6,480 cititori

I-a înjurat civilizat

N-aveam cum să nu salvez acest text pe care îl lăsase colegul nostru Ionuț sub formă de comentariu acum vreo două săptâmăni. Mi-am zis că merită o soartă mai bună. Nu Ionuț, comentariul.

Am mers o dată cu taxiul, cu un domn (acesta este cuvântul) de o eleganță desăvârșită. Mașina era lună, lingeai mac de pe jos, vorba poetului, el îmbrăcat la cămașă, cravată cu ac, un limbaj elevat cum rar mi-a fost dat să aud, cu o voce plăcută, ușor de bas așa, dând dovadă de un respect impecabil în trafic, ce să mai vorbim, o cursă deosebită. Mai ales că eu sunt fericit când găsesc partener de discuții, iar omul era destul de citit și cu păreri logice și de bun simț pe diverse subiecte. Până când… Continuarea

4,411 cititori

La raliu nu se vorbește

Șoferul de Taxify vorbește non-stop și conduce de parcă se pregătește pentru marele premiu de la Le Mans. Are și ceva noroc, l-a băgat aplicatia numai pe străduțe unde poa’ s-o calce liniștit.

Cu viteza n-am treabă, din partea mea să-i dea până-și rupe Loganu’ în două. În schimb mă termină nervos că nu-i mai tace gura. Și cel mai nasol e că pare să nu-l deranjeze absolut deloc că nu scot niciun cuvânt, iar eu mă gândesc serios să cobor înainte s-ajungem. Dar n-apuc. Continuarea

2,944 cititori

Oare orice lucru bun se împute până la urmă?

Mai știți voi ploaia aia de zilele trecute. Aia care a pornit într-o duminică și s-a mai oprit după aproape o săptămână? Fix într-o după amiază din asta când turna afară de ziceai că ne pregătim de un nou potop, colega mea Gabi (e șefă-mea, da’ să nu mai ziceți nimănui) avea o întâlnire la care trebuia musai să ajungă. S-a uitat ce s-a uitat în zare, dar dacă a văzut că Noe nu mai apare cu arca, și-a zis că mai bine comandă un Uber. Zis și făcut. A venit Uber-ul și-a purces la drum.

Acu’ voi știți că în orașul ăsta (despre București zic) jumătate dintre cetățenii posesori de automobile își folosesc mașina pe post de umbrelă. Iar asta înseamnă că, la primii doi stropi de ploaie, practic poți să te deplasezi pe jos mai repede. Așa că vă dați seama cam cum se circula pe potopul despre care ziceam mai sus, da? Continuarea

15,253 cititori

Un jeg uman și-o lege prea blândă

Un băiat în vârstă de 32 de ani, din Iași, a accidentat mortal o persoană, apoi a întors mașina și a fugit de la locul faptei. Șoferul, avocat de profesie, era băut (1,23 miligrame pe litru alcool pur în aerul expirat) și avea permisul în stare de suspendare, tot pentru alcool la volan. Victima se afla pe trotuar, în dreptul unei treceri de pietoni, aștepta culoarea verde a semaforului. (știrea completă aici).

Acum, de ce cred eu că a fost posibil să se întâmple așa ceva? Primul și cel mai important motiv este chiar legea. Care prevede sancțiuni mult prea blânde referitor la cei care beau și conduc. Din punctul meu de vedere aș suspenda permisul pe viață (fără drept de re-examinare), aș da o amendă pentru care un salariat obișnuit (nu manager la Poșta Română sau la Metrorex) ar trebui să facă credit de nevoi personale și nu în ultimul rând aș da niște pârnăiță cu executare. Toate astea doar pentru urcat băut la volan și surprins de vreun filtru al poliției în trafic. Continuarea

7,476 cititori

Uber versus taxi

Nu sunt tocmai un fan al mersului cu taxiul prin Bucureşti. Dar mi se pare foarte tare că tariful de 1.39 lei/km a rămas neschimbat de atâţia ani. Ceea ce însemnă că o cursă pe care o imparţi cu încă doi prieteni te duce la costuri de transport în comun. Cu toate astea nu apelez la taxi decât în situaţii în care nu prea mai am de ales sau mă doboară lenea. Continuarea

2,219 cititori

Un taxi numit dorinta

Va era dor de Prietenul I.? Nu de alta, dar am una proaspata. Scurta, de tot, doar pentru buna dispozitie.

