o bomboana si un baiat a zis ca le-am dat KO cu asta, ca sigur internetul nu ii indulcea. Dezbaterea s-a terminat la egalitate, normal, ca nici fetele nu erau chiar contra, doar s-au aliniat la cerintele temei
Comentariu beton!14
PRIMO – exact asa am vazut si eu jumatate din Europa incepand din anii ’90, intrat in primul hotel/turist center si cerut o harta DE HARTIE.
Fix asa am vizitat primul oras mare din alta tara in care am calcat ca si turist (ATENA), in A.D. 1992 si apoi din nou in 1994, cu harta in mana. Eram ajuns acolo cu masina + cortul (stateam in afara orasului), asa ca veneam cu masina pana la periferie si de acolo cu autobuzul/troleibuzul si auto-pingica, ca dracu’ isi permitea taxi pe vremea aia. M-I-N-U-N-A-T-E vremuri … as da orice tehnologie si orice kkt de snow-flake-si din ziua de azi pentru o zi inapoi in anii aia!
SECUNDO – clar tehnologia tampeste. Desi cred ca nu e vorba de tehnologie per-se, e vorba de abzul de tehnologie.
Daca ai nevoie, de exemplu, de un patent il iei si il folosesti 5 minute ca sa rezolvi problema. Dupa ce ai terminat treaba, il pui la loc in dulap, nu stai cu patentul in mana zi/noapte, corect?
Daca te uiti la smart-phone ca la un patent sau orice alta unealta, cred ca poate fi ok. Dar abuzul de orice unealta va duce treptat la pierderea avantajelor castigate de inventarea acelei unelte.
Pe mine nu ma tampeste pentru ca nu am renuntat, si nici nu am de gand vreodata sa renunt, la nimic din zona hands-on / mecanic / analogic. Si astazi cand ajung intr-un oras nou mai fac fix treaba asta: cer o harta si ma plimb pe strazi cu telefonul inchis in buzunar. Bine, vorbim de orase mai mici nu de vreun Paris desi, daca ma gandesc mai bine, inclusiv in 2017 am vizitat Parisul (si) cu harta de hartie in mana.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten (ambii parte a Gen X) si cumva discutia a ajuns in zona asta: am ajuns la concluzia ca imi plac mult de tot generatiile astea Y, Z, Alpha. Pentru ca, in caz de „apocalipsa zombi”, cu astia pe strada sansele mele sa ajung in varful lantului trofic cresc exponential. Pe simplul motiv ca – dincolo de faptul ca am ridicat un cort, am facut un foc si am dormit in padure la viata mea – eu stiu exact de care parte se apuca toporul si ce se poate face cu el, doar zic!
Comentariu beton!31
Ne-am dus cu maşina până în Bodrum. Am printat hărți de la mine de la muncă (lucram în transporturi), şi am ajuns. Dar nu am crezut veci să ajungem :))). Acum nu stiu dacă aş mai avea curaj să merg taman în Bodrum cu o hartă printată 😁.
Ah, si 3 maşini, toată lumea bazându-se pe hărțile mele 🤦♀️
Pana la GPS-uri si tehnologii tracking ma sperie rau ca nu mai sunt in stare sa ma descurc fara masina de spalat automata, fara mixer, fara butonul aragazului electric, fara centrala.
Nu mai zic de aplicatii bancare, ca as sta cu banii la ciorap ca salbaticii.
Lasand gluma, asta mi se pare cel mai trist, ca suntem dependenti total pt satisfacerea oricarei nevoi de baza, ne-am pierdut orice indemanare, orice abilitate de-asta dobandita in mii si mii de ani de stramosul neandertalian.
Daca e avarie la Electrica, pa! Intru in trepidatii, s-a dus naibii planeta.
Comentariu beton!18
@moatza, fix acu’ pană de curent în cartier 😂 mâncarea la cuptor (electric), rufe în mașina de spălat și ceva rufe la călcat, normal că am intrat în panică dar norocul meu că a ținut doar vreo cinci minute.
