6,160 cititori

De multe ori e prea târziu

Pentru că suntem prinși cu ale noastre, pentru că n-avem timp, pentru că lăsăm viața să ne alerge, în loc s-o alergăm noi pe ea, pentru că de multe ori ne ignorăm și pe noi înșine, pentru toate astea la un loc, ni se poate întâmpla ca de multe ori să ignorăm semnalele venite de la cei din jurul nostru, iar atunci când în sfârșit îi băgăm în seamă, să fie prea târziu.

Cel mai recent exemplu pe care îl am e legat de mama. Mama care a căzut acum aproape trei luni și și-a rupt mâna. Nu mă întrebați cum s-a întâmplat, nu știe nici ea prea bine. Mergea spre casă, a călcat aiurea pe-o bordură și aia a fost. S-a trezit pe jos, cu mâna stângă frântă ca o creangă uscată.

Continuarea

11,785 cititori

Gata, e oficial, ne putem vindeca singuri de cancer!

Am auzit de multe ori oameni care aberau pe diverse teme din astea conspiraționiste, dar nimic pe lumea asta nu egalează postările Oliviei Steer. Serios, cred că abia aici se dau adevărata măsură și ora exactă a nino-nino-ului. Ieri, când am citit minunăţia de mai jos, nu știam dacă să râd, să plâng, să-mi fac cruci mari sau să fug în munți ca să-mi fac sepukku. Luați de savurați:

Continuarea

3,662 cititori

O poveste ca oricare alta. Sau nu.

N-am scris eu textul ăsta. Nici nu aveam cum. Și sper să nu fie nevoie vreodată să scriu ceva asemănător. Atât mai vreau să spun, domnul care l-a scris are 77 de ani. M-aș bucura să pot scrie și eu la fel la aceeași vârstă. 

Am aflat că sufăr de boala Parkinson în 2007, după o zi foarte obositoare la serviciu. Am ajuns la Spitalul Universitar unde am fost diagnosticat pe loc și am primit un tratament. Boala a evoluat, cred că la început pe fond emoțional, după ce a decedat mama și apoi soția, iar copii au plecat în străinătate. Continuarea

9,376 cititori

Nu mai suntem sănătoși la cap!

Nu mai avem niciun fel de valori și repere normale!

Îmi pare rău că am scris despre idiotul ăla de la Bistrița care a pocnit o femeie, pentru că sunt dezgustat!

Nu-mi vine să cred că există oameni care afirmă că tipa și-a căutat-o. Nu-mi vine să cred că O FEMEIE mi-a scris că dacă era în locul ăluia și “aia ar fi atins tabla neprețuitului ei matiz” (am citat exact), îi rupea capul. Nu-mi vine să cred că există oameni care spun “bine i-a făcut, că prea era tare în clanță”. Nu-mi vine să cred că s-a folosit motivația “hai că nu i-a făcut mare lucru, doar a încercat să imobilizeze infractoarea până venea poliția”. Nu-mi vine să cred că “a trecut pe roșu” și “ea a început” țin loc de argumente pentru a lua bătaie. Nu-mi vine să cred că toți cei care au reacționat așa nu s-au pus o secundă în locul femeii agresate. Pe ei sau pe cineva la care țin. Continuarea

6,264 cititori

Dacă nici mama, atunci cine?

Guest Post by Ana R. (funny one). 

Pe lângă paranoia aia obișnuită de care suferă toate femeile (știu, știu, toți bărbații râd acum în barbă complet satisfăcuți), mai dezvoltă încă un tip de damblageală din asta, atunci când devin mame și sesizează că existe şanse ca viața să ofere diverse pericole proaspetelor progenituri.

Nu știu cum stați voi la capitolul poveştiri SF combinate cu horror, dar creierul unei femei bate la fund orice film de Hitchcock altoit cu Stephen King. Scenariile sunt mult mai complexe decât în “Ştiu ce ai făcut asta vara“ , “Armageddon“ şi “Coşmarul de pe Elm Street”, luate împreună. Continuarea

7,862 cititori

Cu scaunul la doctor

Guest Post by Ana R.

Într-o zi, pe vremea “tovarăşului”, vine un vecin la tata. Era un ţăran molcom, ajuns fără voia lui la oraș, la bloc, după ce casa îi fusese dărâmată pentru „construcția socialismului şi la sate”. Săracul om se adapta greu în noul mediu. Vreo doi ani a crescut găini pe balcon, ca să aibă copilul ouă proaspete. A renunţat la „micro-fermă” abia după ce a făcut gură asociaţia de locatari. Visa în fiecare zi la caii lui rechiziţionaţi de „colectivă” și cel mai fericit era primăvara, când ieşea afară, pe rouă nescuturată, ca să sape cu sârg la grădina blocului.

Omul venise la noi supărat foc. L-a luat tata, l-a pus pe un scaun şi l-a omenit cu o ţuică, măcar să își mai amintească de obiceiurile satului și să îi treacă supărarea. Se mai linisteşte şi apoi, învârtind uşor paharul în palmă, începe să povestească:

Continuarea

3,348 cititori

De ce sa plece, daca mai vrea sa stea?

Astazi este ziua mea. Adica, pe bune, este chiar ziua mea de nastere. Si ar fi trebuit sa scriu un articol cu distractie, chef si veselie. Dar am ales sa nu. Am ales sa va spun despre cum se pot desparti doua prietene, desi nici una dintre ele nu are intentia asta.

De ce am ales asta? Pentru ca nici eu nu as suporta gandul ca as putea sa-mi pierd vreunul dintre prieteni. Am asa de putini, incat nu-mi permit luxul sa pierd vreunul. Voi cum ati suporta vestea ca v-ati putea desparti de unul dintre ei? Pai vedeti. De-aia.

Continuarea

1,574 cititori

Obezitatea e o boala

Si se poate trata. Iar asta v-o spune un fost purtator de kilograme excedentare (nu multe, doar vreo 50). In total erau 118. Asa ca eu zic sa va uitati cu toata seriozitatea la clipul de mai jos. Iar daca sunteti parinti, cu atat mai mult. Da’, stiu aluia micu’ ii place la Mc. Si nu e nimic rau in asta, daca-i place mai rarut asa, gen o data pe luna.  Luati de va uitati si mai vorbim.

Via Mariciu

https://www.youtube.com/watch?v=sIE1jzG_eHI&w=640&h=360

3,777 cititori

Pedofilii de diverse rit-uri

Citeam ieri, la Arhi, un post despre cum lupta preotimea cosmopolita, ca pedofilia sa fie considerata boala, nu infractiune. Mai precis, citez: „Cardinalul sud-african Wilfrid Napier a declarat că pedofilii ar trebui să fie trataţi ca nişte persoane”bolnave”, ci nu ca infractori”.

Zi sa moara ma-ta! Cum ai ajuns la concluzia asta ? Ti-a zis al de sus, este ? Cum stateai tu asa si-o frecai prin biserica, odata ti-a aparut scris in spatele pro-naos-ului: „Frate Wilfried, nu-i nici o problema daca mai futeti cate un copilas din cand in cand. Totul e sa fie sub 12 ani. Pentru baietei, se spun cinci ave maria, Continuarea