Saptamana trecuta, omul nostru se grabea tare de tot sa ajunga intr-un loc. Nu mai retin exact de ce, dar cred ca era vorba de ceva parte feminina care-l astepta nerabdatoare sa-l cunoasca mai bine si mai aproFUNDat. Na, treburi inCURcate, de holtei. 🙂 Si, vazand ca este in orescare intarziere, se urca in primul taxi ce-i apare in fata ochilor. „Hai prietene, da-i bataie, ca ma asteapta un loc cald si-o inima umeda” (sau invers). Continuarea

4,544 cititori

Femeia la volan

Guest post by Ana R.

Ce e domnule cu femeile si sofatul? Ca nu mai pot cu asta. Peste tot vad comentarii legate de faptul ca femeile folosesc schimbatorul de viteze cam ca pe telul de batut ouale in bucatarie. Ca oglinzile masinii servesc exclusiv la corectarea rujului. Ca habar nu avem unde e roata de rezerva (daca era important poate stiam). Ca in vocabularul nostru nu exista jante, ci numai genti (eventual de piele si colorate). Ca nu stim sa parcam cu spatele si alte baliverne.

Nu stiu de ce, prezenta unui barbat in masina ne streseaza groaznic (strict legat de sofat). Continuarea

1,494 cititori

Fazanul

Asta e chiar tare. Bine ca n-a mierlit-o nimeni si pot sa fac si eu putinel misto. Sa mor eu daca n-am avut un mic sentiment de mandrie, dupa ce m-am dumirit ca nu sunt victime. De ce? Pentru ca am tot condus si afara din tara asta. Iar la aia pe sosele vezi vulpi omorate, iepuri si arici. Numai la noi ma saturasem de maidanezii storciti pe asfalt sau cate o mata (matza, ca ma-ta se scrie cu cratima), care in loc sa ajunga pe intagram, trona facuta afis pe linia continua. Asa ca, nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca era vorba de UN FAZAN care a provocat accidentul (bine in prima faza am crezut ca e vorba de vreun tip care traversase aiurea si il fac astia „fazan” la tv, da’ m-am lamurit eu repede).

Da, domnule, asa mai venim de acasa. Semn de civilizatie, nu gluma. Sa moara in chinuri nemtii cu auto-bahn-urile si vulpile lor moarte. Sa-si ia iepurii si sa ne lase. Sa-si bage aricii in…adica nu, ca-i doare. Continuarea

1,715 cititori

Puterea obisnuintei

Blocul in care am copilarit, la Valcea, era cel mai tare din lume. Cel putin pentru mine si ceilalti douazeci-treizeci de copii care si-au inceput viata acolo. Trei scari, dispuse in forma de “U”, saizeci de apartamente si o gramada de copii lasati, liberi, la joaca. Vara, cel putin, cred ca erau zile in care ne strangeam peste treizeci. Voi aveti idee cum e sa spui un banc si sa rada peste treizeci de oameni? Pai iese lumea la geamuri sa vada ce s-a intamplat. Cred ca de acolo mi se trage ca pot sa vorbesc in public, fara emotii.

Evident ca la o asa densitate de populatie, nu au cum sa lipseasca povestile misto. Cele care ne fac sa radem si acum, cand ni le aducem aminte. Nu ai cum sa uiti ca o vara intreaga i-am scos siguranta de la panoul de pe scara, cel comun, aceluiasi individ. Continuarea