@Moatza: curentul electric ne-a adus doar beneficii, dar nu te oprește nimeni să-ți speli hainele-n vană sau să faci maioneza cu lingura de lemn, dacă ție-ți face plăcere. 🤷♂️
Discuția era, eu așa am înțeles, de internet și hărți, restul device-uri, nu intră în categoria care ne tâmpește 🤣🤣
De pe Via Michelin tipaream si eu harti.
Cred ca tehnologia doar ne leneveste, nu ne tampeste.
Iar acum prefer sa plec in concedii fara sa inchiriez masina si e super.
Ieri am venit din Sicilia, de la aeroport cu autobuzul, spre Taormina, in alta zi din Taormina in Siracusa cu trenul si tot cu trenul din Siracusa spre Catania, si a fost ok.
Am văzut toată România cu o harta fizica. Era imensa. Jumătatea de nord pe o parte si aia de sud pe cealaltă parte. Era așa de mare ca trebuia sa tragem pe dreapta si s-o întindem pe capota mașinii. Dar avea si cele mai prăpădite drumuri pe ea.
Acum, la drumuri lungi sau in zone mai îndepărtate din oraș, sa trăiască GPS-ul.
La Paris, am avut un plan al orașului si, cu planul in mana, am mers kilometri întregi pe jos. Telefonul are o navigație idioata; o voce stridenta de femeie, îmi spune sa „cotesc” la dreapta. Deci, nu!
Oricum, am, in mașină, o harta fizica a Europei, just in case. Dumnezeu s-o odihnească pe profa de geografie din gimnaziu, ca ne-a învățat așa de bine cu harta, ca încă ma descurc onorabil după atâția ani.
Comentariu beton!16
Tehnologia e faină! Dar sunt destui care nu reușesc să o asimileze. Poți extrage și te poți folosi de ea, când o ai la îndemână. Când nu e, vezi mușchii!
Reperele de spațiu mi le-am păstrat. Ba chiar le-am antrenat serios prin 2008-12, când eram prin SUA și mai întrebam cum se ajunge la ”titty bar”…aaaa, bibliotecă și se apuca ăla să îmi zică să mă duc spre nord, venind dinspre est cam 3 cvartale…
În schimb ce mi-am pierdut cu desăvârșire este bucata aia de creier care știa enșpe mii de numere de telefon și mai făcea și niște calcule matematice fără pix de acuma îmi trebuie 15 formule de excell ca să îi dau de cap. Acum, doar numărul meu de telefon îl știu, nici măcar pe al soției nu îl știu.
Da, e un mușchi care în timp se atrofiază. Tehnologia ne ajută dar ne și prostește. Poate că nu ne-am dezvoltat anticorpii necesari pentru a păstra un echilibru. Mă gândesc că atunci când au apărut primele ”orice”, în primele decade după oamenii au stat cu nasul în ele în detrimentul vieții obișnuite de până atunci.
„Mă gândesc că atunci când au apărut primele ”orice”, în primele decade după oamenii au stat cu nasul în ele în detrimentul vieții obișnuite de până atunci.”
Sunt sigur că exista și un pasaj în Biblie pe subiect, imediat după ce Eva a fost creată din coasta lui Adam.
Nu tâmpește, până la urmă toate generațiile au avut un avans tehnologic față de cele anterioare. Sau, mai bine zis, nu tâmpește mai mult decât ar face-o deja natura. Dimpotrivă, face viața mai ușoară.
Asta îmi aduce aminte de anii 2000, când bântuiam prin niște deșerturi din Orientul Mijlociu și ne-au dat americanii un telefon cu GPS, cu minime instrucțiuni de folosire. Până la urmă i-am dat de cap, trebuiau introduse coordonate, nu avea hărți sau chestii din astea, dar era bun pentru orientare, mai ales când intram prin orașe.
În ziua de azi, ca să ajung de la un oraș la altul e de ajuns ce există pe indicatoare, dar telefonul e bun pentru că mă ajută la evitat aglomerația.
