6,090 cititori

Dacă nici mama, atunci cine?

Guest Post by Ana R. (funny one). 

Pe lângă paranoia aia obișnuită de care suferă toate femeile (știu, știu, toți bărbații râd acum în barbă complet satisfăcuți), mai dezvoltă încă un tip de damblageală din asta, atunci când devin mame și sesizează că existe şanse ca viața să ofere diverse pericole proaspetelor progenituri.

Nu știu cum stați voi la capitolul poveştiri SF combinate cu horror, dar creierul unei femei bate la fund orice film de Hitchcock altoit cu Stephen King. Scenariile sunt mult mai complexe decât în “Ştiu ce ai făcut asta vara“ , “Armageddon“ şi “Coşmarul de pe Elm Street”, luate împreună.

Şi totul pornește de la acest nou aspect al vieții ei: faptul că a devenit mamă. Cum apare pe lume puiul ei, cum se duc și nervii proaspetei mămici pe apa sâmbetei. Dacă nu era îndeajuns faptul că are o furtună de hormoni  de dimensiunea unui uragan în trupșor, se adaugă şi o mare doză de paranoia protectivă, astfel încât reuşeşte să facă viața tuturor celor din jurul ei extrem de “plăcută, calmă şi relaxată”.

Nu vă mai povestesc că oricine, în afară de pișpirică, trece în plan secund, asta ați aflat deja toți cei ce aveți urmași. Problemele apar atunci când radarul ei personal începe să semnalizeze că puiul ei ar putea fi în pericol. Şi al naibii aparat, nu ştiu cum e setat, dar dă erori din greu.

Povestea aia cu drobul de sare este general valabilă. Nu numai toantele văd în orice un pericol iminent, dar și alea care posedă mai mult de doi neuroni au brusc niște revelații apocaliptice fără de seamăn.

Dacă te urci în avion este imposibil să nu-ți treacă prin cap faptul că e posibil să se prăbușească și îți rămân copiii orfani. Aproape că-i şi vezi cerșind pe stradă. În timp ce-ţi dau uşor lacrimile de mila lor, deja calculezi cam pe unde îi va distribui “Protecția copilului”.

Stai relaxată la plajă, iar lângă ține se odihnește un cocktail care se vrea sorbit pe îndelete.. Prin ochelarii de soare îți admiri progeniturile lopatînd la nisip. In loc să te bucuri de priveliște se ițește în capul tău ideea că poate vine un tsunami. N-ai văzut cum au murit oamenii aia în Indonezia și Thailanda pe plajă? Dacă se întâmplă asta și la Techirghiol? Deja simţi cum concediul tău se duce pe pustii.

Ai dat o căruță de bani pe un weekend într-un oraș European. Tocmai savurezi fericirea de a fi găsit şi un hotel fițos la ofertă, când constaţi că ești cazată la etajul 45. În prima secundă, după ce ai pus piciorușul în cameră, te întrebi când a fost oare ultimul cutremur. Dacă mai vrei să simţi ceva din city-break-ul ăla, ceri să ţi se schimbe camera cu una de la parter. Sau maxim etajul unu.

La piscină încerci să ignori avertismentele din creier care te atenţionează că, dacă ăla micu’ scapă de intoxicația cu clor, nu se stie cum va reacţiona la cele cinci tipuri de ciuperci de piele diferite. Ca să nu mai vorbim despre comoția cerebrală de la contactul cu apa prea rece. Cu chiu cu vai te-ai liniştit când, ce-i asta, parcă, parcă, vezi un rechin mic pe fundul apei.

Ai urcat copilul în maşină. L-ai proptit bine cu centura de bancheta din spate şi te îndrepţi surâzătoare spre volan. Brusc îţi piere orice urma de zâmbet şi în faţa ochilor îţi apare trupul carbonizat al lui Paul Walker. Amâni cumpărăturile pentru o dată care va fi ulterior stabilită.

Orice pată apărută pe burtica rotunjoară a luí ăla micu´este un semn de maladie de pe o listă scurtă şi bine definită: un nou tip de virus, o alergie deosebit de agresivă, primul semn de Ebola, o boală rară abia descoperită de cercetătorii britanici. Cu cât este mai mică pata, cu atât e mai rară boala.

Orice, dar absolut orice, constituie un pericol. Iar dacă la unele mame pericolul se materializează într-o căciuliță în plus și extra botoșei, ca să nu-l tragă pe copil curentul, la altele se transformă în obsesia totală pentru microbi. Am văzut case în care copiii erau atinși numai cu mâinile proaspăt spălate și dezinfectate, pentru că mamele visau zi şi noapte numai viruși.

