În ultimele săptămâni am fost nevoit să mă deplasez mai des cu mașina, mult prea des pentru gustul meu. Prin București, zic.

Prieteni, ori sunt eu rupt de realitate (din cauză că merg cu mașina prin oraș extrem de rar, doar când n-am alternativă), ori s-au înmulțit spectaculos cazurile de sinucigași de serviciu. Ce, nu știți ce sunt sinucigașii de serviciu, este?

Lasă că vă zic io. Sunt cetățenii ăia care se aruncă pe trecerile de pietoni de zici că-s hotărâți să ajungă în veșnicele plaiuri ale vânătorii și nu știu cum să facă asta cât mai repede. Ăia care nu se uită în stânga, nu se uită în dreapta, pe scurt, nu se asigură în niciun fel înainte să calce pe trecerea de pietoni.

Toți fiind convinși, probabil, că dacă au prioritate (că de avut au) sunt protejați de niște ziduri invizibile sau ceva. Băi, nu știu, dar mă uitam la ei cum se aruncă pe trecerile de pietoni ca orbeții și jur că mă întrebam cum o fi să nu ai nicio brumă de instinct de supraviețuire.

Majoritatea lor sunt ori foarte tineri, adolescenți sau pe-acolo, merg cu ochii în telefoane și cu căștile în urechi, ori bătrâni înfofoliți din cap până în picioare. Cel puțin la ăștia din urmă, la bătrâni, mă uitam efectiv consternat. Bărbia în pământ, privirea-n jos, și traversau cu aceeași încrâncenare pe care le-o poți citi pe fețe și-n autobuze, tramvaie sau metrouri. Doar că acolo se luptă maximum pentru un loc pe scaun, pe când pe stradă e vorba despre viața lor. Sau hai, să zicem că nu pentru viața lor, poate scapă, dar cam cât de lejer o fi să-ți revii după o fractură de bazin la șaptezeci-optzeci de anișori?

Nu știu, creierul meu nu reușește să înțeleagă dacă oamenii ăștia chiar nu-și dau seama că există situații în care mașinile pot scăpa de sub control? Iar două tone de metal în mișcare nu sunt chiar cel mai plăcut lucru pe care ai vrea să-l știi dând peste tine. Și-atunci ce-i mână în dorința asta arzătoare de a traversa fără să se asigure?

Șoferii ăia sunt și ei oameni, iar oamenii mai și greșesc. La cum arată situația mortalității din accidente auto, în țara asta, se pare că greșesc destul de des. Și-atunci de ce vrei tu să îngroși statisticile astea, când e atât de simplu să faci un singur lucru: nu începi să traversezi până nu te asiguri din toate părțile și până nu vezi mașinile oprite.

Da, da, chiar dacă ești pe trecerea de pietoni și, nu-i așa, ai prioritate. Că sunt spitalele și cimitirele patriei pline de cetățeni neînfricați care au ajuns acolo cu prioritatea-n mână.

sursa foto: freepik.com