În Belgrad,după război,GPS nu funcționează corect.Daca funcționează,costa cât o mașină micro.
Poți sa ai și harta fizica,străzile nu au trecute denumirile,deci tu nu știi pe ce strada ești.
În drum spre Muntenegru,am trecut de 3 ori prin fata Ambasadei Frantei((la 5 zile după atentatele din Paris).
Când am văzut indicator(A 4) cu Podgorita am pupat pământul ca după naufragiu.
La întoarcere am urmărit o mașină de Pancevo.
Alt stres pt soție: nu sta asa aproape cred ăștia ca-i urmărești și ne împușcă.
Drumuri bune cu GPS sau fără!!
prima ieșire a fost la budapesta, unde mi-a fost ușor să mă descurc pentru că hotelul era în spatele palatului regal, sus pe deal, vizibil de peste tot, iar indicatoare spre palat erau peste tot. a urmat viena, unde mi-a trebuit, cu o cafea într-o cafenea o jumătate de oră să găsesc unde sunt eu pe hartă. după aia orientarea e lejeră. ce-am învățat între timp e că toate orașele din vest au indicatoare spre punctele importante din oraș și e suficient să știi dinainte de a pleca de acasă pe unde e locul de cazare raportat la cel mai apropiat obiectiv. și acum, că umblu mai ales cu trenul, primul lucru din gara unui loc nou e să iau o hartă, pe care i-o dau lui fiică-mea, să se descurce. astă vară, după o zi de paris, se descurca în metrou mai bine ca mine, fără niciun device.
oricum, contează foarte mult harta mentală pe care o am înainte de a ajunge într-un loc, dar toate device-urile pe care le folosim acum chiar ne ușurează mult viața. ce e cert e că în bucurești, pentru mine, e cel mai greu să mă descurc în comparație cu orice alt oraș străin prin care am trecut, deși e pe departe, cel mai vizitat în raport cu altele.
De la apariția roții ne tot lenevim, doar pentru asta sunt inventate chestii noi. Lenea duce la progres!
Speța prezentată de tine e edificatoare, dar am constatat pe copiii mei că se pot orienta chiar în condiții de lipsă internet, după ce își dau un reset mental😜
In mod cert ne tampim incet si sigur. Imi amintesc cum am fost prin mare parte din tara cu o harta de prin anii 70 si cum am fost in bulgaria tot cu o harta clasica, cumparata dintr-o benzinarie. Surprinzator, am ajuns peste tot si am gasit toate locatiile. In Germania am folosit transportul public + indicatii de la niste politisti care erau dotati cu harta clasica (ce inapoiati, nu-i asa?) iar in Anglia am folosit combinatia maps+harta trasportului public.
Zilele trecute ma duceam spre munca si am ramas fara semnal la GPS si m-am panicat total, nu pentru ca nu stiam drumul ci pentru ca nu stiam daca e aglomerat, blocat si pe unde sa ocolesc. Nu stiu daca in zilele noastre mai sunt capabil sa urmaresc un traseu pe o harta.
😂 încă mai am pe undeva hărți și ghiduri de călătorie d’alea din „70/”80 și „vocea” navigației mă scoate din minți, mă mai și cert cu ea, când era Paul (ca voce) băi parcă era mai clar în explicații și nici foarte insistent 😂 pe copii de foarte mici i-am dus pe munte sau în deltă cu cortul și tot ce înseamnă viață în sălbăticie și le-a prins bine pentru că abilitățile deprinse au rămas păstrate undeva într-un sertăraș al creierului, dar clar tehnologia este folositoare iar noi ăștia născuți în mileniul trecut o apreciem 100% acel quality time ar fi doar în vis fără tot ce înseamnă tehnologie în domeniul casnic, nemaivorbind despre comenzi on-line de la medicamente până la haine și electronice, rezervări de vacanțe, bilete la teatru/concerte/tren/avion, medicina la distanță, meetinguri online, apeluri video orice.