După ce am născut-o pe fie-mea, am constatat că mă gândesc la aspecte și pericole pe care nu le sesizam înainte. Şi m-am apucat să-i povesteasc asta altei mame. Una cu o experiență mai vastă, pentru că ai ei urmași trecuseră de 25 de ani. S-a uitat la mine amuzată şi mi-a spus că în Banat există o expresie: “ferește-mă, Doamne, de gândurile mamei!“.

Mi-a plăcut tare mult vorba asta şi atunci am realizat că gândurile unei mame acoperă întotdeauna toată gama de pericole posibile.

La voi cum stau lucrurile? Alergaţi cu ei la “Urgenţe” cum le curg primii muci?

mihai_vasilescu_mama_copil_telefon

47 de păreri la “Dacă nici mama, atunci cine?

  1. Dar ce te faci cînd bunica e și mai și decît mama????

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Roxana, și la mine e la fel. Mama mea mă intrece cu mult la capitolul scenarii, atunci cănd e singura cu copiii. Deci se poate și mai rău!

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • Atunci te-ai ars de tot. O posibilitate ar fi sa emigrezi…..

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Sunt asistent medical si cred ca prin natura meseriei sunt dozata cu un dram de ” realismo-neinpresionism”! Fiica-mea se considera ” norocoasa ca am o mama asistenta” cam de cand a realizat cam ce poseda alte mame! App : pe cand ceva legat de acele mame ce se urca singurele pe piedestalul ” SUNT MAMA COPILULUI! ” ?!

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @emmanuella, norocoasa fica-ta! Buna tema, analizez. Merci!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Știu eu o femeie care avusese 200+ de zboruri și după ce a început copilul să vorbească a început să aibă nevoie de terapie la fiecare decolare/aterizare/turbulență!
    Acum totul e la dublu, ca să fie tacâmul complet…

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Dragos, exact așa se întamplă. Metamorfozare totală.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Adevarat! Dar, aici intervine rolul barbatului care mai tempereaza un pic paranoia mamei.?? Fiindca suntem inconstienti, curajosi, soldati, cavaleri, nu luam totul in serios…..cu alte cuvine, niste copii mai mari. Sotia se incadreaza perfect in cele scrise mai sus. Cu primul copil a fost dezastru. El era predispus la accidente (energic si cu multe idei crete, inca de cand era bebe), asa ca am avut mult de munca sa ii mai temperez un pic paranoia. La al doilea lucrurile s-au mai schimbat: copilul e mai potolit, mamica are experienta primului, cand ne cunostea tot departamentul de urgenta de la Sanador. Dar, in continuare, incerc sa o temeperez. E un fel de echilibru: ea vede pericol, eu vad aventura, si incerc sa o mai calmez.

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Ionut, e foarte bine când ne mai temperează cineva. Că uneori avem mare nevoie. Sa iți fie sănătoși nastrușnicii!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  5. Ana, barbatu-meu zice mereu sa mai las lupta cu dusmanul invizibil care imi ataca copiii. :))))

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Rossana, tu ai numai unul? La mine sunt armate intregi. ?

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  6. Dragut si amuzant, dar pana la urma asa este. Odata devenita mama ti se intipareste in ADN ca trebuie sa faci orice pentru copiii tai.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  7. Eu n-am copii, dar când voi avea le voi monta microcipuri :)))))))

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  8. Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 4 Thumb down 9

    • Chiar sunt curioasa în ce tara trăiești!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

      • @Ana, precum mi-a facut Mihai la început prezentarea, trăiesc pe tărâmurile teutone.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

        • Scuza-ma :), am uitat sa specific : intrebarea era pentru @ O mama !

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @O mama, este foarte interesant ca și nemțoaicele mele sunt la fel. Si despre ele nu poți spune ca au un ideal in intemeierea de noi familii. München este orașul celor mai multe persoane fara partener din Germania. Dar in secunda in care apar urmașii metamorfozarea se produce și la ele.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  9. Tu o cunosti pe nora mea ???? Nu de alta dar ai descris-o perfect……hahhaha.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  10. Sunt mama unui copil de 15 luni ! Am și eu scăpările mele câteodată, dar nu sunt o fire care se panichează repede! E normal sa vezi lumea cu alti ochi după ce naști , sa fii constienta de pericolele din jur ,dar nici sa nu poti dormi noaptea din aceasta cauza ! Fac parte din acele persoane care cred ca murdăria este buna pentru dezvoltarea lui ! Sa nu credeți ca trăiesc în mizerie ,chiar sunt foarte ordonata și îmi place sa fac curat ! Doar ca nu o sa mă apuc atunci când merg în parc ,sa șterg leagănul cu șervețele dezinfectante :))).
    Ca tot vorbim de frica, cea mai mare fobie pe care o am este ca se poate îneca atunci când mănâncă ! Deja m-am înscris la Crucea Rosie pentru viitoarele cursuri de prim -ajutor !