In 1999 faceam scoala de soferi pe o Dacie (evident) si cu un instructor care avusese tumora pe simtul umorului, care trebuise extirpata cu tot cu simt. Vorbind de masini, l-am intrebat de chestii la masinile straine iar el mi-a explicat amabil diferentele de pret intre masinile mai dotate si tufisurile numite Dacia 1310. I-am replicat luminata ca asta inseamna ca, cu cit ai mai multi bani, cu atit iti permiti sa fii mai prost. Nu a gustat deloc remarca mea si a trebuit sa ii explic ca mai multi bani inseamna sa iti permiti mai multe optiuni la masina. Nedind semne evidente de multumire la explicatia mea, am lasat-o jos si eu si gata.
Ideea asta e, intr-adevar. In 2005 aveam TomTom, dar tot ma uitam si pe harta. In 2019 m-am surprins panicata in Belgia pe motiv de lipsa conexiune internet pentru dragul meu gps (care Belgia e plata, foarte bine semnalizata, si atit de lipsita de imaginatie incit strada care duce la Beert, de exemplu, se cheama Beertsestraat, iar soseaua spre Bruxelles se numeste Brusselsesteenweg, unde steen = piatra si weeg = cale. Adica da) . Da, mie uneia mi-a luat bine din simtul de orientare, si de ce nu? Ca, in loc sa ma uit in jur si sa imi adun repere si informatii, ma uit la drum si la nenorocitul ala de ecran.
Nu e singurul caz in care tehnologia timpeste. Accesul la informatii gasite la un click distanta si neprobate ca veridicitate e si mai monstuos.
Dar mai e ceva. Tehnologia a mai sapat puternic si in bunul simt, nu doar in orientare. Sa isi permita lumea sa sune la orice (orice) ora pentru ca stie ca telefonul mobil e la purtator e o problema foarte mare. Stiu, telefonul se poate inchide. Dar pe o educatie precara aceasta disponibilitate creeaza monstri
@Nella, am patit-o si noi in Bruxelles. Eram cu vecina, tot româncă si ne-am dus la o lansare de carte românească. Bateria telefonului a durat fix pana am ajuns acolo dupa care a crapat. Cum vecina nu avea destul 4G, ne-am intrebat daca ne-om descurca sa ajungem din nou la gara😂.
Si noi foloseam harta pe vremuri. Era foarte utila. Si nu aveam nici o problema sa gasim locul dorit. Problema la mine a aparut cand ni l-ai descris matale pe Lens (da, dau vina pe tine @MV). Ca de cand l-am descoperit pe Lens il folosesc oriunde ma duc in afara. Inchipuieste-ti ca am dat vreo 50 de euro ca sa imi pot folosi telefonul in Elvetia (de fapt inca trebuie sa ii platesc la sfarsit de luna). Ca parca nu m-as descurca si fara🫣.
Âmi cer scuze l-a doamna. 🤭
Nu am citit comentariile, ca sa nu fiu influențată. Parerea mea e ca lumea nu e pregătită, nu e educata pentru ce traim si mai ales pentru ce va urma. Tehnologia e facuta ca sa ne ajute, nu sa ne incurce. Doar ca nu stim cum sa o folosim (încă).
Tehnologia nu înseamnă ca trebuie sa uitam cum sa ne descurcam singuri. Ieri dimin, in metrou, in mirificul Paris, un grup de americani, vo 5 la numar , cu varste cuprinse intre 20-25 de ani , se agitau cu telefoanele in mâna ca voiau sa ajunga la turnul Eiffel. In contextul in care mai aveau cateva statii pana la Trocadero, statia de metrou care da la turn. Complet panicați. Intrebau ca oare cum si unde si dacă si vai si na, you got the picture. M-am întrebat automat cat de pierdut sa fii sa nu stii sa te orientezi, cu toat accesul la informație pe care il ai acum… Parerea mea e ca, da, tehnologia te poate incurca, daca nu știi sa o utilizezi si daca nu-ti mai folosești creierul. E ca un sport. Ca mersul pe bicicleta. Problema e ca azi, pentru ca exista tehnologie, nu se mai oboseste nimeni sa invete sa meargă pe bicicletă…
Am fost ieri la o conferință despre inteligenta artificiala si despre chatGPT and co. Concluzia mea a fost ca unealta asta, chat GPT si restul, faca nu stii sa o folsesti, o folosești aiurea si iese altceva in loc de ce te aștepți tu sa iasă. Nu trebuie sa uitam bazele, si problema e ca bazele nu mai există, nu mai contează, s-a sărit o etapă, chiar aia care nu ar trebui sărită. Dar e tentant sa o sari, pentru ca e comod…
Nu tehnologia ne tâmpește, noi ne tampim singuri….
Eu nu am fost niciodată în stare să mă orientez în spațiu. Deși am stat toată viața cu nasul în cărți (poate tocmai de-aia, mai știi…). De aceea pentru mine GPS-ul , Waze-ul… sunt o binecuvântare. Așa că… depinde cât și cum accepți din tehnologie…
Clar, ne tâmpește! Când citeam, mi-am amintit 😃 de mapa cu hărțile orașelor, din țară și Europa, pe care le-am vizitat. În ziua de azi, din cauza tehnologiei, majoritatea nici măcar, nu se mai uită la indicatoare. Replica lor, dacă am gps, de ce să mai fiu atent la indicatoare🤣. Prin anii 2008-2009, nu aveam bani de tehnologii, aveam doar hărți. Am dat drumul fetelor, 3 la număr (cea mare, avea 23 de ani, restul din 2în 2),în Germania, cu mașina. Soțul, le-a înmânat hărțile, le-a scris traseul de urmat (cu pixul pe hârtie 😂😂), și au plecat. Nu aveam nici telefon mobil, când se cazau, ne sunau. Azi, îi vezi că fac același traseu, în fiecare zi dar, își pun gps-ul. Nu sunt contra tehnologiei, dinpotrivă, dar așa ajung , generații de tâmpiței care, nu știu să se descurce fără tehnologie.
Eu chiar și acum îmi iau de la recepție o hartă printată cum se găsesc de obicei cu zona centrală și obiectivele marcate. Așa reușesc să am o vedere de ansamblu asupra locului, să mă poziționez în spațiu față de cazare, obiective, punctele cardinale, să-mi dau seama dacă mă pot deplasa între ele pe jos sau cu vreun mijloc de transport. Desigur că la locul faptei mă folosesc de google maps ca să văd opțiuni de transport, de mijloace și îmi fac o idee despre cum arată orașul de sus de pe google maps, ce apă trece prin el și cum etc. Am călătorit în străinătate destul încă de când nu era nici internet pe telefon, nici gps, așa că nu mă ia nicio panică dacă rămân fără tehnologie.
La condus m-ar încurca puțin dacă pică tehnologia fix la o intersecție majoră și de aceea tot timpul urmăresc și indicatoarele cu orașe. Când fac un traseu de acasă pe calculator mă uit cam pe lângă ce orașe mari trecem ca să-mi dau seama de direcția de ansamblu și ca să știu cam ce să urmăresc pe indicatoare, mai ales dacă „crapă” gps într-un punct esențial. Tehnologia mă ajută să aleg tipul de traseu preferat (cel mai scurt sau mai rapid) sau să mă reconfigurez în caz de ceva neprevăzut, dar nu-i ca și cum fără tehnlogie m-aș putea trezi în Madrid când eu mergeam spre Berlin.
Cel mai mult și cel mai mult mă ajută gps-ul la detalii de genul găsit adrese în orașe mari pe străzi și străduțe (deși am făcut-o și cu hărți pe hârtie), nu să ajung din Romania la Paris sau Madrid.