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Ana, cursurile de prim ajutor sunt super instructive. Nu l-am făcut, dar am învațat de la o cunoștința multe trucuri foarte utile in situații speciale. Persoana respectiva a fost la un astfel de curs și chiar i-a folosit pentru că are doi băieti tare șturlubatici.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  11. Fetelor in faza in care aveti copiii mici exista o doza de control (doar e cu mami)….
    Sa vedeti ce paranoia va apuca cand e mai mare…
    Pleaca la chef,majorat,nu raspunde la telefon pentru ca e la strand si tocmai era in apa,sau pe tiroliana intr-un parc de distractii,sau la mare cu gasca,sau,sau,sau ……etc pana nu il vezi ca a intrat in casa nu dormi,nu mananci,nu clipesti,iti amintesti toate stirile nenorocite de la ora 5 (ar trebui interzise pentru mame 🙂 )esti ca un fitil aprins pe o bomba….
    Si cireasa de pe tort (ia puneti-va mintea la contributie) ia carnetul si pleaca cu MASINAAAA….singur…..
    Ah si vai cata munca de lamurire am dus cu mine si inca mai duc,cat inebunesc cand il vad pe barbatu-mio calm si zen ( ma’ da la asta chiar nu ii pasa de copil ?? )
    Are 23 de ani,a terminat facultatea este angajat de putin timp….si ziceti si voi pleaca cu masina,din orasul mare unde a facut facultatea a plecat in cel mai mare din tara cu masinaaaaa…..
    Cum si cand o sa mai dorm eu ???????

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  12. Ai descris-o perfect pe nevasta-mea. Numai noi, bărbații, cum zicea și Ionuț mai sus, mai reușim să le temperăm. Și dacă mai intervine și paranoia soacrei, atunci se duce dracu’ si temperatul oferit de noi.
    P.S….cum zice și OVANA, așa primescși eu mereu reproșul: te doare în fund pe tine de copil.

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @diabolic, trebuie sa imi cunoști soțul! Dacă eu am paranoia specifică mamelor, el o are pe aia a taților! Dacă sunt copiii in mașina nimeni nu are voie sa conduca peste 130 km/h. Bunicul trebuie să faca pauză obligatoriu cu ei și sa doarma dupa 900 km. Atunci când am venit de la maternitate a reusit timp de doua săptamani sa o verifice pe fie-sa la absolut fiecare sunet. După doua saptămâni era atât de obosit încât nu o mai auzea nici daca ar fi plans.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

      • @Ana R., asta e paranoia specifică taților de fete, crede-mă că știu ce vorbesc, doar am o gașcă destul de mare de prieteni și suntem doar 3 cu băieți. Stai să se apropie de 14-16 ani fiica ta și o să fie tentat să-și ia, în cel mai bun caz pistol, pușcă de vânătoare cu lunetă. Să nu mă întrebi de ce. 😀

        Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

        • @diabolic, stiu foarte bine de ce 🙂

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  13. Maică-mea şi acum, cînd mă apropii de 50, îmi spune înainte de a pleca în concedii să nu mă avînt prea tare în larg (dacă merg la mare) sau să mă caţăr prea sus pe munţi.
    Plus că mă roagă de fiecare dată să o sun cînd ajung acasă după un banal drum Galaţi-Bucureşti.
    Dar poţi să zici ceva? Noroc că mama e numai una!

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @krantz, mamă iubitoare!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • Da ce conteaza cati ani ai ??????
      Esti copilul ei( puiul ei ) ….
      Daca citeste asta fiu-mio o sa planga cand o sa se gandeasca la ce il asteapta…… 🙂 )))

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  14. La mine a fost asa: copilul crescut de mama la Constanta (eu stau in Bucuresti). La fiecare 2 saptamani mergeam acolo in weekend (deh, asa a fost situatia). Seara cand imi dezbracam copilul sa-l culc o intrebam pe mama daca mai are ceva haine in sifonier, pentru ca parea ca l-a imbracat cu toate hainele :)). La 2 ani l-am adus acasa si regula a fost: stai descult pe gresie si doar in chiloti ca sa te imunizez. De 8 ori am chemat salvarea intr-un an pt temperaturi facute de 40 grade, pana cand am gasit un doctor nebun (mai nebun ca mine) care mi-a spus asa: nu descult trebuie sa stea, trebuie sa manance 3 inghetate pe zi. Ok. Asa am facut. L-am pus pe butuci..desigur, dar dupa aia s-a vindecat complet de febre. Acum mananca si de pe jos daca vrea, iar asta cu petele si alte nebunii ..nu am timp sa ma crizez si nici nu vreau.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 5