Fără hărți mari eu nu știu cum poți să te poziționezi într-un spațiu extins (gen o întreagă țară sau Europa) bazându-te doar pe un ecran mai ales așa mic cum e pe telefon.
Ianuarie 1995, plecam prima oara in Occident, veneam in Spania definitiv, la prietenul meu (acum sotul). Nu reusisem sa fac rost de viza pentru Spania, (va mai aduceti aminte de vizele cumparate cu multi bani, tratatul Schengen intra anul ala) era mult mai complicat, asa ca am facut rost (cumparat) o viza de Franta. Si m-am dus singura la Paris cu avionul, fara telefon, fara hotel, necunoscand pe nimeni, vorbind cat de cat franceza. Stiam doar atat, ca trebuia sa ajung la Porte de Bagnolet de unde pleca un autobuz spre Madrid…
Am ajuns, am intrebat, m-am descurcat singura si am gasit intr-un final autobuzul care pleca a doua zi seara spre Madrid. Cum am ajuns la Madrid e alta poveste, o lasam pe alta data, ar trebui sa scriu o carte…
Ai fi surprins dar sunt locuri unde chiar și azi nu ai semnal pe sute de km la telefon. In lumea civilizată gen USA. Și oamenii se descurca și azi ;)). Din 10 in 10 mile ai cate un stâlp cu telefon fix in caz că ai o pb și tre să suni undeva ;))
Până la GPS, ce constat cu groază, și este din vina tehnologiei, este faptul că oamenii nu mai știu să scrie de mână. Am văzut puști care efectiv desenează niște hieroglife… Am colegi de 24-28 de ani, trecuți printr-o facultate, care la fel, scriu de te umflă râsul și îi întrebi ce vrut să scrie poetul… Am avut coleg de birou care nu știa să scrie adresa pe un plic (unde se trece expeditorul și destinatarul)…
Înainte de pandemie, prin 2018, eram la slujba de pomenire a morților (Moșii de vară), undeva la o biserică din București. Preoții trecuseră la etapa de citire a pomelnicelor, iar la un moment dat, preotul paroh, care era și cel mai în vârstă s-a oprit din citit pentru că nu înțelegea numele persoanelor trecute pe pomelnice. Și a făcut observația următoare: aveți grijă de copiii și tinerii din ziua de azi pentru că se pierde arta scrisului. Pur și simplu oamenii nu mai știu să scrie citeț. Nici măcar nu putem să deslușim numele trecute în unele pomelnice…
Cred cu tărie că în unele privințe regresăm, suntem prea leneși, nu mai vrem să gândim lucruri simple: să facem un calcul mental, să lăsăm un bilet inteligibil, să ridicăm capul din telefon ca să ne orientăm în spațiu, să ne luăm repere, să știm să ne urcăm în vagonul corect în tren, să știm să citim informațiile de pe un panou, bilet de avion sau tren… etc. Dacă nu e pe ecranul telefonului sau a leșinat neuronul responsabil cu treaba asta, individul e tabula rasa. Mi se pare foarte trist.
The damage is done. Suntem deja prizonierii tehnologiei, cu bune şi rele. Adevărul e că gândim mai puţin, cred că logica şi raţionamentele practice au cel mai mult de suferit aici.
Că bine zici! Noi am făcut prima vacanţă cu maşina în Spania, în 2006. GPS ioc, ca să zic aşa. Aveam doar o hartă pe hârtie (oh, the horror!) Ne-am descurcat onorabil, de la Barcelona pe coastă, prin Alicante, Malaga… mă rog! Anevoios a fost însă în Sevilla, unde trebuia să ajungem la hotelul din centru, iar Sevilla e cu adevărat un oraş medieval. Cine a fost acolo ştie ce spun. Lasă că pe unele străduţe nu încape nici măcar un Toppolino, dar trei sferturi din străzi aveau sens unic. Ne-am învârtit ca muţii vreo oră jumătate, până am nimerit intrarea.
Zicea cineva mai sus, foarte bine, de scrisul de mână. Frate, eu scriam foarte frumos. „Scriam” fiind cheia. Am o lungă istorie cu scrisul de mână – sunt tânără, ce mai! Acum, cred că mă ia şi Pantelică de la colţul străzii. Eu mă străduiesc să memorez cât mai multe date cu cifre – conturi bancare, numere de telefon, date din actele de identitate… „Idiocracy” e unul dintre filmele mele preferate. Cred că am trecut de mult la alt nivel şi ne mai facem😁
@Gabriela, in unele scoli din Franța (puține, ce-i drept si din fericire) au experimentat tabletele pentru copii, adica cica sa nu-i mai invete sa crie de mână, ci doar pe tableta 🙄. Sa nu mai stii tu sa tii creionul in mână, ce sa mai zicem de caligrafie… Cât de halucinantă sa fie treaba?
Nu știu dacă ne tâmpim. Unii se tâmpesc social, asta e sigur. Mă tem mai mult de dependența creată. Mă tem și de dispariția cash-ului. Dada, sunt un nedezvoltat, lumea plătește cu card blabla. Ok, nu-i bai, dar de ce se insistă atât pe a nu mai plati cum vrem și cu ce vrem și pe a plati cum ți se dictează? Plătiți cum vreți, eu merg și prin zone prin care dacă nu ai cash ești mort. Apoi băncile… Mă tem de dependența de aplicații. Așa tare m-am obișnuit să fac totul pe aplicație, de indiferent unde sunt, încât mie și frică și silă când am ceva de făcut la ghișeu. Administrativ? Cam toate chestiunile mele se leagă de UK, unde fac aproape totul prin? Well… telefon! Uber? Nu mi-a mers aplicația acum ceva timp, nu știam niciun număr de la taxi, Bolt nu era pe vremea aia și unde mă aflam… Mort! A trebuit să fac alt cont de Uber acolo în stradă. Dacă stau să-mi aduc aminte exemple, nu mai termin. Mi-e frică de dependența asta, pentru că totul îngheață în caz de o cădere masivă a rețelei. Sau poate fi înghețat, ca să împac și conspirationistii. Aidi pa.
Pe la noi s-au schimbat nume de străzi și google maps nu știe. Aplic metoda veche de a vorbi cu oameni sau oprit pe la o casă cu:
– Aloo, helooo… Știți cumva unde stă a familia Alupuloaie?
– Aaa, da cum să nu. De la biserică faceți prima la stânga după care iar stânga la cișmea cărmești la dreapta și mai mergi tot așaaa, vreo 500 de metri. Este o casă cu poartă maro.
Niciodată nu am nimerit unde trebuia pentru că erau două biserici și 20 de hidranți pe toate ulițele.
Cand am schimbat tara si continentul, acum 20 de ani, a trebuit s-o iau destul de de jos; ca atare, la clientii la care nu reuseam sa rezolv probleme remote (si aveam vreo 400), trebuia sa ma deplasez. As fi putut sa-mi cumpar un GPS, ca nu costa cat un rinichi, da’ m-am incapatanat sa-mi printez traseele din google maps – „stanga pe strada cutare, mergi 2.7Km, dreapta pe strada x”. Asta m-a facut sa vad drumurile si sa n-am probleme sa ajung a doua oara in acelasi loc.
Azi, am GPS-ul masinii, care foloseste datele de trafic transmise de posturile de radio din oras, dar prefer Waze (care e mai precis in timp-de-intarziere si zone aglomerate) – dar nu mai stiu deloc sa ajung fara indrumare dintr-un loc in altu’, ca urmez instructiunile ca un idiot.
E de bine? Nu, ca m-a facut sa ma prostesc. Dar de fapt DA, ca nu-mi mai pasa.
Mai există hărți?
Poate la benzinării dar din ăstea, cum ai scris, în hoteluri sau alte “spații terțiare”, mai există?
Discuția se transformă din “tehnologia ne tâmpește” la “alternativele sunt de nișă/nu există”.