  15. Da’ ce te faci cand e invers? Mama relaxata cu microbii si mucii iar tata panicat si de un stranut?! Atunci ce te faci? (Ca mama vorbind)

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • Imi pare rau nu te pot ajuta…
      Incerc sa ma pun in situatia asta si nu imi iese :((((

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @felix, în cazul ăsta trebuie mama să îl liniștească pe tatăl copilului. Uneori se mai inversează rolurile. 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • la mine e situatia asta si asa imi vine sa-i fac bagajele si sa-l trimit la ma-sa (care-i seamana leit) de cateva ori pe zi cand incepe cu aiurelile… isi pierde complet simtul ratiunii…
      Patetic…

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  16. Cand sunt la serviciu sun. Prima data sotia pe mobil. Nu raspunde… Apoi sun pe fix. Tot nimic! In ultima instanta imi sun fiica pe mobil, care stiu sigur ca este tot acasa. Nici un semn. CE POT SA CRED ALTCEVA?!
    Dupa vreo ora, primesc telefon de la sotie, care spune ca era la bucatarie si n-a avut mobilul cu ea, fixul e scos din priza de luni de zile(stiu asta, pentru ca eu cu mana mea l-am scos, pentru ca nu ne suna nimeni pe el, Iar in cateva randuri cand a sunat, era “greseala”), iar fica-mea, bineinteles ca iar n-are baterie, sau are telefonul pe “mute”.
    Se intampla uzual, dar tot nu ma pot abtine in a ma incadra in a doua categorie…
    De ce dreaq ai telefon mobil, dar nu il tii dupa tine?!

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • @vasilecool, stiu ce zici. :)))))

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @vasilecool, se întâmplă des și fix atunci când nu trebuie să se întâmple.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  17. Acu’, sa nu credeti ca tatii sunt inconstienti sau curajosi pana la prostie! Nu, nici gand! De multe, ori cred ca sunt mai paranoic decat sotia, dar nu ma exteriorizez, chiar bravez sau o iau la misto pe subiectul respectiv. Totusi, in momentul in care copilul chiar pateste ceva, tot mama are prezenta de spirit si gaseste rapid rezolvarea. Cand si-a spart cel mare arcada (avea 11 luni), stateam ca prostul cu el in brate, plini de sange amandoi. Fara ea, si acum cred ca as fi fost tot in aceeasi pozitie.??? Pana atunci insa, de cate ori imi spunea “ai grija cu coltul masutei, sa nu se loveasca”, faceam pe durul si mistocarul.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • @Ionut, ce buni sunteți la capitolul ăsta! 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

      • Dar când ai grija de copil ca mama, cu toate singura fără nici un sprijin, am fost și paranoia cu toate ca am specializarea de asistent medical, la unele lucruri am sa mai rămân mereu în suspans, însă acum când soțul mi-a luat copilul și nu ma mai lasă să îl pot îngriji, la vârsta de 1an și 11 luni, simt ca înnebunesc de în doua luni an ajuns sa plâng în continuu pentru copilul meu….. Ce sa fac îmi fac griji pentru micuț, este un film de groaza în care trebuie sa joc……..

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  18. Ana, nu-i doar paranoia, eu am experimentat live f multe faze nasoale cu fi-miu, acu are aproape 26 de ani.
    I-a aruncat un copil de la etajul 2 un bidon de 2l cu apa drept in ochi: arcada sparta, sinusuri sparte, cataracta traumatica -12 pe loc, dezlipire de cristalin, buze sparte, incisivi sparti. Rezolvat bine aproape tot, bine ca n-a pierdut ochiul, schimbare de cristalin, lucrari de ortodontie, interventie chirurgicala de reconstructie nas.
    Dupa primul concediu singuri, dupa ce l-am avut pe el, la intoarcere l-am gasit cu pneumonie, spital&stuff.
    In orice concediu facea otita, bronsita, laringita si orice -ita, de-mi era groaza sa plecam undeva.
    Din tabere venea invariabil cu enterocolite si febra.
    S-a rasturnat c-o masina, a facut-o praf dar el n-a patit nimic si, culmea, atunci nu-si luase niciun coleg cu el – se ducea la facultate.
    Acum sta singur, dar iti zic sincer ca m-am linistit, daca suna, bine, daca nu, il mai chem eu cateodata la masa.
    Intre timp am invatat ca doar sanatatea importa, orice altceva se cumpara.
    Acum imi fac griji doar ca se duce cu tricourile necalcate.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *